News

Ciolacu vrea mâncare cu prețuri plafonate. Producători: „A doua zi dispar de la raft”. Experiențele altor state și părerea specialiștilor

Liderul PSD s-a declarat în favoarea plafonării prețurilor la o serie de alimente de bază în contextul creșterii inflației, însă producătorii consideră propunerea ca fiind aberantă.
31.01.2022 | 19:29
Ciolacu vrea mancare cu preturi plafonate Producatori A doua zi dispar de la raft Experientele altor state si parerea specialistilor
Salariul minim în toate industriile legate de producția de alimente, 3.000 de lei. Ce alte măsuri ar putea anunța luni Guvernul
ADVERTISEMENT

Liderul PSD, Marcel Ciolacu, s-a declarat luni, 31 ianuarie, în favoarea plafonării prețurilor la alimente, ca măsură în ajutorarea persoanelor afectate de creșterea inflației. Producătorii avertizează însă că efectul imediat al unei astfel de măsuri va fi dispariția de pe piață a produselor cu prețuri fixe, iar economiștii sunt de părere că măsura nu va duce decât la noi distorsiuni în piață fără beneficii pentru populație.

Președintele PSD s-a pronunțat împotriva reducerii TVA-ului la zero la alimente, susținând că nu ar conduce la o scădere a prețurilor. „Nu cred că o să ajute TVA zero la alimente. Deja avem un TVA redus la alimente, am văzut alte ţări europene că au luat alte măsuri, au plafonal preţurile la alimentele de bază, se pare că este mult mai bine”, a spus preşedintele PSD, la sediul partidului.

ADVERTISEMENT

Alimentele vor dispărea de pe rafturi

Sorin Minea, preşedintele Federaţiei Patronale din Industria Alimentară Romalimenta, a declarat pentru FANATIK că o astfel de măsură nu e decât o aberație a politicienilor și că, în cazul în care s-ar ajunge la o astfel de reglementare, produsele vor dispărea imediat de pe piață.

Sorin Minea
Sorin Minea, președinte RomAlimenta

„Eu nu sunt politician, deci îmi permit să spun că propunerea este aberantă. De-a lungul timpului s-a încercat măsura în mai multe state, inclusiv în SUA într-o perioadă în care inflația era uriașă, și s-a renunțat pentru că rezultatul a fost o creștere a inflației. S-a încercat apoi în America de Sud unde a dus la o speculă alimentară de nu s-a văzut lumea. Pe de altă parte, ungurii o fac acum pentru că sunt în campanie electorală la ora actuală. Dacă plafonează și la noi pulpa de porc, ca să dau exemplu un singur produs, eu îi dau în scris că nu se va mai găsi pulpă de porc pe piață.

ADVERTISEMENT

Nu poți să plafonezi prețul decât dacă plafonezi toate costurile care fac parte din preț. Dacă spui plafonez curentul, plafonez energia, plafonez salariile, plafonez toate – oprim prețurile două luni de zile. Dar dacă nu faci asta, nu știu cum le poți face altfel.

Să nu uităm că acum câțiva ani s-au făcut economate în România. Atunci, noi am fost obligați să negociem cu economatele, să le dăm cel mai mic preț de pe piață pentru pensionari. S-au făcut cu liste, carnețele. N-au funcționat niciodată. Asta pentru că produsele respective nu existau. Dacă mâine uleiul de floarea soarelui de tip nu știu de care va fi plafonat la 3 lei, dau în scris că acel nu se va găsi. Sau va fi într-o cantitate neglijabilă și va mai da naștere la ceva: la o speculă”, a declarat Sorin Minea pentru FANATIK.

ADVERTISEMENT

Acesta a susținut că măsurile care pot împiedica acum creșterea prețurilor la alimente includ reducerea TVA-ului plus eliminarea impozitului pe salariu minim, susținând că nu crede că statul își poate îmbunătăți în acest moment colectarea veniturilor, situată la circa 30% din PIB. În plus a subliniat că o plafonare a prețurilor nu ar conduce decât la explozia pieței negre din acest sector industrial, asta în condițiile în care în industria alimentară și agricultură, fiecare cu cifre de afaceri între 10 și 12 miliarde de euro, există cea mai mare evaziune fiscală.

„Reducerea TVA-ului este o soluție doar pe termen scurt. Practic, prin această măsură, creșterile de prețuri, care sunt n-ai ce-i face, TVA-ul fiind vorba de niște bani pe care-i dă consumatorul final, acesta ar avea această marjă. Deci prețul ar fi relativ stabil la nivelul consumatorului final. Soluția pe care le-aș da-o acum ar fi reducerea impozitării muncii, deci salariu minim să fie neimpozitat – asta pentru că impozitul pe salarii este cel mai mare din Europa. Prin această măsură, dacă ar fi cuplată cu reducerea TVA-ului, ar da pe un an de zile o gură de oxigen”, a mai precizat Sorin Minea.

ADVERTISEMENT

„O măsură de tip Erdogan, un turcism”

Economiștii sunt de părere că o astfel de măsură nu va avea decât efectul să creeze și mai mult haos în economie, asta pe lângă faptul că efectul imediat va fi ca acele produse cu prețurile plafonate să dispară de pe piață. Economistul Bogdan Glăvan este de părere că o astfel de măsură nu vine să atingă cauzele fundamentale responsabile în această perioadă pentru creșterea inflației, și anume criza energetică, fiind doar un gest superficial, ce ar putea avea doar efecte negative.

Bogdan Glăvan, economist
Bogdan Glăvan, economist

„Guvernele tind să apeleze la astfel de măsuri în astfel de crize. Și în anii 1970 și americanii au pus un preț maxim la carburanți când au fost loviți de criza energetică și inflația era peste 10%. Problema este că aceste idei nu reprezintă soluții, creșterea prețurilor nu poate fi combătută prin măsuri administrative.

