Interviu nuclear cu Mircea Lucescu: „Cea mai mare greșeală a mea a fost când i-am pus pe Boloni și Rednic în aceeași cameră. Două caractere pe negativ!”

• „Nu vreau, la vârsta mea și la ce sunt eu, să încep polemici cu tot felul de neisprăviți sau niște oameni care își fac un titlu de glorie doar ca să poată vorbi despre mine”
• „Rednic juca la Dinamo și era toată ziua pe la Valentin Ceaușescu pe-acasă!”
• „Bölöni singur s-a format, singur s-a promovat, singur a făcut carieră… El le-a făcut pe toate singur! Are aceeași problemă ca și Rednic, nu poate să-și exprime recunoștința pentru mine”
• „Eu sunt masculul Alpha în fotbalul românesc! Toată lumea încearcă să mă dea la o parte, să apară în centrul atenției, așa e viața, lupta pentru supraviețuire”

Mircea Lucescu are mulți admiratori, dar și mulți contestatari, ca să nu le spunem… dușmani. Poate e prea mult… Iar doi dintre ei par să fie în ultimele zile nume grele, de anvergură, precum Mircea Rednic și Ladislau Bölöni. O situație ciudată, tipic românească, având în vedere trecutul lor comun, în care antrenorul-pedagog Mircea Lucescu a avut o contribuție majoră la succesul carierei de fotbaliști a foștilor elevi.

Mircea Lucescu a oferit un interviu „nuclear” pentru FANATIK.RO, în care nu a rămas dator atacurilor conform cărora „Nea Mircea n-a ajutat pe nimeni în viața lui!” – Rednic sau „Dinamo putea să-și facă echipa cea mai bună, cu toate posibilitățile sale legale și ilegale, mai ales ilegale, pentru că Securitatea era și a rămas puterea numărul 1 în România” – Bölöni. Citiți în continuare prima parte a discuției cu Mircea Lucescu. Un Lucescu sentimental, nedumerit, scârbit pe alocuri, dur pe alocuri, mâhnit, dar întotdeauna pozitiv!

Mircea Lucescu: „Cea mai mare greșeală a mea a fost când i-am pus pe Boloni și Rednic în aceeași cameră. Două caractere pe negativ!”

Domnule Lucescu, ați văzut declarațiile lui Rednic, că n-ați ajutat pe nimeni niciodată…
– Stai să vezi ce-i răspund eu acum! Că tot zice mereu că a fost cel mai mare jucător! (râde) Și lui Bölöni vreau să-i răspund ceva, că nu-i corect nici ce a spus el. Nu poate răutatea asta pe care o au jucătorii ăștia să iasă la suprafață fără să se gândească. Pe Rednic l-am luat la 17 ani, ce mare jucător era la 17 ani?! Și l-am promovat… după ce a dat autogol și era să pierdem promovarea în Divizia A (n.a. – este vorba de Corvinul Hunedoara), când ne luptam cu Ienei, cu Crișul Oradea. Am marcat eu în minutul 87 și am egalat, era un meci la Alba Iulia…

Dar Rednic era un „copil” de-al dumneavoastră, nu? Sau e prea mult spus?
– Păi aia am și subliniat… Dacă există un jucător pe care l-am ajutat în carieră cel mai mult, pe Mircea l-am ajutat! Că la 17 ani l-am titularizat la Hunedoara, l-am băgat în echipa națională imediat cum am ajuns, a jucat nu știu cât, la Dinamo l-am dus, la Standard Liege eu l-am dus, că semnasem cu Standard în 1991 și am condiționat instalarea ca antrenor cu prezența lui și a lui Andone. Ei n-au vrut să-l ia pe Andone, că aveau pe un sârb, eu am renunțat, dar am apucat, cu Hentoray, directorul sportiv, să-l facă pe Rednic. Am dat telefon la Bursa, l-am scos din antrenament, am vorbit cu el, „Uite, Mircea, Standard Liege vine după tine”, apoi eu am plecat. Sunt astfel de oameni, de caractere, de la care nu poți să te aștepți… Știi, Horia, că recunoștința e povara cea mai grea de purtat! Unul care, în mod normal, trebuie să-ți fie recunoscător, dacă te-ntîlnești cu el trece pe partea cealaltă a străzii…

„Rednic ar trebui să-mi pupe și picioarele pentru ce am făcut eu pentru el”

Totuși, sună dur. Implacabil! „Lucescu n-a ajutat de fapt pe nimeni”…
– Dar ce contează? Contează el în fața altor o mie care spun toți ce bine am făcut pentru ei? Păi contează unul de-ăsta? Nu știu… Nu știu de unde pleacă totul și nici nu mă interesează…

N-ați avut nicio discuție telefonică pe tema asta?
– Nu, doar n-o să-i dau eu telefon! Rednic ar trebui să-mi pupe și picioarele pentru ce am făcut eu pentru el!

Dar dumneavoastră de ce ați zis că v-a deranjat că nu vă sună de ziua dumneavoastră? Poate mai avea și alte treburi omu’…
– Nu știu dacă am zis așa ceva…

Digisport.ro

A venit răspunsul CNA, după sesizarea în care s-a cerut interzicerea alăturării numelui ”București” denumirii CSA Steaua

Ați acuzat ceva de genul că-i printre puținii foști jucători care niciodată nu v-a respectat cu adevărat…
– Da, da, da… Față de Andone, sau față de Gabor, față de Nicșa, Petcu, au venit la mine tot timpul, îmi trimit felicitări, și alții, și alții. Rednic n-a fost cel mai talentat, am preferat să-l aduc pe el la Dinamo și nu l-am adus pe unul ca Gabor… Bine, Gabor a vrut să rămână la Hunedoara, și datorită nevestei, dar pe unul ca Petcu, care a fost cel mai talentat dintre ei… Patru am trambalat la București, am adus patru pentru că se degradase situația la Hunedoara. Ăștia erau în echipa națională și Corvinul începuse să se ducă spre mijlocul clasamentului, că nu avea cine să-i țină. Și atunci am hotărât să-i aduc la București ca să-i salvez, cum, de fapt, am făcut și cu Rodion Cămătaru, și cu Ilie Balaci, dar Balaci n-a mai putut, Dumnezeu să-l odihnească…

„Toată problema asta cu Rednic e o înfrângere a mea, n-am știut să-l educ!”

Deci susțineți că Rednic are o problemă de caracter? Totul se reduce, de fapt, la caracter?
– Da… Deci se poate spune că eu n-am reușit, cu mijloacele și metodele mele, să-i transfer lui… cum să spun? …acest mod de a interpreta relația umană, n-am reușit, cu el n-am reușit… Pur și simplu. Adică e o înfrângere a mea, nu a lui… (se uită trist, în gol) Deci toată problema asta cu Rednic e o înfrângere a mea, o iau asupra mea!

Că el fotbalist rău n-a fost… Mie mi-a plăcut mult Rednic…
– Dar am și spus asta la un moment dat, n-a fost fotbalist rău, dar adu-ți aminte când a venit la Dinamo că îl huiduiau toți, îl fluierau toți, nu știam pe unde să-l mai pun, pe ce poziție să-l mai reprofilez, mijlocaș, fundaș… Și l-am făcut și căpitan de echipă ca să-l readuc în prim plan. L-am ținut la echipa națională, putea să joace Negrilă, l-am pus și la mijlocul terenului când Negrilă devenise atât de important și a venit el la mijlocul terenului. Dar, încă o dată, nu-l judec, e înfrângerea mea, înseamnă că eu n-am știut să-l educ de așa natură încât recunoștința să facă parte din caracterul lui, din viața lui, din educația lui. N-a făcut parte, eu ce să-i fac? Nu poți să le faci la toți bine cu sila…

Niciun un telefon măcar, „Nea Mircea, am fost și eu nervos, suntem oameni”?
– Mi-a zis cineva că a dat un interviu și a spus că nu-i chiar așa… Că s-a interpretat… Dar bine, stau eu să judec relația mea cu el? N-are rost să-i mai răspund într-un anumit fel, deci nu vreau să justific, nu vreau să spun nimic… Nu vreau, la vârsta mea și la ce sunt eu, să încep polemici cu tot felul de neisprăviți sau niște oameni care își fac un titlu de glorie doar să poată vorbi despre mine. Nu e în regulă…

„A fost și rămâne un tip conflictual. Dacă nu era Răzvan, poate nu lua titlul cu Rapid”

Răzvan…
– Și relația lui cu Răzvan a contribuit la degradarea asta. Îmi aduc aminte de anul când a venit Răzvan la Rapid… mi se pare președinte de club…

