Cătălin Hîldan trăieşte! El este fotbalistul lui Dinamo care-i poartă numele Unicului Căpitan

Nepotul lui Cătălin Hîldan îi calcă pe urme regretatului dinamovist. „Unicul Căpitan” care însuflețește din cer cea mai frumoasă „peluză” din țară este prezent pe pământ nu numai prin amintirea sa, ci și prin nepotul care-i poartă numele și-i duce mai departe pasiunea pentru fotbal.

Cum intri din Șoseaua Mihai Bravu pe Calea Vitan, nu prima stradă la stânga, a doua, strada Alunelului te duce între blocurile „ceaușiste” construite prin anii ’70. „Cutiile” de 4 etaje stau frumos aliniate în spatele celor cu 10 niveluri care străjuiesc amintita Cale Vitan. Parchez la a doua scară a celui de-al doilea bloc pe stânga – a doua stradă la stânga, al doilea bloc pe stânga, a doua scară, indicațiile lui Cristi Hâldan au fost ușor de ținut minte – și Cristi, de la etajul 1 – s-a rupt obsesia lui 2 – îmi zâmbește „Ai nimerit ușor? Hai, interfonul e 19”. Mă întâmpină tatăl și fiul Hâldan. Cristi și Cătălin. Fratele și nepotul regretatului Cătălin Hâldan, simbolul lui Dinamo, sacrificat pe altarul regelui sporturilor într-o după-amiază blestemată de octombrie a anului 2000, pe un teren de fotbal din Oltenița. Fiul este mai înalt decât tatăl. Cătălin Hâldan, nepotul regretatului Cătălin Hâldan, are 1,86 m la 15 ani.

Nepotul lui Cătălin Hîldan îi calcă pe urme regretatului dinamovist

Ne așezăm în sufrageria apartamentului în care au crescut frații Hâldan. „Asta e casa în care am crescut eu cu Cătălin”, spune Cristi. „Aici ne-am trăit copilăria, ne-am mutat aici când eu aveam 6 ani (n.a. – acum are 45, de fapt îi va împlini pe 22 septembrie), Cătălin avea 4 ani și-un pic. Aici, în sufragerie, jucam ping-pong cu Cătălin, puneam o masă în mijloc cu niște cărți ca fileu, aici jucam și fotbal, biblioteca, alta acum, este în același loc în care era și atunci când i-am spart geamul cu mingea și am fugit amândoi pe Olimpia să nu ne bată tata, până la urmă tot ne-a găsit și nu ne-a fost ușor”. Deși povestește cu umor, niciun zâmbet nu-i luminează fața cât vorbește de fratele mai mic… Amintirile dor indiferente la trecerea timpului. Chiar dacă prezentul acoperă trecutul. Prezentul este Cătălin Hâldan. Nepotul regretatului Cătălin Hâldan. „Fi-miu s-a născut aici, în 2003, de Sfântul Gheorghe, 23 aprilie și mă bucur că a crescut unde am crescut și eu, casă și cartier”. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

A crescut 9 centimetri în ultinul an!

Cum spuneam, Cătălin din zilele noastre are 1,86 m la 15 ani. Dintotdeauna a fost un copil mai înalt decât media, dar în ultimul an s-a întrecut pe sine: a crescut 9 centimetri! Are „69 de kilograme… nu, 68, m-am cântărit săptămâna trecută, nu vreau să trec de 70”. Anul acesta a dat examenul de Capacitate. „Am dat examenul la mine la școală, la școala 84”. Nu este școală cu profil sportiv, este o școală obișnuită de cartier. A învățat normal, ca orice copil normal, nu ca un copil care face sport de performanță. Este adevărat că l-au ajutat profesorii, au fost înțelegători cu programul lui. Care este, fără exegerare, unul draconic, pare imposibil ca un copil să reziste acestui ritm: „La ora zece mă scol, fac un duș, mă spăl pe dinți, mănânc și fac chestii de-astea de casă, apoi îmi fac teme dacă am… și dacă îmi rămâne timp mă uit pe net sau la un meci. La ora 12 plec la școală, nu-i departe, e la cinci minute, și am ore, de obicei, până la ora cinci, nu pot să stau până la șase că am antrenament, de obicei de la cinci și jumătate până pe la șapte jumătate, opt. Ultima oră am cam găsit înțelegere la profesori să pot lipsi… mai ales dacă era ora de sport”. Râde zglobiu, copilărește, deschis, are doar 15 ani. Bag „material” la greu cu ditamai buturuga de limbaj lemnos: „Și lecțiile când ți le faci?”. Încearcă să evite în viteză: „Ce-i mai ușor seara, după antrenament și restul dimineață, până-n școală”…

