Fotbal international

De ce speră Anglia la titlul mondial. Detaliul care dă dreptul la visare

07.07.2018 | 08:49
De ce spera Anglia la titlul mondial Detaliul care da dreptul la visare

Anglia speră la titlul mondial. După 1966 Albionul freamătă cu adevărat și crede că acest lucru nu este o utopie. Echpa lui Gareth Southgate poate să triumfe sau să moară numai pe mâna sa. Pentru că în față până la trofeul Cupei Mondiale îi mai stau doar echipe de pe același continent. Și amintirile sunt cele care hrănesc mai mult decât orice aceste speranțe pentru țara care a dat fotbalul ca un dar întregii planete, dar care, paradoxal, nu a strălucit decât o dată și numai atunci când a fost gazdă, în 1966.

Este pentru a cincea oară în istoria Campionatelor Mondiale când semifinalele vor fi sută la sută europene. În cele patru precedente când s-a mai întâmplat aşa de trei ori Italia a dus trofeul la Roma. Iar cea de -a patra echipă care a devenit campioană a lumii a fost Anglia. În 1966 semifinalele au fost între reprezentante ale bătrânului continent. Ca acum. Iar acum, amănunt foarte important, azzurri stau şi privesc Mondialul doar din faţa micilor ecrane. Pentru că i-a scos Suedia. Care Suedie va sta în sferturi în faţa Angliei.

De ce speră Anglia la titlul mondial. Absenţa Italiei contează enorm

Şi dintre toate naţionalele care se mai află în cursă probabil că tocmai Suedia poate fi cea mai periculoasă. Fiindcă joacă de plăcere, nimeni printre scandinavi nu s-a gândit vreo clipă că ar putea ajunge tocmai în vârful piramidei. De aici un fotbal disciplinat, decent, dar lipsit de orice presiune. Un mare avantaj în plan psihologic în faţa oricui.

De ce speră Anglia la titlul mondial. Conteză mult absenţa Italiei şi faptul că sunt doar echipe europene în semifinale
De ce speră Anglia la titlul mondial. Conteză mult absenţa Italiei

În 1966, anul de referinţă al fotbalului englez, în semifinale au ajuns alături de Anglia RFG, Portugalia şi URSS. Ultimele două aveau ca atuu două nume imense în istoria fotbalului, Eusebio şi portarul Lev Iaşin. Anglia şi RFG au ajuns însă în finală după scoruri identice, 2-1, cu Portugalia şi respectiv URSS. Finala, se ştie, a revenit Angliei, după prelungiri şi după un 3-2 mai degrabă fantomă la şutul lui Hurst, pe care centralul Dienst l-a validat gol după ce s-a consultat cu tuşierul Bahramov. Astăzi, pe baza VAR, acel gol nu ar mai existat niciodată şi cine ştie cum s-ar fi scris istoria titlului din 1966.

Tags: