ADVERTISEMENT
Sporturi

Cum au fost păstrate pensiile speciale ale magistraților. Confuzia voită din deciziile CCR

Autor: Adrian Ilie | 08.06.2020 | 13:22
Cum au fost păstrate pensiile speciale ale magistraților. Confuzia voită din deciziile CCR
CCR a decis: pensiile speciale sunt constituționale. Sursa foto: Hepta.ro

Curtea Constituțională a respins, pe 6 mai, și ultima tentativă de eliminare a pensiilor speciale ale magistraților. În mod repetat, judecătorii de contencios constituțional au decis că pensia specială reprezintă o compensație pentru restricțiile pe care magistrații trebuie să le respecte în activitatea lor, făcându-se că uită că această compensație este deja inclusă în cuantumul salariilor primite de la intrarea în magistratură.

ADVERTISEMENT

Dublă compensare pentru aceleași restricții

Argumentul compensației pentru justificarea pensiei a fost adus în mod repetat prin ignorarea completă a principiilor care stau la baza salarizării personalului bugetar.

Printre principiile care stau la baza Legii-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este menționat la articolul 6, alin. d) ”principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor”.

ADVERTISEMENT

Principiul importanței sociale a muncii nu este în vigoare doar din 2017, fiind unul care a ghidat de multă vreme salarizarea bugetarilor. În esență, înseamnă că ești cu atât mai bine plătit cu cât ai mai multă carte, activitatea depusă este mai complexă, cu mai multe riscuri și restricții.

În consecință, magistrații, pe bună dreptate, sunt cei mai bine plătiți bugetari: pe lângă Facultatea de Drept, trebuie să absolve și cursurile Institutului  Național de Magistratură, trebuie să aibă venituri care să-i facă imuni la tentative de corupție sau dependenți de venituri oferite de justițiabili. Tot prin salariu sunt compensați pentru faptul că nu pot candida la funcții  de demnitate publică și nu pot fi acționari sau proprietari de societăți comerciale.

ADVERTISEMENT

Potrivit principiului contributivității înscris în Legea pensiilor, un salariu mare în timpul activității profesionale duce și la o pensie mare, astfel încât compensarea magistraților pentru restricții pe care le este acordată până la sfârșitul vieții, după cum un salariu mic înseamnă o contribuție redusă la fondul de pensii și, inevitabil, o pensie mică.

Însă deciziile pe care Curtea Constituțională le-a luat de-a lungul vremii omis cu totul acest mecanism de compensare instituit prin salarizarea magistraților și îl invocă doar în legătură cu  pensiile. Astfel, magistrații sunt compensați financiar pentru regimul special al profesiei de două ori: o dată prin salariu și încă o dată  prin pensia specială pe care o primesc. Paradoxal, banii primiți pentru ”garantarea independenței” sunt mai mulți odată cu retragerea din activitate când restricțiile încetează.

ADVERTISEMENT

Prima dată când CCR a comis această eroare de logică, în primul rând, a fost prin Decizia 20/2000 când a statuat că decizia că pensia specială reprezintă ”o compensație”: ”nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună magistrații”.

În sprijinul deciziei, Curtea a invocat documente adoptate pe plan internațional care nu se refereau la instituirea de pensii speciale, ci la salariile magistraților.

ADVERTISEMENT

Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independența, eficacitatea și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, (…) a stabilit, printre alte importante măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, și pe aceea “de a veghea ca statutul și remunerația judecătorilor să fie pe măsura demnității profesiei lor și a responsabilităților pe care și le asumă””, se arăta în Decizia 20/2000. Cu alte cuvinte, CCR utiliza ca argument pentru pensiile speciale ale magistraților un document care viza doar remunerația acestora.

Însă decizia de referință prin care pensiile speciale ale magistraților au devenit de neclintit este Decizia 873/2010 prin care a fost blocată intenția guvernului  Boc a de a aboli complet sistemul pensiilor de serviciu. Ca și în 2000 și în 2019, instituția care a contestat atunci la Curtea Constituțională a fost Înalta Curte de Casație și Justiție.

ADVERTISEMENT

Statul acuzat de expropriere

În sesizarea din 2010, ÎCCJ a susținut chiar că eliminarea pensiei de serviciu ar constituie ”o expropriere”, deși era vorba de pensii pentru care beneficiarii nu au contribuit nici măcar cu un leu în timpul activității profesionale. ”Autorul sesizării de neconstituționalitate (ÎCCJ – n.red.) mai susține că legea criticată impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, se arăta în Decizia 873. Argumentul exproprierii a fost invocat atunci și în punctul de vedere trimis de către președintele Senatului din acea vreme, Mircea Geoană.

