Editoriale

Andrei Dicu, mereu lângă Halep: S1mona D’Arc, între rană şi numărătorii de conturi

30.09.2018 | 22:32
Andrei Dicu mereu langa Halep S1mona DArc intre rana si numaratorii de conturi

Vrea să-şi apere titlul, nu să stea pe ouă, precum o cloşcă. Este acuzată că a jucat două turnee în Asia, că a abandonat şi că accidentările de la spate nu i-ar fi dat dreptul să se bată cu Lumea. În presa noastră, vecină cu frustrarea, au apărut sintagme de genul: „Preţul umilinţei” sau „s-a făcut de râs”. Numele acestei fete este S1mona Halep. Este numărul 1 în lume. Câţi dintre cei care aruncă piatra azi, au învăţat, la şcoală, să numere cataroaie? Acest om, prin reacţiile pe care le declanşează, arată neputinţa acestei naţii. Felul de a privi cu ură şi apoi, de a ne uita, înapoi, în oglindă, satisfăcuţi. O onanie veritabilă…

Simona Halep a jucat prost în Asia. A pierdut în turul 2 la Wuhan şi a abandonat în turul 1 la Beijing, după ce anonima Ons Jabeur, locul 113 WTA câştigase primul set cu 6-1. Evident, în ambele meciuri, NUMĂRUL 1 MONDIAL a acuzat probleme la spate. Cei care o atacă, ori n-au făcut sport, ori au dureri de coloană vertebrală. Este drept că prin participarea la cele două turnee asiatice, S1mo aproape şi-a asigurat un bonus de 1 milion de dolari. Probabil că va sta un pic pe tuşă, dar nu ca să-şi contorizeze banii, ceea ce i-ar face geloşi pe mâncătorii de seminţe care îi numără conturile deşi uită să-şi contabilizeze coşurile de pe frunte, ci pentru simplul motiv că un Zeu nu are de dat socoteală nimănui.

Andrei Dicu, mereu lângă Halep: S1mona D’Arc, între rană şi numărătorii de conturi

Poate că S1mo a exagerat, poate că nu. E greu să umbli cu macaraua în sufletul unui om şi să-i scoţi „adevărul”  la plajă. „Adevărul” pe care îl vrei tu. Să nu fim naivi, Halep n-avea nevoie de bani de îngheţată, ca să rişte să joace în Asia. Ştiţi, dragi prieteni, e greu să judeci un mâncător de stridii, când, zilnic, te hrăneşti cu merdenele… Nu pentru bani a făcut-o, ci pentru că are o anumită meserie, o anumită seriozitate şi o anumită credinţă. Aceea de a fi cea mai bună din lume. Câţi dintre noi, bărbaţii cu bărbuţe dacice la modă, care ne dăm „purtători de opinie” dar nu avem simţul propriei neputinţe, suntem capabili să ajungem pe locul 1, pe mapamond? Şi să mai şi rămânem acolo…

Cine o acuză pe S1mona Halep i-a numărat aşii, titlurile, ţâţele şi conturile bancare. Însă, i-a monitorizat cineva rănile? Măcar unul dintre cei care, atunci când câştigă Halep, se mândreşte că e român şi pe deasupra şi contemporan cu ea… Suntem excelent de suavi în materie de execuţii şi suntem atât de laşi în privinţa renaşterilor, deşi, unii dintre noi ne fălim că o ţinem toată ziua pe aghiasmă…

Neantul judecat de rinoceri

CTP spune că „Simona trebuie să ia o pauză mai lungă”. Nu sunt de acord cu verdictele, aş îndrăzni să spun că trebuie să stea în parc cât vrea ea şi cât consideră medicii, nu cât cred „specialiştii”. Din păcate, însă, au apărut vindecători de closete care scriu, pe o anumită reţea de socializare că S1mo ar trebui chiar amendată, pentru că a jucat la Beijing. „Nu există scuză pentru ce a făcut”, zice un rinocer… Mă întreb, oare, pe lumea asta plată, există măcar un singur creier pătrat care să nu se creadă Dumnezeu? Dragilor, cine sunteţi voi să judecaţi, când vă e mintea numai la bani?… Cu ce drept faceţi asemenea afirmaţii? Aţi fost lângă S1mo, în Asia? Cunoaşteţi, măcar, explicaţia cuvântului „scuză” ?.

