Cam cele mai zgomotoase și nebune echipe, puneți dumneavoastră ghilimele dacă simțiți că sunt necesare, din SuperLiga, Universitatea Craiovei și a Rotarului Olguței și Rapid al Giuleștiului și al lui Dan Șucu s-au contrat sâmbătă seară în corida din Bănie. Jucând pe rând când rolul toreadorului, când rolul taurului.
Ambiții mari pe un stadion „Ion Oblemenco” aproape plin. Ca în vremurile „Craiovei Maxima”, împachetată și îngropată de LPF-ul lui Mitică Dragomir, mână-n mână cu FRF-ul lui Mircea Sandu. Cu care Universitatea asta nu are nicio legătură. Dar asta-i altă poveste, dramatică, a săracului nostru fotbal vesel până la… lacrimi!
Ambiții mari, ce vin din amintirile ambelor echipe în lumina reflectoarelor de acum. Și patronii se cam aseamănă, ca orgolii și prestări vocale. Chiar dacă Mihai Rotaru are case în Pipera, iar Dan Șucu „doar” cea mai mare afacere acolo.
După ce Adi Mutu a „deraiat” cu CFR Cluj nereușind să bată „buturuga mică” a sepsiszentgyörgyi pékség, erau singurele echipe în urmărirea altui „piperean”, de data asta get-beget, care și-a dus „afacerea” în… Berceni, Gigi Becali ot FCSB.
Rapid cu Săpunaru pe bancă, dar un atac cu parfum de calitate, Funsho, Rrahmani, Papeau, Craiova fără Screciu și Bancu, dar cu un Mitriță dezlănțuit iarăși, alături de un „cal” de curse pur-sânge, Baiaram și aceeași brânză bună în burduf de… Ivan.
…Mitriță, care dă gol a patra etapă la rând, plus vreo 3 pase de gol și alte pase luminoase, dar care tot n-are loc în naționala familiei Iordănescu… Unde o mazetă ca Pușcaș și un fițos ca Alibec sunt „piese” răsuflate pe care se contează cu speranța porcului de Crăciun sau a bietului miel de apropiatul Paște…
Ritm mediocru la limita spre scăzut în prima repriză, posesie echilibrată (49%-51%), lăsatul secului la șuturi pe poartă, unul Rapid, niciunul Craiova, faze periculoase tot în dreptul giuleștenilor, 5 la… zero de îngheț al zaibărului, 4-1 la cornere tot pentru oaspeți. Repriza Rapidului, incontestabil.
Care a început perfect a doua parte a jocului, tot cu posesie dusă rapid în atac, gol Funcho cu capul dintr-un corner, cu un cap peste „filatorii” apărători locali. A urmat tot mai rău pentru gazde, eliminarea lui Houri în minutul 51. 0-1 și om în minus, se anunța o seară tristă pentru ai Rotarului.
Numai că, efectiv ca prin minune, Rapid intră rapid în ceață și Mitriță scoate „juveții” din ceață. „Piticul atomic” desenează trasee după trasee, îi pasează superb, printre picioarele neinspiratului Iacob lui Baiaram și „mascatul” îl lasă mască pe Aioani în minutul 59, 1-1.
Numai 5 minute după egalare Ivan cade în careu ca secerat, cum știe el mai spectaculos, de zici că… moare, după o intrare imprudentă, din spate, a lui Hromada, Istvan Kovacs, pe fază aproape de fază, tușește hotărât în fluier, penalty și cine altul decât Mitriță își încununează seara perfectă cu golul victoriei de la punctul cu var. Reamintesc, Craiova în inferioritate numerică! Rapid? În inferioritate… inspirațională!
Cristiano Bergodi, în disperare, face rapid toate schimbările posibile, patru, pentru că pe prima, a lui Papeau, total neinspirată, o comisese cu exact două minute înaintea primului gol oltean. Numai că „vagoanele” intrate în garnitura vișinie, fie că s-au numit Petrila, Onea, Albu, Emmers sau Burmaz n-au schimbat finalitatea jocului rapidist, chiar dacă au înclinat terenul spre poarta olteană și balanța posesiei la un net 69%-31% pro giuleștean în al doilea mitan. Dar numai statistica a fost de partea Rapidului, scorul a fost de partea Ceaiovei. C-așa-i în fotbal, golul contează.
După acest eșec nescontat, de nebănuit în după prima oră de joc, Rapid cam face cu mâna titlului de la fereastra vagonului garnisit de Mobexpert, din viteza trenului, care nu mai oprește în gara cu trofeul SuperLigii la capătul peronului.
Și pentru ca zaibărul să fi „fiert” bine ca să curgă lin pe șoseaua gâtului și ca să nu uităm… plenarele din Epoca de Aur, după „baiaram” am asistat la o declarație tocătoare de „rotații” verbale a finanțatorului – „Că nu sunt patron, domnu’ Ivanovici!” – echipei din Craiova, mult peste raportările „lemnoase”, dar hazlii prin stereotipurile gogonate ale tovarășilor Dăscălescu și Bobu dinainte de lovitura de stat din ’89. Doamne, cu prea multă hlizeală de vorbe pompoase ne-ai alintat…