Dicu, dur după derby-ul suspiciunii, Astra – FCSB: Bârfe, șmenuri, șușanele. S-a întors vremea „Cooperativei”?

Dincolo de contextul normal în care trebuia să se joace partida de la Giurgiu, adică acela al unui meci de play-off, în care, pe teren, aproape totul este posibil, jocul dintre Astra și FCSB s-a transformat într-un… derby al suspiciunilor… confirmate. FANATIK.RO intrase în posesia documentelor care atestă că gruparea giurgiuveană este, de mai multă vreme, datoare bucureștenilor cu suma de 300.000 de euro. Acest „împrumut” a funcționat precum un butoi de pulbere asupra spiritului de corectitudine în care ar fi fost normal să se dispute partida și așa cum stau, în general, lucrurile pe la noi, din această „dilemă” am ieșit doar când am asistat la o defilare roș-albastră pe un tăpșan leșios, populat cu figuranți leșinați.

Trebuie adăugat faptul că, dincolo de ce s-a întâmplat cu alte ocazii, partida s-a disputat într-un context special pentru echipa patronată de „creditorul” Gigi Becali, pentru că, după înfrângerea în fața Viitorului, „Steaua” lui Teja începea să se stingă, ușor, ușor, la o distanță de 8 puncte de liderul CFR, (care, între timp, a învins trupa lui Hagi…) iar criticile la adresa antrenorului nu întârziaseră să apară. Așadar, ambele echipe se trezeau în fața unei situații ingrate. FCSB era condamnată să câștige, iar Astra ar fi fost nevoită să-și lustruiască, mai mult ca niciodată, blazonul, pentru a nu fi acuzată de jocuri de culise. Numai că, gazdele și-au trădat meseria și am asistat la un joc care a amintit de celebrele „derby-uri” din vremea „Cooperativei”, Ceahlăul – Bistrița.. Banul e ochiul dracului, ce mai…

Dicu, dur după derby-ul suspiciunii, Astra – FCSB: Bârfe, șmenuri, șușanele. S-a întors vremea „Cooperativei”?

Și ca bomboana să strălucească și mai țanțoș pe colivă, tot colegii noștri au reamintit că, deși împrumutul s-a petrecut în august 2018, el a fost înscris la Agenția Electronică de Garanții Reale Mobiliare abia la 26 octombrie 2018, taman înaintea unui alt meci direct între cele două echipe, o partidă, de altfel, câștigată de roș-albaștri în condiții suspecte. Din acest motiv, poate că acest joc ar fi trebuit amânat până când Astra ar fi plătit datoria restantă, dar asta s-ar fi putut întâmpla, probabil, doar într-o altă țară.

Gura lumii nu e chiar atât de slobodă precum spune zicala. Uneori, așa cum stau lucrurile în privința „bârfelor” (serios, „bârfe” nefondate?) referitoare la tovărășia dintre foștii „pitiți” Ioan Niculae și Gigi Becali, unii dintre noi punem degetul pe rană. Degeaba ne mai ascundem după deget, acest play-off este viciat de atitudinea unora care transpun Liga 1 de azi în perioada anilor ’90, în care circuitul genților cu parale în natură guverna întrecerea internă.

Regulamente depășite sau… bine ticluite?

Până la urmă, s-a terminat așa cum începuse. Adicătelea, cu FCSB învingătoare, fără drept de replică. Un 2-0 jenant, care compromite echipa lui Teja…

E foarte ciudat cum unii, la microfoanele televiziunilor se joacă de-a struții, vârându-și capetele în pământ. Iar asistăm la explicații stupide, de genul „nu avem probe”. Unde ești tu, Tata Jean (Dumnezeu să-l ierte, dar mare cangrenă a creat în perioadele sale de glorie!), unde sunteți voi, Pinalti, nea Romel și toți ceilalți?…

Din păcate, însă, asistăm la o nouă problemă produsă de regulamentele din fotbalul românesc, care ori au lacune cauzate de lipsa de profesionalitate a celor care le „compun”, ori sunt create, special, interpretabil, tocmai pentru a înlesni anumite șmenuri și șușanele. În mod firesc, undeva trebuia specificat clar CUM trebuie să funcționeze aceste „împrumuturi” între cluburi și chiar între finanțatori sau mai exact DACĂ ele ar trebui permise. Vorba aceea, „trădare să fie, dar s-o știm și noi”… Dar chestiunea e incomparabil mai amplă decât un „împrumut”, pentru că este legată de revenirea unei mentalități păguboase. Și mai e ceva: acest troc a fost dibuit de presă, dar de unde știm câte altele au scăpat devoalate?

