VIDEO. Ar fi fost PREA FRUMOS! Remember: Craiova Maxima, la un pas de FINALA Cupei UEFA

Trenurile care veneau spre Craiova erau neîncăpătoare, oameni din toată Oltenia veneau să vadă minunea. Universitatea, echipa de suflet a Băniei, se afla la 90 de minute de finala Cupei UEFA.

Printre steagurile colorate în alb şi albastru se aud discuţiile suporterilor, în glasul fiecăruia se simţea mândria, dar şi optimisul că “studenţii” vor trece şi de hopul portughez. Azi se împlinesc 34 de ani de la apogeul primei poveşti frumoase din fotbalul românesc.

De Sisti pleacă a doua oară învins din Bănie

Parcursul fenomenal din sezonul 1982-83 fusese anunţat cu o stagiune înainte, când Universitatea ajungea până în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni. Galeria oltenilor era pregătită de duelul cu maşinăria vest-germană, înaintea meciul prin tribune auzindu-se refrenul: “Foaie verde şi-o ridiche/ Îl batem pe Rummenigge”.

N-a fost să fie, Bayern Munchen obţinând biletele pentru semifinale încă din manşa tur, după o victorie cu 2-0. Merită însă consemnat rezultatul din retur, 1-1, Geolgău fiind autorul golului oltenilor.

La şase luni de la întalnirea cu nemţii, Universitatea Craiova începea lupta în Cupa UEFA. Primul adversar era unul care mai trecuse, în trecut, prin Bănie, Fiorentina. “Centralul” a fost plin la meciul tur, iar suporterii erau încrezători într-o nouă prestaţie de gală. Italienii veniseră cu o garnitură plină de vedete. Argentinienii, campioni mondiali în 1978, Daniel Passarella şi Daniel Bertoni se alăturau proaspeţilor câştigători ai Cupei Mondiale, din vara lui 1982, Giovanni Galli, Giancarlo Antognoni sau Francesco Graziani. De Sisti era optimist. “Am venit să câştigăm”, declara antrenorul violeţilor, înaintea meciului tur. În 1973 fusese pe teren la meciul pierdut în faţa oltenilor cu 1-0.

Prima repriză nu a fost una foarte bună pentru Universitatea, Bertoni reuşind să deschidă scorul în minutul 37. “Când Ţicleanu a şutat în bară mi-am zis că totul ne este potrivnic. A venit imediat golul lor şi la vestiare domnea o linişte mormântală”, rememora peste ani Vasile Frânculescu, medicul Universităţii Craiova. După pauză, pe teren intră parcă o altă echipă, mult mai motivată, şi Nicolae Ungureanu egalează la 10 minute de la reluarea jocului.

A fost momentul de descătuşare, oltenii marcând încă două goluri prin Sorin Cârţu şi Ilie Balaci. La finalul meciului, Antognoni caracteriza perfect manşa tur. “La pauză putea fi 2-0 pentru noi. În final putea fi 5-2 pentru Universitatea.”. 

În retur, pe Stadio Communale, Silviu Lung a făcut un meci mare, fiind învins doar de la 11 metri de Antognoni. Prima pagină a poveştii era scrisă, iar De Sisti recunoştea forţa oltenilor la finalul dublei manşe. “Universitatea este o echipă de talie europeană, o să se convingă şi alţii că-i aşa”.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Irlandezii au fost doar o escală. Bordeaux îngenuncheată în prelungiri

Următorul adversar era unul modest şi necunoscut pentru fotbalul românesc, Shamrock Rovers. Irlandezii nu au prea emis pretenţii, chiar dacă sperau la un rezultat bun în meciul tur. Doar de patru minute au avut nevoie elevii lui Constantin Oţet pentru a deschide scorul. Cursă Zoli Crişan, centrare înapoi pentru Irimescu şi gol. Tot Crişan îi centrează şi lui Ilie Balaci la golul de 2-0. Victorie scurtă, fără ca echipa să forţeze prea mult. A doua zi, ziarul “Irish Independent” dădea verdictul asupra dublei manşe.

“Abila Craiova a pus punct frumosului nostru vis”. Returul a fost o simplă formalitate, Universitatea câştiga cu 3-0 după un autogol al lui Campbell şi o dublă a lui Cârţu. Shamrock fusese doar un sparring partner, atât de necesar atunci când vrei să faci performanţă.

Bilele se învârt şi în calea oltenilor apare Girondins de Bordeaux, echipă la care străluceau Alain Giresse sau Jean Tigana. Universitatea era ultima reprezentantă a fotbalului românesc în Europa. Dinamo se împiedicase de Aston Villa şi Gary Shaw, FC Baia Mare “murise” frumos pe Santiago Bernabeu, în timp ce Corvinul căzuse la Sarajevo.

Turul cu francezii s-a jucat pe “Parc Lescure”, iar oltenii au început fără trac meciul, la pauză scorul fiind de 0-0. Imediat după pauză, Craiova este pedepsită cu o lovitură de la 11 metri. “Am atacat balonul, nici vorbă de fault”, avea să spună Tilihoi peste ani. Giresse înscrie şi francezii prind curaj, dar se lovesc de apărarea Universităţii şi de un Silviu Lung aflat din nou în zi de graţie.

