CM MEXIC 1970: Play-back cu englezii şi geanta cu bani

 LIŢĂ DUMITRU era cel mai tînăr component al lotului naţional care a participat la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970. Născut pe 2 ianuarie 1950, avea 20 de ani şi 5 luni. După 0-1 cu Anglia în primul meci din „grupa morţii”, cum a fost numită Grupa C, cu Brazilia, dublă campioană mondială în 1958 şi 1962 şi viitoarea campioană mondială în Mexic, Anglia, campioana mondială en-titre, şi Cehoslovacia, vicecampioana mondială din 1962, a urmat banchetul protocolar. La care nici una dintre echipe n-a fost deloc protocolară. Aşa că s-a ajuns la… cîntat! Povesteşte Liţă: „Cînd ne-a venit rîndul să cîntăm, după ce englezii intonaseră în picioare un imn d-ăla de-al lor de ţi se ridica părul ca la lup, ai noştri au început cu «M-a făcut mama oltean», era favorita lui nea Angelo Niculescu că era născut la Craiova. Numa’ că eu şi Radu Nunweiller nu le prea avem cu astea cu şarpe de dudău, nu ştiam cuvintele neam. «Cîrîilă», zic, «ce facem că e nea Angelo cu ochii pe noi şi ştii că nu-i place să nu participe toată lumea». «Ce să facem, Liţă, dăm din gură, zi şi tu ceva acolo, orice, că tot nu se aude om cu persoană!». Şi uite-aşa am făcut noi doi play-back şi am fost aplaudaţi după aia de Bobby Charlton şi Bobby Moore”.

I-au rugat să rămînă cu o geantă de bani!

Legat tot de Mexic, Liţă are un mare „of” pe suflet, marele regret al carierei sale: „Că n-am jucat în străinătate. Atunci în Mexic, cei de la Guadalajara au venit cu o geantă plină cu dolari şi ne-au pus-o în faţă. Mie, lui Lucescu, Dumitrache, Dinu şi Nunweiller. Să rămînem la ei. Ne-au spus că şase luni ne legitimează în SUA, care nu era afliată la FIFA, apoi puteam juca la ei. Nunweiller cîrîia «Ce dracu’ să facem pe unde-a-nţărcat mutu’ iapa?! Să nu ne mai cotonogim noi în Giuleşti sau în Groapă?! Hai acasă!». Şi ne-am întors. De ce am refuzat? De prost. Acum, regret enorm că n-am rămas”.