Curtea a respins în 2010 acest argument, dar a salvat pensiile de serviciu prin referirea la articolul  124, alineatul 3, din Constituție  care stipulează că ”judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”. În cazul procurorilor a fost invocat articolul 132, alineatul 1 care se referă la imparțialitatea acestora.

Însă argumentul exproprierii este folosit în continuare. CCR a publicat vineri motivarea deciziei prin care a infirmat interzicerea cumulului pensiei cu salariul, în urma unei sesizări a parlamentarilor PSD. Aceștia susțin că obligativitatea optării între pensie și salariu pentru pensionarii cumularzi este expropriere.

Noțiunea de ”bun” înglobează orice interes al uneo persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu și dreptul la pensie pot fi asimilate unui drept de proprietate”, susțineau inițiatorii.

De data aceasta, Curtea nu a respins explicit argumentul exproprierii deoarece interdicția cumulului pensie-salariu a fost respinsă pe chestiuni procedurale, nu pe fond. Argumentul este însă unul foarte periculos încât, în ultimă instanță, poate fi blocată orice reducere a unui venit din sistemul bugetar pe motiv că reprezintă o expropriere.

Privilegiile, văzute de CCR drept ”garanție a statului  de drept”

Curtea a statuat că independența justiției depinde inclusiv de securitatea financiară a magistraților, însă a făcut abstracție de faptul că securitatea financiară depinde în primul rând de salarii care, pe baza contribuției la fondul de pensii, asigură și un cuantum rezonabil al pensiei.

În motivarea deciziei, sunt invocate decizii ale Curților Constituționale din Letonia, Lituania și Cehia, însă acestea vizau nu conflicte ale guvernelor cu magistrații legate de pensii, ci de salarii. CCR a preluat aceste decizii și recurs la analogie pentru a justifica pensiile care nu sunt stabilite pe baza contributivității. Astfel, pensiile speciale au fost menționate explicit ca o garanție a independenței justiției.

Curtea constată că statutul constituțional al magistraților – statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii – impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală”, se arăta în decizia din 2010 a CCR.

Viciul de argumentație a fost asumat în mod deliberat de judecătorii Curții, deoarece nu pot invoca faptul că au comis o eroare de interpretare. Astfel, un judecător CCR a atras atenția asupra erorii, însă poziția i-a fost ignorată.

Singurul judecător care n-a vrut pensie specială

Singurul judecător care le-a spus că restricțiile și importanța socială a activității ce justifică salariile magistraților nu pot fi invocate și a doua oară pentru aceleași persoane, în cazul acordării pensiei, a fost Iulia Motoc.

Ea a redactat o opinie separată în care a spus tocmai faptul că pensiile de serviciu nu  mai pot fi justificate prin  restricții deoarece acestea încetează odată cu retragerea la pensie.

Remunerația judecătorilor reprezintă o compensație, care ține cont atât de responsabilitățile profesiei de judecător, cât și de regimul strict al incompatibilităților stabilit prin Constituție, precum și prin Legea nr. 303/2004, republicată. În cazul pensiei judecătorilor, aceste incompatibilități nu se mai regăsesc”, scria atunci Iulia Motoc.

În cazul deciziei cele mai recente pe această temă, din 6 mai 2020, Curtea nu a publicat încă motivarea. Legea adoptată în ianuarie de către Parlament privind eliminarea pensiilor speciale este discutabilă din mai multe puncte de vedere, în special cele legate de procedura prin care a fost adoptată.

Însă pe lângă argumentele procedurale, comunicatul din 6 mai al Curții invocă faptul că legea de eliminare a pensiilor speciale nu respectă deciziile mai vechi ale CCR legate de pensiile de serviciu, adică tocmai cele fundamentate pe o eroare deliberată de logică, eroare semnalată în 2010 și de Iulia  Motoc.

Legea a fost adoptată și cu încălcarea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, reglementat de art.147 alin.(4) din Constituție”, se arăta în comunicatul Curții.

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoriile NEWS, SPORT sau LIFE
ADVERTISEMENT
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 842. 32 pagini. Doar 5 lei!