„N-am ales fotbalul pentru numele nostru, ci pentru că mi-a plăcut cel mai mult dintre toate sporturile”

„Nu-i ușor, dar ăsta-i sportul de performanță, Așa am făcut și eu, și frate-miu Cătălin când eram de vârsta lui. Când ajungi să joci la televizor și te vede lumea e bine, dar tinerețea ți-o mănânci așa”, spune Cristi. Și Cătălin, nepotul regretatului Cătălin, parcă se „aprinde” brusc: „Da, nu-i deloc ușor! De multe ori mă sună prietenii de la bloc că ies la un Mac, la un film și eu n-am cum să merg. Îmi pare rău tare câteodată, dar nu se poate altfel dacă vrei să ajungi fotbalist. Și eu asta vreau!”. L-am rugat pe Cristi să-mi aducă un pahar cu apă ca să-l pot întreba pe Cătălin fără tata de față cât a contat în hotărârea asta a lui numele pe care îl poartă, cât l-a apăsat, dacă i-a fost o povară… „Da’ nu-i o povară!”, m-a întrerupt parcă enervat că pot gândi așa. „Chiar dacă mă mai întreabă lumea și acum dacă sunt nepotul… N-am ales fotbalul pentru unchiul meu, pentru numele nostru, am ales să fac fotbal pentru că mi-a plăcut cel mai mult dintre toate sporturile, nu-mi place rugby-ul lui tata…”.

Tataie Marin îl duce pe nepotul Cătălin la antrenamente cu mașina fiului Cătălin…

Așadar casa și școala sunt în Vitan, iar antrenamentele s-au ținut pe baza Granitul, lângă Cora Pantelimon. E ceva drum, nu? „M-a dus ori tata, ori bunicul”, spune Cătălin. „De cele mai multe ori l-a dus bunicul, pentru că eu am fost foarte des în cantonament, l-a mai dus sau adus și maică-sa, cu mijloace de transport în comun nu ar fi reușit să ajungă la timp niciodată”, intervine Cristi, care este antrenorul echipei de rugby a lui Dinamo și al naționalei U19.

Bunicul este nea Marin Hâldan și vine tocmai din Brănești de câte ori este nevoie să-și ducă nepotul la antrenament. La 72 de ani, nea Marin conduce mașina lui Cătălin cel mare, un Audi A3 care după 22 de ani de folosință „mai scârțâie și el pe ici, pe colo, dar mă duce unde vreau, să am eu ani cât mai poate el să mă ducă”, după cum spune bunicul de la volan. Este cel mai mare fan al lui Cătălin, dar și „cel mai dur antrenor personal”, cum îi spune Cristi Hâldan, îl judecă pe nepot după fiecare meci, cu bune și cu rele.

Joacă împotriva unor adversari cu doi ani mai mari!

Antrenamentul durează o oră și jumătate… Unde joacă? Cum adică la ce echipă? Păi mai rămâne să întrebați cu cine ține! Evident, răspunsul nu poate fi decât unul: Di-na-mo! Ca să nu fie neclarități… a ajuns și Dinamo la neclarități, ca și Steaua, ca și Rapid, ca și Universitatea Craiova, cele mai iubite echipe din România… Să mulțumim pentru această „abundență” de echipe din unul și același același brand legilor ambigue ale societății noastre capitaliste multilateral corupte și profitorilor de toate culorile! Revenind, ca să nu fie neclarități, Cătălin Hâldan, nepotul regretatului Cătălin Hâldan, estre legitimat la FC Dinamo 1948 al lui Ionuț Negoiță. Grupa 2002, antrenor Mihai Dobre până în vara asta, Sorin Bucuroaia de acum înainte, Mihai Dobre a preluat juniorii A, dar coordonează și juniorii B, la care este Cătălin.

Digisport.ro

FOTO Tehnologia a intervenit, după momentele de la Madrid care au provocat un scandal imens. Rezultatele

Acum o să întrebați de ce grupa 2002, dacă el este născut în 2003? Pentru că de doi ani fizicul și relația directă, personală, cu „obiectul muncii”, mingea, adică tehnica sa, l-au impus la o grupă cu un an mai mare decât vârsta sa din buletin. Mai mult, grupa 2002 joacă în campionatul pentru grupele 2001, deci Cătălin joacă împotriva unor adversari mai mari cu doi ani!

