Sunt mulți fotbaliști care s-au născut pentru a deveni staruri, datorită harului lor incontestabil, dar care și-au ratat cariera, ca urmare a derapajelor din viața extrasportivă. Nu departe de a păți acest lucru s-a aflat și Adrian Mutu, după episodul Chelsea, când a fost depistat că a consumat cocaină și a fost dat afară de gruparea londoneză. Însă doi îngeri păzitori, pe nume Fabio Capello și apoi Claudio Prandelli l-au salvat la timp pe Briliant, care a putut juca foarte bine la Juventus și Fiorentina.
Sunt multe alte nume, unele dintre ele ale unor staruri autentice, ale căror cariere ar fi putut însemna vârfuri de Everest, dar drogurile, băutura sau alte excese au dus la un final de loc în lumina reflectoarelor, așa cum îi recomandau toate atributele sportive de care dispuneau din belșug și care pe alții, rămași cu capul pe umeri, cu siguranță i-ar fi purtat acolo sus, unde le era locul.
Nici un fotbalist din lume nu a iubit atât de mult alcoolul, așa cum a făcut-o cel supranumit vrăjitorul nord-irlandez. Însă această dragoste i s-a dovedit fatală, la 59 de ani Best plecând să joace fotbal printre stele, întrucât corpul său a respins transplantul de ficat care i se făcuse. Născut la Belfast George Best a fost extrem de talentat și a făcut parte din ceea ce la Manchester United al anilor 60 s-a numit Sfânta Treime, alături de Sir Bobby Charlton și Denis Law.
Din păcate, marele său talent a fost spulberat în cele patru vânturi de acest viciu dus la limite inimaginabile. Ajuns extrem de bogat Best a dovedit o incapacitate de a-și gestiona viața, lăsându-se efectiv târât într-o combinație care avea să-l termine, alcool, droguri și femei, care i-au distrus cariera și l-au transformat într-un personaj al tabloidelor britanice în multe rânduri.
În 1969 Best a anunțat că a pus capăt vieții distrugătoare și că a renunțat la băutură și la nopțile pierdute cu femei, dar asta nu a durat nici măcar o zi. Fiind în atâtea rânduri în stare de ebrietate este lesne de înțeles că pasul până la a fi implicat în scandaluri în localele frecventate și de a ajunge la altercații inclusiv cu poliția a fost unul mic și făcut repede. A fost deplâns de întreaga lume a fotbalului, care nu a uitat de uriașul său potențial, exprimat doar într-o mică măsură.
Nu ar fi avut cum să lipsească de pe această listă un alt jucător din fotbalul britanic înzestrat cu un talent enorm, dar care a dat atât de puțin tocmai datorită acelorași vicii care l-au ros și pe George Best. Este vorba de Paul Gascoigne, supranumit Gazza, fostul mijlocaș al lui Tottenham și al lui Lazio. Ar fi putut să strălucească în anii 90, însă alcoolul, tutunul, drogurile și nopțile pierdute au închis mai repede decât ar fi fost normal drumul unui jucător devenit să devină un nume pe planetă.
Problemele cu alcoolul s-au acutizat începând cu 1998 și a fost internat în mai multe rânduri în clinici de reabilitare, fără efect, pentru că de fiecare dată când ieșea de acolo o lua de la capăt. Dincolo de numeroasele ieșiri în decor din cauza alcoolului sau a drogurilor Gascoigne a fost și autorul multor glume proaste, care nu odată i-au adus chiar corecții fizice din partea colegilor de vestiar. Cel mai tare l-a înfuriat pe patronul lui Lazio din acea perioadă, avocatul Sergio Cragnotti, cu o ispravă demnă de filmele pentru adulți.
Cragnotti a trimis la locuința jucătorului șoferul personal, pentru a-i transmite englezului că dorește să stea de vorbă câteva minute și că nu trebuie să se formalizeze și să vină așa cum era în acel moment. Ghinionul a făcut ca Gazza tocmai ieșise de sub duș și s-a conformat la ceea ce i-a transmis șoferul. Drept urmare și-a luat doar un halat pe el și a plecat. La reședința lui Cragnotti când s-a așezat în fotoliul halatul i s-a deschis în prezența fiicei patronului și toată lumea a putut admira în voie anatomia completă a fotbalistului.
