Tovarăşul, de „arme” bine-nţeles, Comunistache Anghelache

Comunistache Anghelache îşi schimbă părul, dar năravul ba. Considerat de Mitică Dragomir (vechi tovarăş de „arme”) un conducător de geniu (unde am mai auzit noi formularea asta?… …acu’ vreo 25 de ani… conducător genial… şi l-au împuşcat…), tovarăşul, de „arme” bine-nţeles, amintit vrea să facă la Dinamo aşa cum a învăţat – şi a învăţat bine, nimic de zis – în vremurile uceniciei sale, mai pe la „Ştefan Gheorghiu” (cei mai tineri întrebaţi părinţii ce-i aia), mai pe la Moscova, adică totul pentru front, totul pentru victorie, cu hei-rup înainte marş, să dăm totul, tovarăşi, de „arme” bine-nţeles, ca să ducem echipa pe noi culmi de progres, civilizaţie şi bunăstare (aplauze prelungite, se scandează „Anghelache şi echipa!”, „Anghelache, pace!”, „Anghelache, lasă-ne în pace!”, „La al doilea mandat, Anghelache eutanasiat!”).

Mai clar, ca să înţeleagă tot românu’, tovarăşul, de „arme” bine-nţeles, Comunistache Anghelache vrea să ducă pe Dinamo „acolo unde îi este locul” – am încheiat citatul din „Opere alese” ale tovarăşului, de „arme” bine-nţeles – cu muncă patriotică. A „poporului” din echipă. Să muncească ca „cîinii” – scuzaţi cacofonia, n-am găsit altă rimă – să joace ca Bayern, să moară pe teren ca spartanii (o, tempora, vă mai aduceţi aminte de „spartanii” lui Mircea Rednic?), că-i recompensăm cu fotografia la gazeta de perete şi, eventual, în „Sportul popular”… pardon, „Gazeta sporturilor”. Bani? Ăia sînt instrumente murdare de plată, de corupere, cum să le dăm bani?! Salarii de divizia a treia din fotbalul mare, şi alea neplătite, bonusuri de performanţă efemere, alea plătite, şi pretenţii cît casa. Casa Poporului, amplu şi unic edificiu al unor vremuri de glorie ale tovarăşului, de „arme” bine-nţeles, Comunistache Anghelache. Slavă Domnului de mult apuse…

Steaua, Petrolul, Astra adună cât pot fotbalişti peste media loturilor pe care le au, Dinamo face tot posibilul să scape de fotbaliştii peste media lotului lor. Au salarii prea mari, spune tovarăşul, de „arme” bine-nţeles, Comunistache Anghelache. Las’ că revine Bărboianu. Bun şi ăsta după câteva luni în care n-a mai jucat că n-a mai prins echipa. Şi mai vine Bush. Pardon, Buş. Cum, nu mai vine? Un element retrograd, tovarăşi, reacţionar, vândut echipelor străine! Auzi, să refuze 3.000 de euro pe lună! Păi câţi români se pot lăuda că au 3.000 de euro pe lună?! Cum? Avea deja 5.000 pe cînd juca la amărîţii ăia de la „U” Cluj? Iredentiştii! Şi, în plus, tovarăşul, de „arme” bine-nţeles, Comunistache Anghelache îi mai dădea şi 500 (cinci sute, ca să nu credeţi că am uitat vreun zero) de euro bonus de performanţă. Pe an!!! Parfum, nu-i aşa?! Doar e echipă cu pretenţii Dinamo, ce discutăm noi aici?! Las’ că se descurcă Stoican cu ce are, chiar dacă au plecat Luchin, Curtean, nu mai vorbim de marele Zougoula…

Hei-rup, tovarăşi, că şi calea ferată Bumbeşti – Livezeni (cei mai tineri întrebaţi părinţii ce-i aia) a fost făcută tot cu hei-rup şi nu s-a rupt nimeni! Hai, marş în cantonament în Turcia că nu vă trebuie bani acolo, aveţi asigurate cele mai bune condiţii de viaţă şi muncă, ce vă mai trebuie salariile? Pentru familii? Tovarăşul, de „arme” bine-nţeles, Comunistache Anghelache o să aibă grijă şi o să le trimită cîte un exemplar din ultimele sale cărţi de o inestimabilă valoare ştiinţifico-fantastică, cu care să se hrănească. Spiritual! Hei-rup, hei-rup, muncim, muncim, noi niciodată nu ne oprim! Hei-rup, hei-rup, cad stînci de fier, în lupta dusă de brigadier! Să jucaţi bine!

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €