Miniîmpăratul sau golurile de aur?

A fost o dată ca niciodată, o împărăţie în care totul mergea conform planului. Cincinalul în patru ani şi jumătate… ăăăă… pardon, nu şi jumătate, în doar patru ani… că atâta este un mandat la Casa Poporului… ăăăă… pardon, Casa Fotbalului.

Centre de excelenţă răsăreau ca gazonul de pe Arena Naţională, unul după altul pe paginile programelor electorale, practicanţii de fotbal se înmulţeau mai ceva ca marele popor chinez, calificările se realizau în procente erotice de 69% graţie lui Herr Daum cel neinfluenţabil, der größte antrenorischen de la Titi Teaşcă încoace şi, mai ales, încolo, iar adeziunile pentru multiubitul conducător al împărăţiei curgeau liniştit spre Cheile Grădiştei. Împăratul cel Mic, care crescuse în 4 ani abia cât creşteau alţii în 4 zile, şi de aia îl strigau toţi, mai puţin supuşii de la curte, Miniîmpăratul, credea că va încăleca pe-o şa şi va trăi cu prime aşa, până la adânci bătrâneţi.

Cînd, deodată apăru lupul… ăăăă… pardon, Lupescu, ca dacă ar fi apărut Lupu, Miniîmpăratul nu s-ar fi speriat şi-ar fi dormit… ăăăă, pardon, domnit liniştit mai departe.

Ei bine, dragii moşului, din acel moment povestea s-a schimbat. Lupescu a încălecat pe calul său gri şi a pornit prin ţară, în peţit pe la frumoasele ajefeuri, ţinute strâns în casă de taţii… ăăăă… pardon, preşedinţii lor severi, dar electori. Când plecase din Elveţia, calul era alb, dar pe drum, prin România, se pătase de la vorbele murdare cu care arunca Miniîmpăratul.

Lupescu a început să discute cu supuşii din teritoriu despre golurile de aur şi mulţi dintre aceştia, brusc, s-au transformat în mai puţin supuşi. Râul de adeziuni care curgea spre Cheile Grădiştei a secat, iar apoi, ca prin minune, a luat-o în sens invers. Lupescu şi gaşca sa erau obişnuiţi cu minunile, mai făcuseră câteva prin ’90, ’94, ’96, ’98…  dar şi Miniîmpăratul era obişnuit, făcuse şi el una în 2014, cu o zi înainte să fie înscăunat.

N-am încălecat pe-o şa şi nici nu v-am spus povestea-aşa pentru că nu s-a terminat. Se termină în 18 aprilie, când vom afla dacă Miniîmpăratul reuşeşte minunea şi cineva îi arată cartonaşul roşu lui Lupescu sau în povestea fotbalului românesc va fi din nou vorba despre golurile de aur.