„Ară” banda dreaptă

Joacă mijlocaș dreapta. De ce mijlocaș dreapta? „M-au mai încercat și pe alte posturi, ca fundaș dreapta sau mijlocaș stânga, dar am dat randamentul cel mai bun ca mijlocaș dreapta”. Nu te-a atras poarta, golul, n-ai vrut să fii atacant, ca majoritatea copiilor, a venit întrebarea firească. „Aici mă simt eu cel mai bine”, zice Cătălin. Dar tata ce zice? „Aaaa, tata ar vrea alt post!”. „Dacă mă întreabă pe mine cineva… dar să fie clar, o spun din capul locului răspicat, nu mă bag sub nicio formă peste antrenor sau peste el să-l influențez, însă eu l-aș vedea în centru”, se „bagă”, totuși, tata. „L-aș vedea în centrul apărării sau un atacant care să devieze pentru cei care vin din spate, asta l-aș vedea eu”. Ce i-ar plăcea, însă, lui Cătălin? Portar? „Nu, nu! Eu sunt obișnuit pe postul meu”. Dar asta presupune multă alergătură, banda, de obicei, e un post unde e vorba de… splină! Parametrii fizici sunt foarte importanți, la un copil așa înalt la 15 ani pot apărea probleme… „N-am nimic, sunt în regulă cu toate”, „Eee, te-au mai durut genunchii”, îl desconspiră tata, „dar asta e de la creștere, n-a devenit o problemă cronică”. Cătălin arată foarte bine proporționat la 1,86 metri și 68 de kilograme, este armonios clădit și foarte frumușel. Să nu-i spuneți, însă, să nu i se urce la cap…

„Cel mai nasol meci a fost ăla în care n-am jucat!” – Cătălin Hâldan

„L-am antrenat pe Cătălin doi ani și cred că l-am «citit» destul de bine. Este un copil foarte ambițios, receptiv, dornic să învețe, să se perfecționeze, a progresat foarte mult, are atuul unui fizic foarte bun, s-a dezvoltat foarte frumos. Dar peste toate astea are atitudine, dăruire și asta vrem noi să le insuflăm tuturor copiilor de la Dinamo, asta le cerem. Am discutat cu el să aibă exemplul unchiului său în fața ochilor tot timpul, ca să fie el însuși un exemplu, să tragă echipa după el” – Mihai Dobre, fostul antrenor al lui Cătălin

Tataie Marin este antrenorul personal al lui Cătălin

Revenim la fotbal. Pe ce loc a terminat grupa lui Cătălin Hâldan, nepotul regretatului Cătălin Hâldan campionatul? „Pe locul doi” și Cătălin are o grimasă de nemulțumire. După cine? „După Rapid”. De ce? „Ne-au bătut în tur și în retur am făcut doar egal”. Meciurile le joacă pe Granitul, „doar cu Rapid am jucat pe Dinamo, pe terenul sintetic, în rest toată activitatea e la Granitu’… grupele mari, că grupele mici, de la 2005 în sus, lucrează pe Dinamo”. Ce urmează? Simplu: „Am fost juniori mici, vom fi juniori B și vom juca în turneul de  «Elită»”. Grimasa de nemulțumire de când a spus de locul 2 obligă la o întrebare oarecum STAS: care a fost cel mai prost meci, care a fost cel mai bun? „Cel mai nasol meci a fost ăla în care n-am jucat! Cu Rapid. Nu m-a băgat, că am avut un antrenament foarte prost în vinerea dinainte de meci, nu m-am simțit eu ok, n-am fost în apele mele.. Iar cel mai bun meci a fost ultimul, cu «Chilom» (n.a. – echipa lui Dan Chilom, fost portar la Dinamo prin 2008, fiul cunoscutului jurnalist sportiv Ioan Chilom), i-am bătut cu 2-0 și era să dau o pasă de gol”.

„Îmi plac foarte mult pastele, dar și aripioarele de la KFC”

„Este un foarte bun servant, centrează foarte bine”, i-o ridică la fileu tata Cristi, „are ceva assisturi după câte mi-a spus tata, numai el îl urmărește la toate meciurile și imediat după fiecare meci este antrenorul lui personal, îi spune două lucruri bune și două mai puțin bune pe care le-a făcut, întotdeauna, și trebuie să spun că tot el îl premiază din pensia lui”. Sumele sunt, evident, confidențiale… „Cât să iasă la o masă cu prietenii la sfârșit de săptămână la McDonalds”, dă din casă tot Cristi. McDonaldʼs?! Junk food?! „Eee, o dată pe săptămână, când mai am și eu o poftă, nu se pune… și nu săptămână de săptămână… Și nu McDonaldʼs că nu-mi place, KFC că au aripioare mai bune”. Trecem de momentul neașteptat, dar rămânem la mâncare. „De obicei, mănânc mâncare de casă, îmi face mama, îmi plac foarte mult pastele, îmi mai trimite și bunica câte un piept de pui la grătar că au găini în curte…”. „Păi dimineața, mare parte a timpului, mâncăm împreună, doar eu cu el, că mama pleacă cu noaptea-n cap la muncă, la șase jumătate e deja ieșită pe ușă, și încerc să-i diversific hrana, eu ocupându-mă cu sportul doar de vreo 39 de ani, îi dau o zi cereale cu lapte, o zi ouă de două ori pe săptămână, o zi croissant cu ciocolată, pâine prăjită cu ceva mezel de calitate întotdeauna, obligatoriu, cu un pahar de suc proaspăt de portocale stoarse atunci, pe loc. În general, nu mănâncă două feluri la celelalte două mese, eu le zic secundare, pentru că se satură repede, dar ciugulește între mese. În timpul campionatului mai «mănâncă» ceva vitamine și energizante pentru că a crescut foarte mult, dar acum, în vacanță nu, îl lăsăm liber, pe mâncarea care-i place”.

Atuul nepotului, același cu al unchiului: atitudinea în joc

Revenim la fotbal. Care ar fi punctele forte ale mijlocașului dreapta Cătălin Hâldan, nepotul regretatului Cătălin Hâldan? „Nu-mi place să mă laud…”, ehehe, mai are multe de învățat Cătălin, are doar 15 ani… De ce te-aș transfera dacă aș avea echipă, ce te-ar impune în primul „11”, insistă reporterul agasant. „Pasele, centrările, atitudiunea, alunecările… Sigur, ar mai trebui să lucrez la rezistență și viteză, dar astea le pot rezolva în timp”. Cristi iese la intercepție părintește: „Tata mi-a spus că are o pasă foarte curată și centrări extraordinar de bune”. Pe Cătălin îl atrage mai mult ofensiva, e normal și necesar să centreze bine. Se simte bine în tricoul cu ziua lui de naștere pe spate, 23, se simte mai bine la antrenamente dimineața. Chiar când afară sunt -16, -17 grade Celsius, cum s-a întâmplat în urmă cu vreo două ierni. „Scârțâia totul împrejur și pe mine mă distra asta, nu m-a deranjat frigul”. Nu-l deranjează nici că iarna se întunecă înainte ca el să plece la antrenament, atunci când acesta este programat seara. Pe Granitul este, chiar dacă n-o să credeți, nocturnă!

Trei ani de învățătură și fotbal la limita rezistenței

Weekend-urile sunt și ele împărțite între odihnă și meciul oficial, când sâmbătă, când duminică. În cealaltă zi, așa zisa zi liberă, singura zi liberă din săptămână, ce ar face Cătălin? „În timpul școlii sunt ocupat… am fost ocupat cu meditațiile… la matematică. Dimineața îmi făceam temele pentru meditații, că nu aveam timp în alte zile, după aia mă duceam la meditație trei ore”. Zi liberă… Iar programul ăsta detaliat mai înainte l-a urmat începând din clasa a VI-a! Trei ani de învățătură și fotbal la limita rezistenței unui copil de 15 ani. „Eu când îl vedeam după trei ore de meditații că ieșea zâmbind îmi făceam cruce. Eu, sincer, nu cred că aș rezistat la ritmul ăsta de muncă”, recunoaște Cristi. Strategic, acum după ce a trecut perioada cea mai grea…

La Capacitate, Cătălin a dat examen la matematică și română (după ce a trecut proba sportivă eliminatorie la Liceul „Emil Racoviță”, cu clase mozaic de sportivi la mai multe discipline, liceu la care a și intrat și unde proba amintită a dat-o la… handbal, a stat în poartă și a apărat 3 lovituri de la 7 m!). Româna i s-a părut mai grea decât matematica, poate și datorită „profului de mate care m-a ajutat, mi-a făcut viața mai ușoară”. Materia care îi place peste toate celelalte este, ghici ciupercă?, sportul. Apropos de sport, care ar fi sportul pe care l-ar practica dacă n-ar exista fotbalul? „Nu știu, ar trebui să-l descopăr. Sau să fie descoperit pentru că nu cred că există”. Măria Sa Sportul Rege are în Cătălin Hâldan cel mai devotat slujitor. Punct.

