Maitreyi și Mircea Eliade au trăit o frumoasă poveste de dragoste în tinerețe, însă au fost nevoiți să-i pună capăt. Relația cu tânăra indiancă a fost sursa de inspirație pentru celebrul roman Maitreyi.
Pe vremea când studia limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, fiind pasionat de cultura indiană, Mircea Eliade a întâlnit-o pe Maitreyi Devi, care a devenit sursa de inspirație a romanului Maitreyi, publicat în 1933, în care este transpusă povestea de dragoste dintre cei doi.
Născută pe 10 septembrie 1914 în Chittagong, Bangladesh, Maytrei Devi a fost fiica filosofului Surendranath Dasgupta și a lui Himani Madhuri Rai. A studiat la Liceul Eparhial “Sfântul Ion” din Calcutta, acum Kolkata, după care a absolvit Facultatea Jogamaya Devi, una dintre cele mai vechi facultăți de fete din Kolkata, India.
A fost căsătorită cu Dr. M.M. Sen, chinologist, atunci când ea avea doar 20 de ani, iar el 34. Împreună au avut doi copii. A publicat memorii și poezii de-a lungul vieții. Preferatele ei erau poeziile de dragoste, dar și cele inspirate din natură.
Mircea Eliade a întâlnit-o pe tânăra indiancă atunci când el avea 23 de ani, iar ea 16. Legătura dintre scriitor și mentorul său, tatăl lui Maitreyi, a devenit una destul de strânsă încă de la primele întâlniri. Tocmai din acest motiv, autorul a ajuns în casa în care locuia și viitoarea lui iubită.
La început, Mircea Eliade nu a fost atras de Maitreyi. Mai mult, scriitorul chiar o considera “urâtă” pe tânăra care avea să-l cucerească mai târziu. Pe parcurs, acesta a început să se apropie de ea, mai ales că era interesată de filosofie, fiind discipola lui Rabindranath Tagore. Maitreyi deja publicase un volum de versuri, “Uditta” (“Răsăritul”).
Cei doi au ajuns să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună, iar Eliade a ajuns să o învețe franceză. Totodată, scriitorul lua lecții de bengaleză. În timp, aceștia au ajuns să se îndrăgostească unul de celălalt.
Mai mult, cei doi s-au logodit pe malul unui lac, după ce scriitorul a cerut-o pe tânără în căsătorie. Din nefericire, relația lor nu a fost acceptată de familia fetei, deoarece ea și Eliade făceau parte din lumi diferite. Astfel, autorul a fost alungat din casa mentorului său, dar încă o iubea pe Maitreyi.
“Cu tot ce putea separa o sensibilitate şi o cultură indiană de una occidentală, cu toate neîndemânările sau îndrăznelile noastre, dragostea a crescut şi s-a împlinit aşa cum îi era destinul”, a scris Mircea Eliade despre povestea cu tânăra indiancă, în Memorii.
La 26 de ani, Mircea Eliade a publicat romanul Maitreyi, fiind una dintre cele mai cunoscute dintre scrierile sale. Romanul a fost un adevărat succes în România, dar și peste hotare.
După zeci de ani, Mircea Eliade a reîntâlnit-o pe iubirea lui din tinerețe. Amândoi aveau vârste înaintate, iar Maitreyi se bucura de o familie fericită. Aceasta a aflat în 1972 de existența romanului inspirat din povestea ei de dragoste cu scriitorul român.
Cel de la care a aflat a fost renumitul sanscritolog Sergiu Al-George, care a întâlnit-o la Calcutta pe Maitreyi. Adtfel, în 1974, aceasta a publicat romanul “Dragostea nu moare”, ca răspuns pentru cel publicat de Mircea Eliade cu mai bine de 40 de ani în urmă. Aceasta l-a vizitat pe autor la Chicago, datorită unui prieten comun care a plănuit întâlnirea.
“Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns.
Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau şi am fi devenit ‘ardhanariswar’. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea.
Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul.”, a scris Maitreyi în romanul “Dragostea nu moare”.