Brazilianul Robinho a fost văzut la începutul anilor 2000 drept un viitor star, de talia compatriotului său Pele. Juca la acelaşi club unde fusese şi O Rey, adică la FC Santos şi însuşi Pele declarase că este fericit pentru faptul că a apărut urmaşul său şi că trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru favoarea că tot la Santos s-a născut noul rege al balonului rotund.
La o asemenea carte de vizită următorul pas, ca Real Madrid să vină şi să pună pe masă 30 de milioane de euro pentru giuvaierul lui Santos, a fost făcut cu repeziciune. Clubul a acceptat oferta, iar jucătorul a luat drumul Madridului, unde a lucrat cu Fabio Capello şi apoi cu Bernd Schuster. Fără a rupe gura târgului, cum aştepta toată lumea, Robinho a avut totuşi destule realizări pe Santiago Bernabeu între 2002-2005, marcând 80 de goluri în 180 de meciuri.
A urmat însă, pentru 42 milioane euro, trecerea în Premier League, la Manchester City şi pe el l-au interesat doar banii, pentru că a declarat nonşalant că merge să semneze cu o echipă din Manchester, dar nu ştie cu care anume! La Manchester, deşi a dat goluri, au început problemele. În 2009 a venit primul moment şocant, când a fost reţinut de acasă de către poliţie pentru 24 de ore, pentru acuzaţia de a fi răpit o tânără, cu intenţia de a abuza sexual de ea. Aceasta a depus plângere la Poliţie.
După Manchester, ultimul club important din carieră a fost Milan, unde povestea s-a repetat, de astă dată făcând parte dintr-un grup, care a sechestrat o fată şi apoi a fost dusă la domiciliul unuia dintre ei, unde a fost obligată să întreţină reluaţii sexuale. Pentru asta, Robinho a fost condamnat la nouă ani de închisoare, însă nu a executat nicio pedeapsă, iar acum, la 34 de ani, joacă în Turcia, la Sivasspor, unde este coleg cu Paul Papp şi cu Gabriel Torje.
Brazilianul Adriano a făcut furori în Italia cât timp s-a aflat la Parma și a făcut cuplu cu Adrian Mutu. Cei doi au marcat în sezonul 2002-2003 cele mai multe goluri în Serie A. Adriano putea ajunge un superatacant, având un fizic perfect pentru acest rol. Însă, deși a jucat la Inter și ajunsese să fie supranumit Împăratul, alcoolul și femeile l-au distrus cu rapiditate, astăzi fiind doar epava vârfului care crea panică.
În special, cei cinci ani de contract oferiți de patronul lui Inter din anii 2000, Massimo Moratti, i-au fost fatali, pentru că bogăția cu care s-a trezit în față i-a luat mințile. Adriano a coborât vertiginos pe panta ratării carierei și în 2009 Inter îi închidea ușa în nas, moment din care efectiv nu și-a mai revenit, deși a mai încercat să mai joace la unele cluburi din țara sa. S-a și îngrășat enorm, și-a pierdut mult din viteză și din execuție, iar moartea tatălui a fost lovitura decisvă pentru fostul partener al lui Mutu pentru a se înhăita cu bandele de delicvenți din zona sa și a sta tot timpul prin cluburi de noapte.
Paul Merson a fost unul dintre cei mai iubiți jucători de la Arsenal, tipul de jucător care nu păcălește fotbalul, dând totul în cele 90 de minute. Dar asta până când a devenit un element cheie în planurile tactice ale antrenorului francez Arsene Wenger și, în mod firesc, veniturile sale au crescut în mod considerabil, ajungând unul dintre cei mai bine plătiți jucători ai tunarilor.
Din acel moment parcă în trupul lui Merson ar fi intrat altcineva, pentru că lucrurile au încept să degenereze cu rapiditate. Chemat constant și la naționala Angliei, Merson a dat-o în patima cocainei, alcoolului, ceea pentru jucătorii din Regat este ceva foarte frecvent, pentru că putem vorbi aici chiar despre o cultură a băuturii, dar și a jocurilor de noroc. Ultima îndeletnicire a devenit drogul principal, Merson pierzând sume uriașe la pariuri și devenind ultradepedent de acestea.
Federația a căutat să îl ajute și în loc să îl suspende când l-a prins dopat cu cocaină l-a dus la un centru de reabilitare pentru o perioadă de trei luni. A plecat de la Arsenal la Aston Villa și a șocat când a declarat că îi vine să-și rupă degetele pentru că nu mai poate pune nici un pariu. El a spus că totul i s-a tras de salariul excesiv de mare pe care l-a avut și care a încurajat apariția demonilor în interiorul său.