Armando Diego Maradona s-a întâlnit pe teren cu Gică Hagi „Maradona din Carpați” la Campionatul Mondial din Italia, în 1990. „Regele” nostru și „Zeul fotbalului” s-au ciocnit, la propriu, fiecare fiind liderul nației sale. „A fost un geniu pe teren”, spune Hagi.
România juca ultimul meci din grupe cu Argentina și avea nevoie de un punct pentru prima calificare din istorie în „optimile” unui turneu final mondial. L-a obținut grație unui gol marcat de Gavrilă Pele Balint, care a egalat și a trimis-o pe Argentina să joace în aceeași fază a competiției cu marea sa rivală continentală, Brazilia. Pe care Maradona & comp. au eliminat-o. „Pumele” aveau să ajungă până în finală, pierdută în fața „Pantzerelor” germane.
FANATIK l-a contactat pe Gică Hagi pentru a-i „smulge” amintirile cu Diego Armando Maradona… Acum, când „El Pibe D’Oro” a plecat să dea mâna sa celebră cu mâna și mai celebră a lui Dumnezeu, cu atât mai prețioase…
„Maradona din Carpați”, cum era Maradona din Argentina?
– Eu l-am cunoscut în ’84, când a jucat naționala României cu echipa celor mai buni stranieri din Spania, eram foarte tânăr atunci… la Vigo, înainte de turneul final european din Franța. S-a terminat la egalitate, el a marcat din penalty, spectaculos, avea o tehnică specială și la executarea penalty-urilor… atunci l-am cunoscut…
Avea o tehnică în regim de viteză incredibilă, dusă la perfecțiune. Un geniu pe teren! Avea putere, a condus echipe, le-a făcut să câștige, el, de unul singur, unde a jucat a tras echipa după el la victorie, mi-a plăcut că era un luptător, avea caracter puternic, nu se ferea de contacte, îi plăcea foarte mult duelul și avea o viteză de gândire nativă extraordinară.
Apoi în ’90…
– În ’90 a fost o mare provocare pentru mine. Pentru el era ceva obișnuit, era Maradona cel mare, eu eram Maradona cel mic, din Carpați și, personal, am avut o mare provocare.
Eu zic că am făcut un meci foarte bun, cu multe realizări personale, complet cred eu… Semnasem cu Real Madrid, eram liniștit, era o realizare care mi-a dat personalitate în teren, eram foarte bine și psihic, și fizic.
V-ați „ciocnit”?
– Da… ne-am atins de vreo două ori… Trebuia să ne căutăm, nu? A fost ok, o dată am fost eu faultat, o dată eu pe el… La sfârșit am schimbat tricourile.
Eu m-am dus la ei în vestiar, era pe masă, avea probleme cu o gleznă… nu de la mine… îl durea rău o gleznă, dar așa era el, juca și cu dureri, era un caracter puternic, făcea orice pentru fotbal, iubea enorm fotbalul.
S-a văzut la amândoi caracterul pe care îl aveam… Din multe puncte de vedere eu zic că ne asemănam, din această cauză m-au numit „Maradona din Carpați”.
Ai „furat” ceva de la el, vreun dribling, ceva?
– Nu, e totul nativ, fiecare am avut tehnica noastră, arsenalul nostru… Cu toate că semănam foarte mult, și ca joc, și ca prestanță, și ca lideri, am avut bagajul nostru tehnic unic.
Pe Pelé l-ai cunoscut?
– Da, nu l-am văzut jucând decât la televizor, dar l-am cunoscut, eram în Comisia tehnică la FIFA, cinci ani am fost cu el împreună, am stat de vorbă de mai multe ori, i-am cerut un autograf pentru Gabi Balint, că pe el îl cheamă Pelé…
La meciul de la Milano, pe „San Siro”, în octombrie 1990, dintre Brazilia și Restul Lumii, de ziua lui de naștere, împlinea 50 de ani și s-a organizat meciul ăsta, am dat gol din lovitură liberă și am câștigat cu 2-1… am arătat că sunt mai bun ca brazilienii…