Așa spune o vorbă veche de care mi-am adus aminte aseară în timp ce urmăream finala Cupei României. La fotbal, ca și la agricultură, ce semeni, aia culegi. Cu cât investești mai mult, cu atât șansele ca roadele să se vadă cresc. Cu cât te asiguri mai mult, cu atât factorul noroc/ghinion se reduce.
Nu știu cât se pricepe Gică Hagi la agricultură, dar am senzația că, dacă s-ar apuca serios de ea, ar face recolte bune. La fotbal, a căutat prin selecție răsadul bun, l-a plantat pe teren mănos și apoi s-a îngrijit de el, zi de zi, cu conștiinciozitate și multă știință, iar după un deceniu de muncă asiduă, astăzi se poate mândri cu două trofee majore în România, Campionatul și Cupa României. Totul cu o investiție normală și constantă.
Ioan Niculae a făcut avere din agricultură și crede că se pricepe și la fotbal. Și el a câștigat Campionatul și Cupa României, ba are în plus față de Viitorul și o SuperCupă. A început investiția în fotbal cu ceva timp înaintea lui Hagi, dar, în ciuda palmaresului asemănător, lasă senzația de artificialitate. De bunăstare cumpărată, nu creată. Una e să câștigi trofee cu salarii de 3.000 de euro, alta cu 25.000, nu? Una e să propui nume de zeci de copii care devin vedete și alta să te bazezi pe vedete cu suflet și, uneori, minte de copii.
Echipa lui Hagi s-a instalat la cârma jocului din start, a continuat drumul pe care a fost învățată să meragă. A avut mingea, a încercat să creeze ocazii, ”să producă fotbal”, cum îi place lui să spună. A îndurat suferința de a sparge defensiva adversă, de a recupera golul primit din lovitură liberă. De a o lua-o iar și iar de la capăt până când va fi apărut breșa dintr-o defensivă bine lucrată de Costel Enache.
69% – 31% în favoarea Viitorului a fost raportul posesiei
Echipa lui Niculae a încercat să speculeze și, bună parte din timp, părea să reușească. S-a apărat bine, a deschis scorul, profitând și de poziționarea eronată a lui Cojocaru, după care a luptat ca la Călugăreni. ”Se vede că le-a băgat și lor banii, după luni întregi de secetă”, s-au auzit voci în tribună. Doar că, și în fotbal, ca și-n zootehnie, porcul nu se poate grășa în ajun. Treptat, băieții ăia, pe care Enache și Coman i-au ținut din vorbe când le chiorăiau mațele, au început să arate pe teren cum e să te faci că te antrenezi când patronul se face că te plătește. În timpul în care Hagi și-a pregătit copiii și de două ori pe zi, Niculae i-a determinat pe ai lui să se antreneze doar de vreo două ori pe săptîmână așa cum ar fi trebuit. Și așa, chiar dacă ei vroiau, cârceii, contracturile și ceața din minte nu le dădeau pace. Rezultatul? După vreo oră de joc au început să cadă ca spicele. Valentin Gheorghe, din minutul 64, a ieșit cu crampe. Peste 5 minute, Alibec a făcut ruptură. După alte 5, Bejan, care abia se mai târa pe teren, n-a mai putut nici măcar să sară cu Ghiță la golul egalizator. Iar cu 10 minute înainte de finalul timpului normal, lui Pires i-a stat mintea și a făcut un fault de al doilea galben, cu care și-a lăsat colegii în inferioritate. Excat ce-i trebuia unei echipe și așa demolate de iscusința propriului patron.
28-9 pentru Viitorul a fost raportul șuturilor la poartă
Dincolo de elementul fizic, rezultat din decizia managerială a celor doi patroni, a fost duelul tactic. Care a început, ”pe vechi” de la întocmirea foilor de joc. Astra a prezentat o formulă 4-2-3-1, cu Moise în dreapta și Lulaku în spatele lui Alibec. Viitorul a anunțat un 4-3-3, cu Ianis extremă dreaptă.
În realitate, Astra a jucat 4-1-4-1, cu Pires măturător între cele două linii de 4, având ca pricipal obiectiv blocarea intrării între linii a lui Ianis Hagi. Și cu Moise în zonă centrală. Viitorul a folosit același 4-3-1-2, cu Drăguș și Rivaldinho atacanți, iar Ianis în spatele lor. Pe bune, băieți, pe cine mai vreți să păcăliți cu metodele astea de pe vremea lui Fred și Barney?
Jocul tactic
Cât i-au ținut picioarele, astralii au încercat un presing nu foarte înalt. Enache și-a fixat blocul defensiv în zona de mijloc, și a cerut agresivitate de undeva de la 60 de metri de poarta lui Lazar. În prima oră de joc au izbutit 7 acțiuni de presing colectiv. În următoarea oră, NICIUNA! Încă o dată mulțumiri domnului Niculae!
Viitorul a blocat construcția de la poartă a advresarului. Atacanții s-au așezat pe fundașii adverși, obligându-l pe Lazăr să pornească folosind doar minge lungă. De ce? Pentru că Alibec, din principiu, nu sare la cap, iar duelul aerian în zone laterale dintre Gheorghe sau Lulaku și Mladen sau De Noojer nu putea fi câștigat decât de mai înalții fundași ai Viitorului. Astfel că, fiecare minge aflată acum la Astra, trecea în secunda următoare la adversar. Iar elevii lui Enache erau obligați s-o ia iar la alergat pentru a recupera din nou, și din nou. Până au cedat.
7-2 pentru Viitorul a fost raportul ocaziilor de gol
Dacă Ianis Hagi e o constantă a evoluțiilor foarte bune în echipa tatălui (din nou cu un Index InStat peste 300), dacă de la Eric, așa grăsuț cum e, te aștepți să inventeze mereu ceva cu urmări pe tabelă, eroul serii a venit din zona defensivă. Virgil Ghiță a făcut meciul vieții lui. A contat decisiv și la o poartă, și la cealaltă. Motiv pentru care Comisia Tehnică l-a desemnat omul finalei. Și pentru care, Mirel Rădoi îl va selecționa probabil pentru turneul final al Campionatului European de tineret. Că și la fotbal, ca la agricultură, produsele de calitate merg la export!