Vice-președinte, 2002-2003, au luat campionatul…
– Știu ce eforturi a făcut Răzvan pentru echipă, cum se ducea dis-de-dimineață și cum stătea până noaptea târziu, cu organizarea, cu absolut tot pentru ca jucătorii să aibă absolut tot, Mircea Rednic era antrenor, intra în conflict permanent cu jucătorii, Răzvan îi împăca, și asta a contribuit, cum spuneam… Pentru că este un tip conflictual, Mircea Rednic, foarte conflictual, dovadă că schimbă jucători, 10 jucători, 15 jucători, și acum la Dinamo… înseamnă că el nu poate să transmită jucătorilor un anumit mod de gândire, de-aia nu stă mai mult de un an pe nicăieri, la nicio echipă, ajunge repede la conflicte. De-aia spun eu că nu pot să-l judec, e vina mea că n-am reușit să-l schimb.

Și Răzvan, pe vremea lui, îi unea pe jucători?
– El îi împăca, el îi aducea înapoi, a avut atunci un rol extraordinar în câștigarea campionatului. Bine, meritul a rămas al lui Rednic, dar Răzvan a avut un merit net superior la Rapid. A fost teribil…

„M-a șocat și m-a deranjat ce-a spus Loți”

Dar de declarațiile lui Bölöni ce ziceți, v-au șocat?
– Da, sincer îți spun, da! Când el spune acolo că Securitatea era mai tare decât Armata… și Dinamo era avantajată… păi în echipa aia, acolo, erau niște oameni care munceau, eram eu, erau jucătorii mei, cum poți să spui că noi câștigam meciurile nu știu cum, când în meciurile directe cu Steaua vă băteam?! Cum poate să spună că Securitatea decidea, când toți știau că decidea Partidul? Când prim-secretarul de partid era cel mai tare din județ, fiecare echipă avea un protector, prim-secretarii județelor răspundeau de echipele de fotbal, toate echipele de fotbal erau protejate în acest fel, toate făceau presiuni la Federație, toate… Nu poți să spui că aia a fost mai bună, aia mai proastă. M-a deranjat ce-a spus Loți, dar nici lui nu vreau să-i răspund. Ce să-i spun? Lucrurile n-au stat așa, a fost cea mai frumoasă perioadă din fotbalul românesc, a fost o concurență extraordinară, a fost o Craiova… Prima care a reușit să atragă atenția că se poate ceva, a fost, evident, echipa națională. Aia cu Hunedoara și cu Craiova. Aia care a bătut Danemarca, viitoare campioană europeană, care a bătut Suedia cu 2-0, aia a fost prima care a atras atenția că se poate, 0-0 la Firenze în 10 oameni, aia a fost prima echipă. Pe urmă, primăvara, a avansat și Craiova și echipa națională a bătut Italia, campioană mondială, și Suedia, am pierdut cu Cehoslovacia. A fost Craiova, s-a încheiat ciclul Craiova și a început ciclul Dinamo… Și Dinamo a avut o echipă foarte bună, nu eram la Dinamo, deci nu se poate spune că vreau să mă umflu…

Bölöni parcă spunea că n-avea cum să fie Dinamo ’89 peste Steaua ’86… Că ei au luat Cupa Campionilor Europeni…
– Habar n-are! Ce diferență e între Dinamo care bate și Hamburgul, și Bordeaux, și Minsk, și ajunge în semifinală cu Liverpool, și Steaua, care a jucat cu Velije, cu Honved, cu Kuusysi Lahti și cu Anderlecht? E o chestie de șansă! Deci a fost perioada lui Dinamo, a urmat perioada Stelei, când el a ajuns acolo cu foarte mare ajutor din partea mea…

„Eu l-am dus pe Bölöni la Steaua!”

Cum din partea dumneavoastră?!
– Tu nu știi cum a fost cu Bölöni, hai să-ți povestesc…

