Cei mai “de uitat” fotbalişti care au câştigat Liga Campionilor! Scott Carson, Bosingwa sau fratele lui Muniru de la FCSB, printre “laureaţi”

Liga Campionilor este premiul la care visează toţi fotbaliştii încă de când fac primii paşi pe gazon, e competiţia care îţi aureolează cariera şi care, odată câştigată, te propulsează în “Hall of Fame-ul” fotbalului şi în memoria suporterilor. Sau, cel puţin, aşa spune teoria. Pentru că au fost câţiva jucători pe care, cu siguranţă, istoria nu îi va reţine, deşi au reuşit să ajungă la “premiul cel mare”. FANATIK vă propune un prim 11 al celor care au reuşit să îşi câştige medialia mult visată de câştigători de Champions League şi care nu şi-au găsit locul în memoria fanilor. Cel puţin nu din punct de vedere fotbalistic!  

Cei mai de “uitat” fotbalişti care au câştigat Liga Campionilor. Bosingwa a luat trofeul de două ori!

Scott Carson– Manchester City şi Liverpool sunt bornele importante ale carierei unui portar care încă mai evoluează în acest moment, la 34 de ani. Şi care, la un moment dat, ajunsese chiar şi titular în naţionala Angliei! În sezonul 2004-2005, Carson era la Liverpool şi toată lumea îl vedea drept un star în plină ascensiune. A pus umărul la câştigarea Champions League de către formaţia “cormoranilor” în acel sezon cu o evoluţie de excepţie în sfertul de finală contra lui Juventus. Şi aşa a ajuns să îşi atârne de gât, la sfârşitul finalei memorabile de la Istanbul cu Milan, în care “roşiii” au întors rezultatul de la 0-3. Fanii englezi îl ţin minte însă pentru altceva: Carson a fost în poartă şi a comis-o la partida memorabilă Anglia-Croaţia 2-3, care a lăsat “Albionul” în faţa televizoarelor pentru Europeanul din 2008. În acest moment, în 2019, este încă în lotul lui Manchester City!

Jose Bosingwa- numele fundaşului dreapta portughez nu e atât de reţinut cum probabil ar fi meritat. Asta pentru că jucătorul născut în Republica Democratică Congo a reuşit să câştige de două ori trofeul suprem al competiţiei inter-cluburi din Europa. Prima oară a făcut-o cu FC Porto, în 2004, sub comanda lui Jose Mourinho. A doua oară a triumfat opt ani mai târziu, alături de Cheslea, echipă la care fusese adus tot de Mourinho. De data asta nu a făcut-o cu el antrenor, ci cu Roberto di Matteo.

Roque Junior– Brazilianul începuse ca un mare star al lui Milan şi al naţionalei Braziliei, câştigase Liga Campionilor (în 2003, cu formaţia patronată de Silvio Berlusconi, în finala cu Juventus) şi se impusese chiar şi în naţională la un moment dat, luând şi medalia de campion mondial în 2002! Numai că, începând cu 2004, cariera lui a început să se ducă pe tobogan. A ajuns la Leeds, în Anglia, unde a jucat doar cinci meciuri, toate pierdute de formaţia pentru care a evoluat, timp în care a încasat 20 de goluri! A încercat să se “revitalizeze” apoi la Leverkusen, Duisburg sau Siena, fără succes însă.

Djimi Traore- Avea 25 de ani şi lumea era la picioarele lui după ce câştigase Liga Campionilor cu Liverpool. E adevărat, nu din postura de titular 100% în acel sezon, dar era un nume cunoscut la formaţia “cormoranilor” şi părea că are “culoar” pentru a se impune. A ajuns însă să joace pentru câte formaţii din Championship din Anglia, după care a luat drumul Franţei. Şi-a găsit finalul de carieră în America, la Seattle.

