Andrei Vochin, analiză tăioasă după finala Europa League: “La pomul lăudat să nu te duci cu Baku”

13 km sunt între Emirates Stadium, fieful lui Arsenal, și Stamford Bridge, casa lui Chelsea. E cam distanța de la Arena Națională la Stadionul Ghencea. Atît erau obișnuiți să facă suporterii celor două echipe pentru a vedea un meci între favoriții lor. Calificându-se în finala Europa League, o competiție prin care UEFA încearcă să popularizeze fotbalul și într-un spațiu forțat numit european, fanii celor două echipe au fost nevoiți să facă 3.968 de kilometri, adică să se deplaseze cât pentru 305 derbyuri londoneze. Bogata istorie a meciurilor dintre cele două echipe numără, din 1907 și până acum, 198 de întâlniri. Așa că, mulțumită inițiativei forului de la Nyon, suporterii și-au cam făcut norma și pentru următorii 50 de ani.

Cu vize, dar fără bere

Nu-i de mirare că, după atâta amar de drum, la care adaugi fel de fel de restricții, de la intrarea în țară pe bază de viză, obținută din timp, până la interzicerea consumului de alcool pe stadioane, entuziasmul lor a semănat cu cel al unui copil chemat de la joacă pentru a-și face temele. Fiorul negativ s-a transmis din tribună spre teren, acolo unde, în prima repriză, parcă asistam la un Qarabag – Neftci Baku, nu la duelul dintre două echipe din Big 6-ul Premier League. Nicidecum la o finală europeană.

Pauza care ucide ritmul

Meciul nu a avut, în primul rând, ritm. Principala calitate a jocurilor dintre echipele englezești. Oricât de mult am dori să credem că el a fost tacticizat de doi antrenori, unul italian și altul spaniol, oricât de mult am glosa pe tema absenței englezilor de pe teren, pentru că doar Maitland-Niles avea pașaport britanic dintre toți cei 22 de titulari, lipsa vitezei de joc, a agresivității și intensității duelurilor poate avea o altă explicație. Băieții ăștia, obișnuiți să joace din 3 în 3 zile, au stat cam mult de la finalul campionatului până aseară. S-au odihnit, s-au antrenat, dar n-au jucat. Adică și-au ieșit din mână, din ritm. Și le-au trebuit o repriză pentru a-l regăsi. Mi-e teamă să nu asistăm la așa ceva și sâmbătă, în finala Champions.

17 zile au trecut de la ultima etapă a Premier League până la finala Europa League

Italian contra spaniol

Arsenal a început un pic mai bine meciul. Cu un spaniol pe bancă, ”tunarii” au fost preocupați de posesie, pe care au și avut-o, în prima jumătatea de oră. Cât timp au avut mingea, roș-albii au controlat jocul. Mai mult decât atât, Unay Emeri, specialist în câștigarea Europa League, această Liga 2 a fotbalului continental, părea să cunoască rețeta magică a triumfului. Cam cum fac Pelici sau Alexa când promovează echipe pe la noi. Sistemul ales, unul cu 3 fundași centrali, 4 mijlocași, un play-maker (din păcate trântor), Ozil, și două vârfuri, Lacazette și Aubameyang, adică 3-4-1-2, considerat unul dintre cele mai ofensive, a funcționat cât timp echipa a stat în posesie, dar a dat rateuri mari în momentul în care mingea a ajuns la adversar.

52%-48% pentru Arsenal a fost posesia în prima jumătate de oră

Dincolo, cu un italian pe bancă, Maurizio Sarri, Chelsea a mizat mult pe o apărare sigură, într-un sistem de 4 fundași și 3 mijlocași box-to-box, și pe jocul de tranziție. Pe contraatac rapid, pe ideea de a aduice mingea cât mai repede către cei  3 oameni din față, Hazard, Giroud, Pedro. Schema a început să funcționeze pe de-a întregul după minutul 30.