Pe 8 decembrie se juca returul, la patru zile după ce naţionala României terminase la egalitate, 0-0, cu Italia, la Florenţa. Universitatea a început în forţă meciul, iar pe finalul primei reprize scorul dublei era egalat, Aurel Ţicleanu marca cu un şut din afara careului.

La reluare, oltenii s-au dezlănţuit, Ilie Balaci trage milimetric pe lângă poartă, Rodion Cămătaru trimite mingea în bară, cel puţin aşa văzuse arbitrul partidei, mulţi crezând că balonul a intrat în poartă. Au urmat prelungirile, iar în minutul 100 a venit golul calificării. Ion Geolgău plonjează în diseperare de cauză şi înscrie. Universitatea Craiova era în sferturile de finală ale Cupei UEFA.

“Tancul” Briegel eliminat în sferturi

Sorţii au scos în cale încă o forţă a fotbalului european, de această fiind vorba de Kaiserslautern. Vest-germanii se bazau pe Hans-Peter Briegel, Andreas Brehme sau Thomas Allofs. Turul s-a jucat în RFG, într-o seară friguroasă de martie. Oltenii nu se puteau baza pe Nicolae Tilihoi şi Aurel Ţicleanu. Nemţii încep tare şi vin în valuri spre poarta lui Silviu Lung. Brehme loveşte primul în minutul 24, apoi urmează autogolul lui Mircea Irimescu, cu cinci minute înainte de pauză.

După pauză, Brehme face dubla şi părea că totul este pierdut, însă Geolgău marchează imediat şi readuce speranţa în rândul oltenilor. Elevii lui Constantin Oţet se trezesc şi forţează, iar golul al doilea pică natural, Zoli Crişan marcând în minutul 71.

În retur, Universitatea avea nevoie doar de un gol pentru a prinde biletele semifinalei. A fost o luptă pe viaţă şi pe moarte, “Centralul” era plin ochi şi suporterii îşi împingeau favoriţii de la spate. Golul mult aşteptat a venit târziu, Nicolae Negrilă marcând cu un şut din interiorul careului mic, cu opt minute înainte de final. Craiova era în sărbătoare, Universitatea se califica în semifinalele Cupei UEFA.

Ghinioane în lanţ la returul cu Benfica

Universitatea Craiova se afla în careul de aşi, iar portughezii de la Benfica erau ultimii adversari. Silviu Lung îşi dorea Anderlecht ca adversar, dar tragerea la sorţi a vrut altfel. Primul meci se juca la Lisabona, lucru ce le convenea de minune oltenilor. “Centralul” din Craiova era tărâm interzis europenilor.

Turul a fost unul asemănător cu cel din meciul cu Kaiserslautern, Benfica atacând în valuri, dar toate acţiunile erau oprite de defensiva Craiovei. Rodion Cămătaru reuşea un meci mare, alternând prezenţele din atac, cu cele din apărare. La final, tabela de pe Estadio da Luz arăta un 0-0 dătător de speranţe. Prestaţia bună a lui “Cami” nu a trecut neobservată, iar Eugen Barbu îşi începea un editorial cu titlul: “M-ai învins Rodioane”. Era recunoaşterea supremă a celui care îl crtiticase, uneori în termeni duri, pe atacantul oltenilor. “Haplea în chiloţi” dispăruse din vocabularul marelui scriitor.

Până la retur, şase dintre titularii Universităţii sunt convocaţi la echipa naţională. Urma meciul cu Italia şi Mircea Lucescu se baza pe contingentul din Bănie. Cu patru zile înainte de meciul cu Benfica, toţi cei şase au jucat titulari în mare victorie împotriva campioanei mondiale. Constantin Oţet şi Nicolae Ivan, antrenorul secund, iau decizia ca oltenii să plece a doua zi dimineaţă, însă în ultima secundă se răzgândesc şi pleacă cu noaptea în cap spre Craiova. Autocarul se defectează pe autostradă şi cei şase fotbalişti pierd ore bune de somn.

Vine şi ziua returului, 20 aprilie 1983. În dimineaţa meciului, fotbaliştii alergau prin Universitatea din Craiova pentru a le da bilete de meci profesorilor. La ora 16:00, Robert Valentine fluiera startul partidei. Ilie Balaci le promisese colegilor că va marca, iar în minutul 14 şi-a onorat promisiunea cu o execuţie magistrală din lovitură liberă. Apoi, Cămătaru trece pe lângă golul de 2-0.

La pauză, Universitatea intra în avantaj, doar 45 de minute o mai despărţea de o mare performanţă. La opt minute de la reluarea partidei, mingea ajunge, cu noroc, la Zoran Filipovic, iar sârbul marchează. Vine şi minutul 75, Zoli Crişan loveşte bara transversală, iar regretele se adâncesc. Se termină 1-1 şi visul frumos al Universităţii se termina pe 20 aprilie. După meci a fost măsurată bara, iar aceasta era cu 3 centimetri mai jos. Apoi a venit zvonul că Stromberg nu ar fi avut drept de joc. Totul era în van, “Campioana unei mari iubiri” părăsea, pe nedrept, scena Cupei UEFA.

16 fotbalişti a folosit Constantin Oţet în cele 10 meciuri jucate de Universitatea Craiova în ediţia 1982-83 a Cupei UEFA

3 goluri au marcat Ilie Balaci şi Sorin Cârţu, cei mai buni marcatori ai Craiovei în aventura europeană