Considerat și azi de multe voci drept cel mai bun stranier din istoria lui Dinamo, Sulejman Demollari, 59 ani, vorbește neverosimil de bine limba română, deși au trecut aproape trei decenii de când a terminat aventura în Ștefan cel Mare. Lucrează în departamentul de juniori/tineret al federației albaneze, iar fotbalul de la București continuă să fie pe agenda sa de interes. El aplaudă azi afacerea Rapidului din mercato, transferul lui Florent Hasani de la FK Tirana: ”Seamănă cu Inzaghi”.
Pe golgeterul kosovar îl știe bine din campionatul albanez, unde a fost cel mai bun marcator sezonul trecut (16 reușite), iar în actuala ediție a ținut ritmul intens (10 goluri, 3 assist în 16 meciuri).
”E un jucător de calitate, care atrage prin două repere ofensive deosebite: tehnică și un simț al porții neobișnuit. Citește repede zonele libere în defensiva adversă și speculează imediat. E un oportunist gen Pippo Inzaghi”, îl caracterizează Demollari pe Hasani, pentru care Rapidul a achitat 300.000 euro spre a-l aduce în SuperLiga.
Continuă: ”Va fi o experiență nouă pentru el, iar adaptarea va depinde foarte mult de felul în care se va mula pe filozofia clubului și a staff-ului. Dar, una peste alta, cred că Rapidul a făcut o afacere bună cu Hasani”.
Trece apoi, evident, la Dinamo, club care i-a rămas aproape de suflet după cei trei ani și jumătate petrecuți în Groapă, în intervalul 1991-1995. ”Nu pierd niciun rezumat, nici un rezultat, urmăresc pe site-urile din România ce se mai întâmplă acolo. De exemplu, m-a impresionat primul gol marcat în victoria cu 2-0 de la Botoșani. Ce șut fantastic!”, a punctat Demollari.
E convins că echipa va evita retrogradarea, deși situația actuală arată dramatic, în ciuda finalului de an, cu două succese consecutive: ”Îmi dau seama că suferă și lucrurile nu merg tocmai cum trebuie. Sunt destul de trist, pentru că ambele Dinamo, mă refer și la cel din Tirana, primul meu club, traversează perioade instabile”.
În schimb, memoriile despre Dinamo sunt luminoase. ”Am avut niște colegi minunați, care m-au ajutat din prima zi să mă integrez, să învăț limba română, să mă simt ca acasă. M-am înțeles extraordinar cu frații Pană, cu Mihali, cu neobositul Dorinel, cu Zoli Kadar, cu Cheregi. Ce grup fantastic!”, reia Demollari poveștile din Ștefan cel Mare.
Cea mai pregnantă amintire? ”Primul derby cu Steaua, la două luni după ce am sosit în România. Era o tensiune incredibilă și o atmosferă de neuitat. Atunci am învățat o lecție specială: o victorie cu Steaua e mai importantă decât un titlu! Am bătut cu 1-0, gol marcat de mine”. E partida în timpul căreia peluza a inventat celebra scandare ”Demollari omoară militarii”.
Au fost la mijloc și experiențele europene: ”Am înscris în finalul prelungirilor punctul calificării cu Kuusysi Lahti, iar cu Sporting Lisabona am tras într-o dublă memorabilă împotriva lui Figo, Balakov, Cadete. Ce tânăr era Figo! Cum s-au scurs anii!”.
Episoadele speciale de la Dinamo i se derulează în minte precum un film. ”Primul cantonament, efectuat la Câmpina, a fost ceva total nou pentru mine față de ceea ce făcusem în Albania. Aveam un program cu trei antrenamente pe zi, adică o pregătire serioasă, care ne-a ajutat să defilăm apoi în campionat. Am câștigat titlul fără niciun meci pierdut”, spune Demollari.
Readuce pe tapet stilul contondent al lui Halagian: ”În vestiar i se spunea ‘Dictatorul’, dar cred că a procedat corect. Prima regulă pentru a atinge performanța e disciplina, iar asta era lege în cazul lui. Am lucrat și cu Hizo, dar el era un pic mai dulce”.
