Se împlinesc 36 de ani de la moartea scriitorului Mircea Eliade, unul dintre cei mai mari autori români ai secolului 20. A fost, totodată, un istoric al religiilor și filozof. Povestea sa de dragoste cu Maitreyi Devi este una dintre cele mai impresionante din istorie.
Mircea Eliade s-a născut pe 9 martie 1907 la București și a rămas unul dintre cei mai importanți și apreciați scriitori români din secolul trecut.
Printre cele mai importante scrieri ale sale se numără Romanul adolescentului miop (1928), Maitreyi (1933), Nuntă în cer (1939) și Noaptea de Sânziene (1971). A scris și mai multe nuvele apreciate în literatura română. Este recunoscut mai ales pentru Tratatul de Istorie a religiilor.
A fost profesor la Universitatea din Chicago, din 1957, iar din 1962 a devenit titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery.
A suferit de artrită încă de la începutul anilor ’60, după cum a menționat autorul în Memoriile sale. Avea dureri insuportabile din cauza bolii, din cauza căreia era nevoit să stea într-un fotoliu, nemișcat. La vremea respectivă, Mircea Eliade încă preda Istoria Religilor la Universitatea din Chicago.
„Dar, pe neaşteptate, într-o noapte din acea iarnă (n.r. 1960) m-au trezit dureri neobişnuit de severe în umeri şi în braţe. N-am putut închide un ochi până dimineaţă. Singura poziţie mai suportabilă era să stau înţepenit în fotoliu cu amândouă braţele ridicate.”, scria autorul.
În ultimii ani de viață, deși starea sa de sănătate era precară, Eliade a lucrat la volumele sale de istorie a religiilor
Pe 15 aprilie 1986, simptomele unei boli și ale unui accident vascular cerebral l-au trimis pe Eliade la Spitalul Universitar din Chicago, acolo unde soția lui, Christinel Cotescu, i-a fost alături până în ultimul moment, notează adevărul.ro. A murit la 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.
În 1933, Mircea Eliade a publicat romanul Maitreyi, bazat pe experiența sa în India și pe date autobiografice. Subiectul romanului este inspirat din povestea de dragoste dintre autor și Maitreyi Devi, pe care a întâlnit-o atunci când era foarte tânăr.
În 1928, atunci când a plecat în India, Eliade avea doar 21 de ani, acolo unde avea să o întâlnească pe cea care avea să devină marea sa iubire. După absolvirea Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, a decis să studieze sanscrita şi yoga cu profesorul Surendranath Dasgupta.
Legătura dintre Eliade și mentorul său a devenit una destul de strânsă încă de la primele întâlniri, lucru care l-a dus pe scriitorul român în casa în care locuia și Maitreyi. În ianuarie 1939, acesta s-a mutat în casa lui Dasgupta și a cunoscut-o pe tânăra în vârstă de 16 ani la vremea respectivă.
Inițial, Mircea Eliade nu a fost atras de Maitreyi și o considera „urâtă”. Cu timpul, scriitorul a început să se apropie de ea, mai ales că era interesată de filosofie şi discipolă a lui Rabindranath Tagore. Tânăra avea deja publicat un volum de versuri, Uditta (Răsăritul).
La un moment dat, cei doi au ajuns să petreacă din ce în ce mai mult timp împreună. El a ajuns să o învețe franceză, iar Eliade lua lecții de bengaleză. Cei doi s-au îndrăgostit iremediabil unul de celălalt.
„Cu tot ce putea separa o sensibilitate şi o cultură indiană de una occidentală, cu toate neîndemânările sau îndrăznelile noastre, dragostea a crescut şi s-a împlinit aşa cum îi era destinul.”, scria Mircea Eliade în Memorii.
Acesta a cerut-o în căsătorie pe Maitreyi și s-au logodit pe malul unui lac. Din păcate, povestea lor de dragoste nu a fost acceptată de familia fetei întrucât cei doi făceau parte din lumi complet diferite. Astfel, Mircea Eliade a fost alungat din casa mentorului său, deși o iubea pe Maitreyi.
Cei doi s-au reîntâlnit zeci de ani mai târziu, atunci când deja aveau o vârstă înaintată, iar Maitreyi avea o familie fericită. Ea s-a căsătorit cu Dr. M.M. Sen, chinologist, atunci când avea doar 20 de ani, iar el 24. Împreună au avut doi copii.
În 1933, la 26 de ani, Mircea Eliade a publicat romanul Maitreyi, după ce a revenit în România. În celebra scriere, autorul a povestit despre experiența poveștii de dragoste cu tânăra din India.
Romanul a ajuns un succes în România, dar și în străinătate, iar Maitreyi a aflat de existența lui în 1972 de la un român, reputatul sanscritolog Sergiu Al-George, care a întâlnit-o la Calcutta. Deși trecuseră deja mai bine de 40 de ani de la povestea ei de dragoste cu Eliade.
În 1974 a publicat romanul Dragostea nu moare, ca răspuns pentru Mircea Eliade. În timp ce redacta romanul, Maitreyi l-a vizitat pe autor la Chicago, datorită unui prieten comun care a plănuit întâlnirea lor.
„Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns.
Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau şi am fi devenit ‘ardhanariswar’. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea.
Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul.”, a scris Maitreyi Devi în romanul Dragostea nu moare.