Prețurile sunt un fenomen social, un fenomen economic de ansamblu ce depind de cerere și ofertă. Când un guvern vine și spune că prețul laptelui trebuie să fie 2 lei, el nu ține cont de întregul univers ce există în spatele formării acestui preț. Acest tip de intervenționism al statului, poate printre primele din istorie, nu va face decât să producă distorsiuni și alte probleme colaterale.

Producătorii de lapte se vor plânge că nu pot suporta un astfel de preț, în condițiile în care costurile la energie, la furaje, la salarii cresc și nu pot fi acoperite în prețul final al produsului impus de către guvern. Dacă nu îi subvenționează și pe ei atunci intră în faliment. Nici consumatorii nu se vor putea bucura de produse, pentru că ele vor dispărea de pe piață dacă prețul este artificial de mic. Poate că se vor trezi cu apă în lapte pentru a menține această poveste.

Plafonarea prețurilor nu rezolvă problemea, este doar o măsură de fațară. Scumpirile reprezintă un simptom, iar plafonarea nu se rezolvă această problemă ci doar crează efecte negative în piață. Plafonarea este totuși o măsură pe care noi am avut-o în perioadă comunistă și atunci statul a reușit să facă acest lucru pentru că el controla și mijloacele de producție. Și acum statul ar trebui să naționalizeze apoi, în cazul exemplului nostru, producătorii de lapte.

Problema de fond este inflația, este criza energetică, și această problemă există și nu dispare. Aici trebuie luate măsurile care să conteze. Plafonarea e o măsură gen Erdogan, e un turcism”, a declarat pentru FANATIK profesorul de economie Bogdan Glăvan.

Viktor Orban a impus plafonarea prețurilor la șase alimentele

În urmă cu două săptămâni, guvernul condus de Viktor Orbán a anunţat că va reglementa preţurile în cazul a şase produse de bază: zahăr, făină de grâu, ulei de floarea soarelui, pulpă de porc, piept de pui şi lapte de vacă cu 2,8% grăsime. Măsura ar urma să intre în vigoare de la 1 februarie și să expire la 1 mai, însă autoritățile au spus că dacă se dovedește eficientă o vor prelungi.

Primul efect al deciziei guvernului de la Budapeste a fost că lanțul de supermaketuri Lidl a anunțat că va raţionaliza din februarie vânzarea alimentelor de bază cu termen de garanţie de lungă durată şi ale căror preţuri au fost plafonate de guvernul ungar. Potrivit Economedia, Lidl Ungaria a stabilit acum cantitatea maximă care poate fi achiziționată la o singură cumpărătură: zahăr – 10 kg, făină – 10 kg, lapte UHT – 12 litri, ulei de floarea soarelui – 10 litri.

Gergely Gulyás, șeful de cabinet al premierului Orban, a declarat că retailerii au un profit anual de 150 de miliarde de forints, în timp ce plafonările impuse nu îi va costa mai mult de 20 de miliarde, susținând că autoritățile au ales cu grijă lista produselor al căror preț va fi plafonat astfel încât să nu fie afectat niciun sector al industriei alimentare.

Următoarele alegeri generale din Ungaria sunt programate să aibă loc în data de 3 aprilie, anul acesta.

Ungaria nu este singurul stat în istorie care să încerce o astfel de regularizare a prețurilor. Unul din exemplele clasice în istoria economiei este dat de Statele Unite. În august 1971, pe fondul unei creșteri accelerate a prețurilor, președintle Nixon a impus înghețarea pentru o perioadă de 90 de zile a majorității salariilor, prețurilor și chiriilor. Aceste măsuri au părut să aibă succes inițial. Inflația a scăzut de la un nivel maxim de 6% în 1970, la mai puțin de 3% la mijlocul anului 1972.

Însă, așa cum scrie New York Times într-o analiză recentă, aproape imediat cum aceste restricții au fost ridicate prețurile au explodat din nou, ceea ce l-a forțat pe președintele Nixon să impună o nouă serie de restricții, urmată apoi de o altă serie de restricții și mai drastice fără ca de această dată măsura să mai aibă vreun efect asupra inflației.

Un exemplu similar este și Peru anului 1985, atunci când proaspătul președinte Alan Garcia a impus după venirea la putere plafonarea prețurilor la orez, zahăr și alte produse alimentare de larg consum pentru a-i ajuta pe cei cu venituri scăzute. Reuters scrie că efectele acestei decizii au fost apariția unei piețe negre alături de penuria acestor produse, peruvienii fiind nevoiți să stea la coadă ore în șir pentru alimentele de bază. După cinci ani de mandat președintele și-a pierdut funcția iar țara a intrat în hiperinflație.

Un alt exemplu este oferit de economistul David Tarr și privește piața televizioarelor din Polonia comunistă. Potrivit acestuia, pentru că guvernul de la Varșovia dorea să mențină constul acestor aparate mic în mod artificial, cererea a devenit mult prea mare comparativ cu oferta. Un cetățean care dorea să-și cumpere un televizor trebuie să se înscrie pe o listă de așteptare. În cele mai multe cazuri, el trebuie să treacă zilnic pe la magazin pentru a-și păstra locul pe lista respectivă. Tarr susține că doar acest cost social al așteptatului la coadă a fost de zece ori mai mare decât ineficiențele producției de televizoare, și că, per total, costul plafonării televizoarelor în Polonia comunistă a fost mai mare decât toate veniturile realizate din vânzarea acelor aparate.

 

 

 

ADVERTISEMENT