Visul lui Gigi Becali, povestit în detaliu lui Daniel Şendre. “Ce-o însemna asta!?”

Finanţatorul a visat într-o noapte că nu se mai băga deloc la echipă, iar acum îi e frică să mai adoarmă. Începând de atunci, aşadar, nea Gigi stă numai treaz, acesta fiind şi motivul pentru care îl auziţi toată ziua în intervenţii telefonice la televizor.

Şi a mai visat ceva!!! Patronul i-a povestit totul lui Daniel Şendre.

“Cred că era 11, 11 şi ceva când m-am dus la culcare. Eram rupt de oboseală, pentru că în ziua aia îmi fătase o oaie, aşa că mi-am făcut rugăciunea obişnuită, să-mi dea Dumnezeu ce vrea el, dar nu mai puţin de 10 milioane, după care am adormit. Nu ştiu cât a trecut, dar la un moment dat se făcea că nu mai interveneam sub nici o formă la echipă. Dică făcea primul 11, tot el stabilea tactica, decidea şi schimbările, tot. Am crezut că mor! Curgeau apele pe mine şi simţeam că ma sufoc, dar eram incapabil să mă mişc. “Ce fac, Doamne!?”, am întrebat. Da, domne, da, aşa cum dormeam eu acolo, l-am întrebat asta, pentru că de ce!? Dumnezeu te descurcă oricând, el e singurul care poate face lucrarea. “Cu ce te-am supărat, Doamne, de mă chinui aşa?”, îi ziceam.. Şi Dumnezeu, nimic! Mă căutam în buzunar, că poate pierduse Luţu bileţelu, mă zvârcoleam, căutam telefonul să sun pe bancă, nu-l găseam, ţipam de sus de acolo, din lojă, la Mache, ăsta nu mă auzea, MM îşi usca oja pe unghii, iar Dică dădea indicaţii de capul lui la jucători, auzi aici! Fierbeam, cred că aveam tensiunea 200 dacă mi-o luai”, a dezvăluit finanţatorul.

Şi ce-aţi făcut?

Ce-am făcut? Mi-am adus aminte că sunt Gigi Becali, asta am făcut! Un păcătos şi eu, ca toţi oamenii, altfel de ce să fiu pedepsit!? Spune tu! Dar stai, că nu s-a terminat! Cum mă agitam eu aşa, arunc un ochi pe teren şi văd că în echipă aveam încă doi negri, un musulman, că l-am recunoscut după bărbiţa aia, şi încă vreo doi care fugeau aşa, mai delicat, cum să zic, iar când îi faulta cineva, chirăiau. M-am învineţit! Am pus o mână pe pervazul de la lojă, m-am uitat după Mironică, să fiu sigur că aterizez în capul lui, pentru că în vis nu mănânc mere, şi hop, am dat să sar de acolo! Dar tocmai când s-o fac, a pus repede mâna Luţulică pe mine. “Stai, bre, nea Gigi!”, mi-a zis. “Că faci iar vreo întindere cum ai făcut când ai vrut să citeşti Levantu”. Că aşa am vrut, când a zis atunci Băsescu în dezbatere ce carte citeşte şi nu mai reuşea s-o termine. “Plus că sunt şi oamenii ăştia lângă mata’, nu poţi să-i laşi singuri”, a mai zis Luţu. Oamenii cine erau, vreo doi-trei impresari, preşedintele lu’ Real, băiatu cel mare al lu’ Shakira – copilul lu’ Borcea, directorul tehnic de la Chelsea şi încă vreo doi conducători de la echipe din astea mai mici, gen Borussia Portsmouth.

Şi?

Şi stai să vezi! Cer puţină apă, să mă răcoresc, când, vine unu’ cu o tavă plină la refuz cu pahare. Beau repede unu’, îmi arunc altu’ pe faţă, mai dau încă un pahar peste cap, p-ăla cel mai mare, după care mă uit în tribună, să văd dacă îl nimeresc cu el pe Banciu. “3 milioane de euro”, zice ăsta care venise cu tava. “Ce 3 milioane de euro, mă, eşti nebun? “Da, atât costă apa pe care aţi băut-o”. Băi, cum să coste, mă, trei milioane de euro apa? Şi în casa mea? După ce io am plătit deja pentru ea? “Da, 1 milion paharul, aţi consumat trei”. Când mă uit mai bine, chelnerul era Talpan! Atunci mi s-a tăiat filmul. L-am luat în braţe şi l-am pupat. Pentru că aşa trebuie să le răspunzi la oamenii ăştia care nu sunt sănătoşi la cap, cu bunătate, că au o suferinţă ei. Şi l-am pupat şi pe obrazul celălalt, după care i-am strecurat 3-400 de euro, nu ştiu câte am apucat, în buzunar. “Păi, aşa domnu’ Becali, vedeţi!? În sfârşit!”. A mulţumit frumos, băiatul, mi-a făcut semn că mai sunt doi-trei colegi din ăştia d-ai lui p-acolo, i-am rezolvat şi pe ei, după care m-am trezit brusc. E, de atunci mi-e frică să mai adorm şi nici apă nu prea mai beau. Ce-o fi însemnat asta!?

*Textul este un pamflet şi trebuie tratat ca atare 🙂