De fapt nu putem pune punct… Vacanța a fost scurtă, nici o lună, săptămâna trecută Cătălin Hâldan a reluat pregătirea, a efectuat „circuitul” vizitei medicale la Institutul de Medicină Sportivă (unde, ca o paranteză, a plătit serviciile medicale deși Marin Hâldan a înzestrat unitatea cu aparatură de 200.000 de mii de lei prin Fundația „Cătălin Hâldan”), rezultatele au fost nu bune, ci excelente, dar tot a trebuit să mai meargă, în plus, la un cabinet specializat de cardiologie pentru o ecografie la inimă din cauza precedentelor familiale, adică chiar din cauza regretatului Cătălin Hâldan, deși nea Marin spune și acum, cu lacrimi în ochi că fiul său n-a murit de inimă, ci pentru că n-a fost, elementar, întors pe o parte când i s-a făcut rău la Oltenița și a murit înecat cu propria vomă! Cumplite acuzații la 18 ani de la tragicul eveniment, dar cine să le mai ia în seamă… Mortul e de vină într-o țară guvernată de legea bunului plac a „aleșilor poporului”.

Ca să încheiem într-o notă, totuși, optimistă, aflați că „micul” Cătălin Hâldan, nepotul regretatului Cătălin Hâldan, a ieșit perfect la controlul medical și a plecat pe 15 iulie în cantonament la Govora o săptămână după care urmează să joacă la un turneu organizat la Brașov. Viața merge, inexorabil, înainte, iar Cătălin Hâldan o trăiește din plin!

„Tata, de ce mă strigă?!”

Până pe la 6 ani, lui Cătălin nu i s-a spus de unchiul Cătălin. „Era prea mic ca să înțeleagă”, spune tata Cristi, „îmi amintesc o întâmplare, avea patru ani și se juca în sufragerie, eu mă uitam la un meci al lui Dinamo cu Steaua și suporterii noștri au început să strige de Cătălin… numele lui… și dintr-odată, cum se juca pe jos, s-a întors spre mine «Tati, mă strigă pe mine? Cine mă strigă?!»… și striga la televizor… Mi s-a pus un nod în gât, el nu înțelegea de ce nu-i vorbesc, se uita când la mine, când la televizor, a uitat de mașinuțe și s-a uitat la meci minute în șir, cât a cântat peluza, rar la el să stea locului atâta timp, și când am putut vorbi i-ams pus «Când o să crești, o să-ți explic despre ce e vorba». Cred că pe la 10 ani l-am dus prima dată la cimitir, la Brănești, la Cătălin, era în 5 octombrie și venise galeria cum vine în fiecare an… De atunci nu numai de 5 octombrie, dar în special de 5 octombrie merge la mormânt cu galeria”.

„Aș da un Voluntari – Concordia pe un film bun”

Ca majoritatea covârșitoare a adolescenților, Cătălin nu se desparte nici la duș, probabil, de telefonul mobil. Care aproape că a înlocuit televizorul. Meciuri, filme, muzică, jocuri, dar și talk-showri, evident sportive, toate pe telefon. Între un meci și un film ar alege „în funcție de meci. Aș da un Voluntari – Concordia pe un film bun”. Emisiune preferată este o surpriză: Chefi la cuțite! „Asta pentru că s-a terminat Exatlonul, ține să precizeze Cătălin.

Pase scurte

Emisunea TV favorită: Exatlon

Mâncarea preferată: pastele

Băutura preferată: Cola lime

Mașina preferată: Chevrolet Camaro

Destinația de vacanță: Muntele

Jucătorul preferat: Ibrahimovic

Echipa preferată „afară”: Real Madrid

Naționala preferată: Anglia

Campionatul în care ar vrea să joace: Premier League

Jocul preferat pe calculator: Fortnite (Cătă ar putea vorbi o zi întreagă despre el)

„Din campionatul nostru cel mai mult îmi place Mitriță, foarte tehnic, foarte rapid, în ultimul timp a explodat mult peste suma cu care l-a luat Craiova, șapte sute de mii de euro parcă” – Cătălin Hâldan

„Cu grupa 2002 n-am pierdut niciodată cu Steaua, ba chiar i-am bătut o dată cu 12-2” – Cătălin Hâldan

„Când îl văd jucând, simt că mai trăiesc și eu. E foarte bun pe fizic, pe determinare, e disciplinat în joc și are capacitate de efort, e dispus la efort, mai trebuie să lucreze cu mingea, mai trebuie să crească la tehnică” – Marin Hâldan

200 de abdomene face zilnic Cătălin Hâldan

1,86 m are Cătălin Hâldan la 15 ani!