Repet, din partea dumneavoastră?! Mircea Lucescu?!
– Păi bine-nțeles! Eu l-am dus… Eu l-am dus la Steaua. Nici Halagian, nici altcineva. El zice altceva… ei sunt la fel, Loți și cu Rednic… Iar faptul că ei au stat în aceeași cameră, e vina mea. Eu, când eram căpitanul echipei naționale, toți jucătorii tineri îi luam cu mine în cameră să-i prelucrez, primul a fost Bölöni, a stat cu mine mai mult. Pe urmă, când am devenit antrenorul echipei naționale, Bölöni nu mai era de doi ani la prima reprezentativă. Și l-am adus la un meci la Berna, cu Elveția. L-am transformat din atacant în mijlocaș defensiv, a stat un an la echipa națională, dar Târgu Mureș era permanent pe ultimele locuri și i-am spus că nu-l mai pot chema la națională așa, ori se transferă la o formație care se bate la titlu și cu pretenții europene, ori va fi foarte greu să mai apelez la el pentru prima reprezentativă. Am vorbit la Craiova, Craiova a zis că nu are nevoie, Dinamo nu mai voia unguri după ce rămăsese Sătmăreanu II în Occident, era normal, era echipa Ministerului de Interne, am vorbit cu Valentin (n.a. – Ceaușescu) și când a fost să semneze contractul a mers cu mine…

Parcă tot nu-mi vine să cred că dumneavoastră, marele dinamovist, l-ați dus pe Bölöni la Steaua…
– Da, când a fost să semneze contractul a mers cu mine, efectiv, de mână și-mi cerea mie să particip la discuția de contract, de acte. Și i-am spus „Loți, nu pot, până-aicea. Te aștept afară”. Deci la Ghencea era discuția cu contractul lui, ca să-i dea ARO și nu mai știu ce… N-am vrut să intru cu el în cameră, am stat afară. Deci ăia care se laudă că l-au adus, să tacă! Și el e la fel cu recunoștința…  Nu poate să-și exprime recunoștința față de mine. Și are 65 de ani… El singur s-a format, singur s-a promovat, singur a făcut carieră… El le-a făcut pe toate singur! Dar ăsta este adevărul, vă spun realitatea, am fost acolo, am stat afară până s-au pus de acord cu el. Și discutasem înainte ce să ceară, cum să ceară, că el nu știa cum să facă și cu cabinetul ăla de stomatologie… L-am așteptat și apoi am plecat împreună după ce semnase. El juca la Steaua și făcea cu mine Revelioanele. În 84, la Campionatul European, doar lui i s-a dat voie să-și ia nevasta în străinătate, am intervenit eu și mi-am luat răspundere totală că nu rămân pe-acolo. Și Klara s-a împrietenit cu Neli și au stat împreună, și cu Răzvan, la Ambasadă, că n-aveau bani pentru altceva. Toate astea au fost… Vezi cum e viața? (surâde trist)

Asta mi s-a părut genială: „Greșeala mea a fost că i-am băgat pe ăștia doi în aceeași cameră”! Nu pot să cred, chiar Rednic și Bölöni au împărțit aceeași cameră?!
– Când a venit Rednic, i-am spus lui Loți „Ia-l la tine, cum te-am luat eu la mine, și pregătește-l”. Mai pe urmă Bölöni îl lua pe Rednic și-l ducea la Valentin acasă, Rednic juca la Dinamo și mergea la Valentin Ceușescu acasă, cu Bölöni!

„Bölöni a fost un caracter agresiv, a fost un tip agresiv”

Bine, ați văzut că l-a „ciupit” și pe Hagi, că nu e „Rege”…
– Nu vreau să mai vorbesc pentru că au stricat tot ce am făcut bun pentru ei. Răspunzându-le ăstora aș strica eu tot ce-am făcut bun pentru ei!

…Sau că de ce o lăudăm excesiv pe Simona Halep, că nu va fi niciodată ca Nadia…
– În loc să zicem mersi că avem așa ceva! O Halep, un Hagi… Să ne închinăm la astfel de oameni! Nu poți, n-ai cum să fii rău… Bine, Bölöni e un tip special, vorbeam și cu cei de la Antwerp, „Da, este foarte muncitor, foarte dedicat, dar e atât de greu de lucrat cu el”… Spuneau că e ceva incredibil de dificil… Vrea să iasă în față pe negativ. El și Rednic sunt la fel, ies pe partea negativă în față, nu pe partea pozitivă.

Dar de ce să zici așa ceva de Hagi? Că nu te ajută la nimic, nici pe parte de opinie publică, fie vorba între noi, nu?! Că Hagi e „Rege”! Și pentru români tot „Rege” va rămâne…
– Așa e, sunt total de acord cu tine. N-are niciun rost să analizăm atâta astfel de prostii…

„Eu sunt masculul Alpha în fotbalul românesc!”