Ryan Bertrand– în 2012, devenea primul jucător care îşi făcea debutul în Champions League chiar în finală! Şi a fost cu noroc pentru Chelsea, care a reuşit să câştige atunci trofeul în faţa celor de la Bayern Munchen. Acum are 30 de ani şi “a făcut carieră” doar la câteva echipe din Championship, liga a doua engleză.

Fratele lui Muniru de la FCSB şi CFR, rezerva eternă!

Sulley Muntari- în România este cunoscut drept fratele lui Sulley Muniru, fost jucător la CFR Cluj şi la FCSB. Internaţionalul ghanez e un fotbalist care putea să aibă “greutate” în Serie A, însă episodul în care a reuşit să câştige Champions League alături de Inter Milano, în 2010, nu i-a făcut cariera să se ridice la nivelul visat. A ajuns sub formă de împrumut în Anglia, apoi chiar la Milan, însă fără să joace prea mult. Şi-a găsit “liniştea” în Spania, jucând 15 meciuri în ultimele trei sezoane, toate din postura de rezervă, acum la Albacete!

Paul Lambert- Fotbalistul scoţian a fost, la vremea lui, unul dintre cei mai puţin apreciaţi jucători ai Borussiei Dortmund. Mijlocaşul era cerut cu insistenţă afară din echipă de suporterii germani, iar dorinţa lor s-a îndeplint într-un final, nu înainte însă ca Lambert să-şi treacă în palmares câştigarea Ligii Campionilor în 1997. S-a întors în Scoţia natală, la Celtic, acolo unde a fost un fotbalist “normal”, alternând prezenţele în prima echipă cu statutul de rezervă. Are mai mult succes ca antrenor, conducând formaţii cu nume destul de important în Marea Britanie, ca Aston Villa sau Wolves.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Jesper Blomquist – Manchester United a fost, fără discuţie, “highlight-ul” carierei mijlocaşului suedez. A ajuns acolo în 1998, a reuşit să totalizeze undeva spre 20 de partide în tricoul “diavolilor roşii” în trei sezoane petrecute acolo, plus un gol. A prins însă momentul magic de la Barcelona, când, în 1999, United întorcea într-un final nebun, în doar două minute, soarta finalei cu Bayern Munchen. S-a întors apoi în Suedia natală, aurelolat de câştigarea UCL. A mai jucat 15 meciuri în trei sezoane şi o accidentare l-a făcut să se lase de fotbal.

Ibrahim Affelay – Puştiul minune de la PSV Eindhoven se anunţa drept una din cele mai mari promisiuni ale fotbalului european. A ajuns la Barcelona, acolo unde cariera sa părea că va lua amploarea unui Robben sau, de ce nu, Cruyff. N-a fost cazul însă. Şi-a trecut în palmares, în 2011, UEFA Champions League, după ce a intrat ca rezervă în finala câştigată în faţa celor de la Manchester United. Apoi au urmat însă doar accidentări în perioadele petrecute la Olympiacos sau Stoke City.

Benni Mc Carthy- Atacantul din Africa de Sud a fost printre primii fotbalişti din această ţară care au ajuns în fotbalul european. A fost adus de Mourinho la Porto şi a fost “arma secretă” pentru portughez în campania din 2004, care i-a adus trofeul suprem al fotbalului european inter-cluburi. De aici însă, cariera sa a continuat în jos, cu Blackburn Rovers şi West Ham drept cele mai importante borne.

Mario Balotelli- Ştiţi multe despre Mario Balotelli, dar mai ţineaţi minte că a câştigat şi Liga Campionilor? Copilul mult prea “năzdrăvan” al fotbalului italian s-a încununat în 2010, cu acelaşi Mourinho, în victoria lui Inter Milano. Va rămâne însă în istorie prin isprăvile sale extra-fotbalistice, singurele sale sezoane mai “de Doamne-ajută” fiind cele de la Nice, când a reuşit un procentaj excelent (30 de goluri în 70 de partide) .