Campionatul Mondial din 1994 rămâne de neuitat pentru România. După aproape cinci ani de la căderea comunismului, românul de rând era nemulţumit de schimbările produse, însă fotbalul l-a făcut să uite pentru o lună de toate greutăţile. Generaţia de Aur a scris una dintre cele mai frumoase file de poveste din istoria sportului românesc, chiar dacă finalul nu a fost unul fericit.
Între 17 iunie şi 17 iulie, în Statele Unite ale Americii, s-a disputat Campionatul Mondial de fotbal. Echipa naţională a României obţinuse calificarea cu emoţii, după un meci decisiv cu Ţara Galilor, jucat în noiembrie 1993 la Cardiff. Pe 19 decembrie 1993, selecţionata antrenată de Anghel Iordănescu şi-a aflat adversarii de la turneul final. Tricolorii aveau să se dueleze cu SUA, Columbia şi Elveţia.
Pe 18 iunie 1994, România a jucat primul meci de la turneul final, împotriva Columbiei. Sud-americanii erau văzuţi drept mari favoriţi de Pele, însă şi rezultatele din preliminarii erau de partea lor. A fost meciul în care Gică Hagi şi Florin Răducioiu au ieşit în prim-plan, iar “Regele” a reuşit un gol de generic care i-a făcut pe românii din ţară să dea startul petrecerii în plină noapte. Pe “Rose Bowl” din Pasadena, tricolorii obţineau una dintre victoriile istorice, scor 3-1, şi începeau să viseze cu ochii deschişi. Patru zile mai târziu, în sauna din “Pontiac Silverdome”, Elveţia i-a adus cu picioarele pe pământ pe români, însă selecţionata nu s-a dat bătută după înfrângerea, scor 1-4, în faţa jucătorilor antrenaţi de Roy Hodgson.
În ultimul meci din Grupa A, România s-a duelat cu Statele Unite ale Americii, ţara gazdă a turneului final. Dan Petrescu a marcat singurul gol al meciului, iar tricolorii urmau să dea piept cu Argentina, echipa lui Diego Maradona şi vicecampioana mondială. “El Pibe D’Oro” a fost depistat pozitiv şi a ratat întâlnirea cu Gică Hagi. Pe 3 iulie 1994, pe “Rose Bowl”, s-a jucat unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria Campionatelor Mondiale. Pe lângă Gică Hagi, tricolorii au avut un nou erou. Ilie Dumitrescu, cu o dublă marcată, a scris istorie în doar şapte minute, perioada de timp în care a înscris cele două goluri în poarta argentinienilor. Jucătorii antrenaţi de Alfio Basile au încercat să întoarcă soarta calificării, însă defensiva română a fost la înălţime şi tricolorii au mers în sferturile de finală.
Pe 10 iulie, românii s-au strâns din nou în faţa micilor ecrane pentru a vedea cum tricolorii merg în semifinale. Nimeni nu concepea ca Suedia să fie echipa care ajungea în careul de aşi. Tomas Brolin a încercat să blocheze visul cu golul marcat în minutul 78, dar Florin Răducioiu a împins meciul în prelungiri după ce l-a învins pe Thomas Ravelli cu două minute înainte de final. Atacantul lui AC Milan a adus o ţară întreagă în extaz în minutul 101 după ce marca din nou. Nu a fost să fie, iar când toţi românii se gândeau deja la meciul cu Brazilia, Kennet Andersson l-a păcălit pe Florin Prunea şi a înscris, calificarea urmând să fie decisă la loviturile de departajare.
Prima serie de lovituri de la 11 metri a fost dătătoare de speranţă. Florin Răducioiu a transformat cu succes, în timp ce Hakan Mild ratase. Era scenariul perfect, însă nu a fost să fie. În a patra serie, Thomas Ravelli a respins şutul lui Dan Petrescu, iar situaţia era din nou egală. Totul s-a rupt în a şasea serie. Henrik Larsson a executat perfect, iar Miodrag Belodedici a ratat. România părăsea Campionatul Mondial din 1994 în cel mai crud mod posibil, însă Generaţia de Aur intra în inimile tuturor microbiştilor.
https://www.youtube.com/watch?v=tuDLTrICrLw