Bölöni e un tip inteligent, intelectual de marcă, totuși…
– Foarte inteligent… Dar dincolo de inteligență, mai e și caracterul. Bölöni a fost un caracter agresiv, a fost un tip agresiv… și un tip foarte ambițios. El consideră că nu i s-au acordat meritele pe cât ar fi trebuit. Eu spun: am avut o relație cu el extraordinară, prietenul meu foarte bun, când și-a făcut lucrarea de licență a fost la Brescia, aici, în țară, am făcut toate lucrurile de care ți-am spus, n-a mai fost o continuitate din momentul în care am devenit rivali, pentru că și el s-a simțit competitiv când era la Steaua și era cu Valentin Ceaușescu, și conduceau el și cu Ienei, că ei conduceau, stătea cu Ienei la „Haiducul”, și când a început să fie ascultat la Steaua s-a simțit în competiție cu mine, toți când încep să fie personalități… și eu la vremea mea… le place să fie ascultați. Lupescu, când s-a întors la Dinamo, a fost primul care m-a atacat când eram la Rapid și eram rivali. Acum suntem cei mai buni prieteni! Primul care m-a atacat violent când a venit… nu mai știu de unde… a fost Hagi, cu Becali, cu… toți, cum să zic…

Rocky, sunteți un fel de Rocky la câte ați încasat, numai Stallone era așa bun încasator…
– (Râde) Pentru că, dacă te uiți la Animal Planet, la masculul Alpha, care are în jurul său zeci de femele, și vine ăla tânăr să-l dea jos, se luptă cu el, câteodată masculul Alpha câștigă, câteodată câștigă ăla tânăr, dispare masculul Alpha și devine ăsta tânăr mascul Alpha…

Pe care îl atacă, la rândul său, alții…
– E normal, este viața! Ei nu puteau decât să atace masculul Alpha. Dacă se luau de altul care nu însemna nimic, nu-i asculta nimeni! Dar eu sunt masculul Alpha în fotbalul românesc! Toată lumea încearcă să mă dea la o parte, să apară în centrul atenției, așa e viața. Lupta pentru supraviețuire. (Face o pauză… se uită în gol… revine) Spune Rednic „Păi eu am fost cel mai bun la Campionatul Mondial U20 din Australia, în 1981”. El era doar de doi ani cu mine și eu am semnat pentru el, fiindcă nu aveau voie să ia decât doi jucători de la o echipă, ca să nu se întrerupă campionatul. Eu am dat patru de la Hunedoara și m-a dus Alecsandrescu la Federație să dau declarație că nu cer nicio amânare a vreunei etape de campionat. Erau Gabor, Andone, Rednic și portarul Alexa. Patru am dat… Și am dat declarație special pentru Rednic, că primii doi aleși erau Gabor și Andone. Și el spunea că era deja mai bun decât toți ceilalți, ori el a debutat cu mine la 17 ani, la Alba Iulia. Sunt niște lucruri atât de puerile… Nici măcar n-are memoria mea ca să-și aducă aminte exact de toate lucrurile, de aceea nu cer recunoștință la niciunul dintre ei, n-am cerut niciodată. Cine mi-o acordă, sunt mulțumit!

„Hagi e salvatorul fotbalului românesc! El îmi continuă munca din ’84”

Haideți să fim pozitivi… Cât de mult datorează fotbalul românesc, această renaștere și la tineret, lui Gică Hagi și Academiei sale?
– Foarte mult. Foarte mult. Ambiția lui Hagi a fost determinantă.

Se poate spune că el este salvatorul fotbalului românesc din ultimii ani fără să exagerăm?
– Dacă această generație are rezultate la Euro și mai departe, atuncea da, putem să spunem că Hagi a făcut ce am făcut eu în ’84. Eu în ’84 am schimbat total! Cu jucătorii de la Hunedoara, jucători tineri, și cu jucătorii foarte tineri de la Dinamo, aveam 10 jucători, în ’90, în echipa națională. Și mai erau încă 6 promovați de mine în echipa națională, ca de exemplu Lăcătuș, Belodedici, Balint… Hagi… care au fost aduși de mine la 18 ani. Nu jucau la Steaua și jucau în echipa națională. Hagi a făcut același lucru. Întotdeauna a spus „Fac ceea ce a făcut și nea Mircea”. Recunoștința pe care el mi-o acordă este extraordinară. Adică mă simt împlinit eu prin ceea ce face Gică. Datorită lui, din punct de vedere al creșterii, al promovării, al tuturor lucrurilor extraordinare pe care le face, mă simt împlinit. Și mă mai simt împlinit datorită lui Răzvan, pe planul performanței sportive.