S1mona Halep a plecat acasă. Din ce a declarat, a făcut şi un RMN. Apoi şi-o fi aprins şi vreo ţigară, fără ca paparazzii, centrul tristei figuri din presa română, s-o prindă în flagrant. Şi cred că a râs, cu lacrimi, când a citit ce s-a scris despre ea. Pentru că idioţii au arme, dar niciunul dintre ei nu va urca un munte, până la capăt. Unde mai pui că şi dacă ar face-o, cu telecabina, evident, la sosire ar bea o bere şi ar mânca un mic, fără să observe că deasupra muntelui e un cer. Iar înăuntrul lui, un neant.

S1mo este un fenomen. Este Ioana D’Arc a României, deşi niciun arc de triumf nu s-a înclinat în faţa ei. E uşor să vorbeşti, din faţa computerului sau de pe laptopul ataşat, regulamentar, în crâşmă, despre cum calci pe rana altuia, ba mai mult, să-i numeri şi cusăturile chirurgicale. Acest om, până la urmă, un copil, la vâsta ei, ne urcă-n înflorirea Olimpului. Şi noi îi contabilizăm sufletul…

„Voi fi ucis, încet-încet, de roată, eu însumi martor lentei mele morţi şi apoi tăiat şi-mprăştiat la porţi, să nu-mi mai aflu trupul niciodată”, scria, pe vremuri, Adrian Păunescu.

O accidentare pe care nu se poate paria

Fără a cădea în ridicol, de pe nicio parte a baricadei, trebuie să înţelegem că S1mona este o campioană. Şi…un trust. În ea însăşi. Ştie foarte bine ce şi când să facă. Sigur, au existat diverse discuţii legate de colaborările cu antrenorii, etc. Dar dincolo de asta, logic vorbind, este incapabilă să facă o asemenea gafă, de care este acuzată acum. Nu a jucat pentru bani, ci şi-a respectat meseria. Riscând. E foarte important să înţelegem că ea nu este datoare nimănui. Joacă pentru ea însăşi, nu pentru „ţară”. Faptul că noi avem onoarea de a fi contemporani cu S1mo este altă poveste. Sigur, ne mândrim, suspinăm la meciurile sale, dar dincolo de salata de seminţe îngurgitată, ar fi cazul să fim şi un pic… responsabili. Nu poţi hrăni un leu decât cu surâsul căprioarei. Fiţi convinşi că Halep e o prădătoare pur-sânge. Dar n-o mai consideraţi un bun personal…

S-a discutat foarte mult despre posibilitatea ca S1mo să piardă locul 1 mondial. Nu e nicio noutate. Au urlat corbii de când s-a cocoţat ea, pe soclu… Să fim realişti. Halep avea de apărat multe puncte la Beijing, după ce anul trecut a jucat finala, iar fără acestea va rămâne cu doar 7411, începând cu 1 octombrie. Poziţia de lider nu-i va fi afectată, decât dacă forma slabă i se va accentua. Dar pe seama acestei chestiuni nimeni nu poate paria.

Halep a surprins mereu. Şi în bine şi în …mediocru. E în starea noastră, a românilor, să ne comportăm aşa. Dar, dincolo de orice, a ştiut să renască. Se construieşte un caz naţional pe spinarea ei, deşi firesc ar fi să ne încărcăm armele cu livezi, nu cu sâmburi. Cei care îi cereau, mai alaltăieri, moartea în tranşee, se înfuriau adineauri că ar fi trebuit să stea acasă. Patetic şi ineficient. O mânie ţărănească…

S1mona Halep este plămânul de căprioară al acestei ţări hăituite. Mulţimea de veterinari ai tremuriciului care stau pitiţi după izvorul senzaţionalului ieftin nu poate pricepe acest fenomen. Într-un perimetru în care demnitarii se întrec în analfabetisme, în care bişniţarii au devenit lideri, unde ziariştii mituiţi dau lecţii la TV iar babele împăiate se prezintă drept băieţi „giorno”, e greu să găseşti modele. Sau lideri. În sentinţa acestui public, oamenii meritorii nu vor afla că sunt condamnaţi la moarte, ci doar că virgula n-are ce căuta între subiect şi predicat.

Este total irelevant dacă S1mona va absenta, în perioada următoare. La fel de neinteresantă este şi suma pe care ar pierde-o, prin neprezentare. Important e felul în care ne comportăm cu un artist. Şi mai mult, cu o persoană dragă. Cu un monument de ambiţie, nu uitaţi… Un cal măreţ, lăsat în seama înjunghierii inutile…