Alibec, pomul lăudat…

Dincolo de toate acestea, jocul propunea, inițial, alte puncte de atracție. În primul rând, Denis Alibec era așteptat să revină pe teren, după pauza creată de accidentare. Dincolo de fluctuațiie cu care ne-a obișnuit, Alibec nu trebuia privit, neapărat, precum pomul lăudat la care nu e recomandabil să te prezinți cu sacul plin de așteptări. Dincolo de probabila sa frustrare, încă stăruitoare, după aventura nereușită la Steaua lui Becali, care normal ar fi să-i trezească setea de revanșă, atacantul arătase o formă bună, până în momentul în care a fost nevoit să facă tușa. Însă, nici de data asta n-a fost titularizat, iar Dani Coman a jusificat decizia, la TV Digi Sport:„ Nu este refăcut fizic în proporție de sută la sută, dar din punct de vedere mental, stă bine…”. Nu devenim paranoici, dar, oare, de ce Alibec a fost folosit doar după ce zarurile fuseseră, deja, aruncate? Cine știe, poate că… unora le-a fost teamă ca nu cumva tocmai el să nu producă vreo „surpriză”, cum ar fi fost să strice, în târg, socoteala făcută acasă?… E doar o altă „supoziție”, dar până și el a părut să înțeleagă „șpilul” și cât a jucat, a sforăit „cool”.

Digisport.ro

”60 de milioane de căutări. E un brand în toată lumea”. Clubul din SuperLiga care a dat lovitura

Mai mult, Claudiu Belu, despre care se spune că s-ar fi înțeles cu FCSB, nu a fost nici măcar trecut pe foaia de joc a „astralilor”, fapt care a mărit cota suspiciunilor. Dar, cine știe, întunecate sunt cotloanele fotbalului mioritic. Sau poate suntem noi prea „Toma necredinciosul”, deși, în general, nu prea a ieșit fum fără foc, atunci când mass-media a atras atenția asupra unor jocuri de culise… O fi fost accidentat Belu sau, cine știe, s-o fi împiedicat și el de vreun „împrumut”…

Erico sau somnambulii sunt printre noi

De partea cealaltă, așa cum afirmam anterior, roș-albaștrii erau condamnați să câștige. Până la urmă, Gnohere și-a făcut datoria și a marcat în prima repriză. La fel și Cristea, aflat la prima sa reușită în tricoul roș-albastru. Sigur, teoretic, lucrurile au decurs normal, iar la pauză scorul era, deja, 2-0 pentru oaspeți. Per total, nu se pune problema comparației între loturile celor două echipe, dar, totuși, dilemele persistă… Și pentru că vorbeam despre semnele de întrebare, este inexplicabil felul în care „astralul” Erico a adormit mergând pe teren de-a-ndăratelea, la faza primului gol, atunci când Gnohere rămăsese aproape liber ca pasărea cerului. La fel, a părut bizară scena în care Cristea a marcat cu capul, în fața unei apărări care ne-a amintit de baletul „Frumoasa din Pădurea Adormită”.

O bășcălie și o rușine națională

Cu siguranță, aceste momente de joc ciudate nu ar fi atât de comentate dacă nu ar fi existat bănuielile de dinaintea startului jocului. Totuși, ele au fost subliniate și din pricina atitudinii apropiate de non-combat a giurgiuvenilor, mai ales din prima repriză, pentru că în a doua, gazdele s-au jucat de-a țurca, iar oaspeții s-au străduit să nu le treacă timpul, greu. Cu o singură excepție, o amărâtă de bară, echipa lui Costel Enache n-a izbutit nicio acțiune ofensivă coerentă, ba mai mult, a făcut figurație. Neputința și neștiința pot fi explicabile, nu însă și lipsa de motivație și mai ales, minciuna.

Acest joc deplorabil, „curat – murdar”, vorba personajului „Ghiță Pristanda” din „O scrisoare pierdută”, ne arată că vremurile echității „capitaliste”, în care se dădeau marile „tunuri” din anii ’90, se întorc. Odată cu „oamenii de onoare”, vorba răposatului Pădureanu. O rușine națională și în același timp, o bășcălie.