Deci sunteți în admirație față de ce a realizat Hagi…
– Sunt chiar foarte tare în admirația lui. Foarte tare sunt în admirația lui, o mai spun și o s-o repet mereu!

„Ar trebui să ne închinăm la astfel de oameni”

Dar de ce nu faceți și dumneavoastră o Academie? Poate nu acum, cât sunteți în activitate, dar peste doi, trei ani…
– Și ce să fac, cum să fac? În fotbal… Englezii spun „o meserie pentru un singur om”, a „job for a man”, aici nu se poate pune înlocuitor, ori te implici total și controlezi direct totul, ori nu reușești! Hagi controlează el totul, de unde și succesul, și atunci reușești, ori ca să dai unuia sau altuia, să transferi responsabilitățile, e foarte greu să-ți iasă… Numai să ai un club deja format, sau să preiei un club format, atuncea structura este perfect pusă la punct și poți să controlezi totul.

Hagi a făcut totul pe banii lui, domnule Lucescu, totul… și-a riscat o mare parte din avere…
– Da, nici nu se discută, este de admirat și de urmat exemplul lui. Știi că și la tine, la emisiune, la Gale, la „Fanatik”, pe nimeni n-am lăudat cum l-am lăudat pe Gică pentru ce face. Și ține cont că era acum șase-șapte ani. Nici nu se vorbea încă de Viitorul…

Și Hagi a avut de îndurat o mulțime de răutăți… De piedici…
– În loc să zicem mersi că avem așa ceva! Să ne închinăm la astfel de oameni! Nu poți, n-ai cum să fii rău… mereu…

• „M-a deranjat, dar asta nu înseamnă că nu-l respect. Niciodată n-am vorbit rău despre el și nici n-o să vorbesc. M-a deranjat că a spus «Pe Rednic l-am ajutat cel mai mult». Nu e adevărat! El uită că eu eram titular în naționala de juniori calificată la turneul din Australia, unde nu erau titulari atunci Gabor, Andone, Klein, Mateuț. eu aveam cel mai bun CV! Vă spun: nea Mircea n-a ajutat niciodată pe nimeni! Cine a jucat a meritat, a avut calități. Nu eram șchiopi! Nu ne-a luat fără să avem ABC-ul fotbalului, cum sunt mulți care au ajuns la Dinamo în perioada recentă. Și noi am jucat pentru el! Și a avut două situații în care putea să ne ajute și pe mine, și pe prietenii mei de la Hunedoara. Și nu ne-a ajutat în ’90!” – Mircea Rednic
• „Hai să mergem la Timișoara, să întrebăm cine este Dinamo! Sau să vorbim despre pașapoarte, Postelnicu, Securitate. Ăia mari voiau să se laude și atunci Dinamo încerca să-și facă echipa cea mai bună, cu toate posibilitățile sale legale și ilegale, mai ales ilegale, pentru că Securitatea era și a rămas puterea numărul 1 în România. Steaua încerca să folosească și ea toată puterea ei legală și ilegală… Dar nu putea să ajungă la nivelul lui Dinamo, era imposibil! Securitatea domină tot timpul, nu poți să faci nimic. Spun din propria mea experiență. Și ea, Steaua, încerca să fie agresivă, să ia jucători, să aibă influență la federație, la comitete, unde Dinamo, însă, domina absolut totul” – Ladislau Bölöni
• 33 de trofee a cucerit Mircea Lucescu în cariera de antrenor: 2 titluri în România (Dinamo 1990, Rapid 1999), 2 titluri în Turcia (Galatasaray 2002, Beșiktaș 2003), 8 titluri în Ucraina (Șahtar Donețk 2005, 2006, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), 3 Cupe ale României (Dinamo 1986, 1990, Rapid 1998), 6 Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2013, 2016), 1 Supercupă a României (Rapid 1999), 7 Supercupe ale Ucrainei (Șahtar Donețk 2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), 1 Supercupă a Rusiei (Zenit St. Petersburg (2016), 1 Cupă UEFA (Șahtar Donețk 2009), 1 Supercupă a Europei (Galatasaray 2000), 1 Cupă Anglo-Italiană (Brescia 1994)