2-0 pentru Chelsea a fost raportul șuturilor pe poartă în prima repriză

Cheie pe dreapta

Ofertant pe faza de atac, sistemul cu 3 fundași centrali arată vulnerabilități mari în zona flancurilor. Excelent tactician, Sarri a mirosit partea de teren unde avea să dea lovitura. Chiar dacă nu a jucat fotbal, chiar dacă și-a schimbat jobul la 40 de ani, când și-a dat demisia de la bancă pentru a începe să antreneze, omul a simțit bine unde poate da lovitura. A profitat de absența lui Bellerin din flancul drept al apărării lui Arsenal. Acolo i-a dat liberatate ofensivă fundașului său, Emerson, cel care l-a transformat pe adversarul direct, Mailand-Niles în veriga slabă a lui Emeri. Astfel, brazilianul cumpărat de la Roma cu doar 20 de milioane, a dat primele semne de avertizare încă din letargica primă repriză. El a purtat primul contraatac periculos (min.30) și tot el l-a întins serios pe Cech, 4 minute mai târziu.

Mailand-Niles, stai jos! 4!

Doctoratul și l-a dat însă imediat după pauză (min.49), când a câștigat din nou zona aceea de teren și i-a oferit lui Giroud centrarea din care francezul a deschis scorul. Și, totodată, și jocul. Din acel moment încolo, tot ce a fost mai rău pentru Arsenal a venit din partea aia care trebuia să fie apărată de Mailand-Niles. Acțiunea lui Hazard și pasa pentru golul doi semnat de Pedro (min.60), precum și penaltyul obținut de Giroud, după un duel, ce să vezi?, cu același nefericit Niles (min. 64).

Prea târziu pentru schimbare

Abia la 0-3, Unay a schimbat sistemul. A renunțat la un stoper, Monreal, a băgat un atacant, Iwobi, care avea să fie cel mai periculos om al ”tunarilor”. El a și marcat golul de onoare. Numai că prin arta contraatacului, bine însușită de oamenii lui Sarri, Chelsea avea să închidă tabela, meciul și finala, o dată cu golul din minutul 72, când Giroud a fost pasatorul și Hazard marcatorul. Astfel că Unay pierde prima finală jucată, Sarri câștigă primul trofeu la 60 de ani, iar Arsenal se vede nevoită să privească din nou la televizor ediția de anul viitor de Champions League.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

14-14 a fost raportul șuturilor la poartă

8-3 pentru Chelsea a fost raportul șuturilor pe poartă

12 – 9 pentru Chelsea a fost raportul ocaziilor de gol

Cei mai buni jucători de la Chelsea conform Index InStat

1. Eden HAZARD – 525 Index InStat

• Cu două goluri, un assist și încă o ocazie creată, belgianul a fost cel mai periculos jucător. El a fost motorul ofensiv al echipei, cu cele mai multe acțiuni de atac, 103, cu cele mai multe ocazii create, 4, cu cele mai multe pase filtrante în ultima treime de teren, 27, și cu cele mai multe pase utile în careul advers, 7.

2. EMERSON Palmieri – 427 Index InStat

• A oferit centrarea din care Giroud a deschis scorul. Din rolul de fundaș stânga, a fost al doilea cel mai ofensiv jucător al echipei, cu 92 de acțiuni inițiate. A creat 3 ocazii de gol. N-a greșit decât 4 pase tot meciul, având un procentaj de 93% baloane distribuite corect

3. Olivier GIROUD – 426 Index InStat

• A deschis scorul, a obținut penaltyul, și i-a oferit lui Hazard pasa decisivă pentru golul al 4-lea. A creat sau finalizat 7 din cele 11 ocazii de gol ale lui Chelsea. A greșit 4 pase tot meciul!

Cei mai buni jucători de la Arsenal conform Index InStat

1. Alex IWOBI – 397 Index InStat

• A jucat numai 27 de minute, dar a schimbat fața jocului ofensiv al echipei sale. A marcat unicul gol al lui Arsenal și a creat alte 4 ocazii de gol. A greșit o singură pasă și a oferit cele mai multe baloane coechipierilor în careul advers, 5.

2. Granit XHAKA – 381 Index InStat

• A pierdut un singur duel tot meciul, a avut un procentaj de 88% pase corecte, a oferit cele mai multe pase bune în ultima treime, 22. A avut ocazia de a deschide scorul, dar șutul lui din afara careului a șters ”transversala” și a creat alte 3 situații bune de gol.

3. Sotiris PAPASTATOPOULOUS – 365 Index InStat

• A recperat cele mai multe mingi, 12, a avut un procentaj de 88% pase reușite și a fost stoperul cu cel mai mare aport la faza ofensivă, implicat fiind în nu mai puțin de 78 acțiuni de atac, din care 66 reușite (85%)