Derulează apoi povestea unicului cartonaș galben încasat în campionatul României: ”S-a întâmplat la o partidă cu Ceahlăul, când m-am enervat pe arbitru că n-a dictat penalty la o fază la care forțasem un fault în careu. Crăciunescu era la centru. I-am adresat niște cuvinte urâte și l-am tras de tricou, dar mi-a dat numai un avertisment, deși meritam direct roșu”.
Explicațiile au venit atunci la final, pe drumul către cabine: ”Mi-a spus că, dacă ar fi fost în discuție alt coleg, gen Mihali sau Mihăescu, dicta eliminare fără nicio ezitare. Dar s-a arătat mai îngăduitor cu mine pentru că am fost mereu un jucător care n-a produs scandaluri pe teren. Mi-a plăcut să-mi văd doar de treaba mea. Transmiteți-i multă sănătate lui Crăciunescu, un arbitru de mare valoare! Nu degeaba a prins și acea finală de Cupa Campionilor, Ajax – Milan în 1995”.
De pe lista amintirilor nu putea lipsi nici momentul când a trecut pentru două luni în curtea Stelei. ”Eram la final de contract cu Dinamo, iar șefii clubului voiau să scape de mine. Așa am ajuns în Ghencea, am stat în cameră cu Lăcătuș, m-am pregătit la Forban cu echipa, am și jucat în câteva amicale. Semnasem și contractul. Dar, cu câteva zile înainte de startul sezonului, m-am întors la Dinamo, pentru că suporterii i-au avertizat pe conducători că va ieși un mare scandal dacă Demollari trece la Steaua. Așa că nu știu cum au procedat, dar m-au adus înapoi sub presiunea tribunei, am mai jucat jumătate de sezon și am prins un contract în Grecia, la Panionios”.
Relația dintre albanez și suporterii dinamoviști e și azi una specială. Sulejman se numără printre stranierii favoriți ai peluzei, iar pentru Demollari ar fi o surpriză emoționantă să primească o invitație la un meci al ”câinilor”: ”Aș veni pe jos, credeți-mă! Mi-ar face mare plăcere”.
Se declară un admirator al lui Radu Drăgușin, care ”mi-aduce aminte de Gică Mihali, la fel de puternic și necruțător. Îmi zicea uneori pe teren: ‘Du-te și bag-o-n poartă, că am eu grijă aici în spate. Nu trece nimeni!’”.
Și pe Ianis Hagi îl place: ”Îl revăd uneori pe tatăl său când mă uit la el. Hagi senior a fost o încântare, un dar de la Dumnezeu. Am spus mereu că, pentru mine, podiumul celor mai buni jucători români arată așa. 1. Hagi, 2. Hagi, 3. Hagi. Și abia apoi vin ceilalți!”.
Traversează mai departe către Euro 2024: ”Ar fi interesantă o nouă partidă Albania – România, deschisă oricărui rezultat. Sigur, pentru Albania pare o misiune imposibilă să treacă de grupa cu Italia, Spania și Croația, dar un turneu final are legi aparte. Dacă vom etala curaj, vom putea produce multe surprize. Voi ține pumnii și pentru Albania, și pentru România!”.
În rest, i-a rămas pe limbă savoarea bucătăriei de la București: ”Mergeam la restaurantul lui Dumitru Tudor ‘Ciorbă’, unde avea o mâncare admirabilă. Acolo am prins gustul ciorbei de burtă cu smântână și ardei iute. Când ajung în România, asta cer prima dată la masă”.
Iar legăturile sale cu Bucureștiul au o încărcătură aparte și pentru că fiica sa s-a născut în Capitală, pe vremea când Demollari era ”câine”. ”E pe jumătate româncă, iar recent m-a făcut și bunic. Mai am și un băiat. Ne pregătim acum să petrecem împreună sărbătorile într-o stațiune de pe litoralul albanez. De aici transmit salutări tuturor prietenilor și admiratorilor mei din România! Vă iubesc!”, a încheiat Sulejman.