Olăroiu – prea bun, Hagi – prea mare! De ce “Forrest Gump” Contra?

Marius Mitran   
în Editoriale
30/12/2017, 13:09
Olăroiu – prea bun, Hagi – prea mare! De ce “Forrest Gump” Contra?

Anul 2017 a fost al Viitorului. Am mai scris asta şi îmi închipui că propoziţia se poate interpreta şi altfel. Dar şi aşa, neinterpretată, e perfect adevărată.

Şi totuşi 2017 nu a fost doar al Viitorului. A fost şi anul lui Cosmin Contra, dacă admitem şi o posesie pe persoană fizică. La 41 de ani (a făcut 42 zilele trecute), Cosmin a primit cea mai mare onoare pe care o poate avea un antrenor în carieră: echipa naţională. Cu 7 ani de meserie în spate şi doar 2 trofee (Cupa României în 2013 cu Petrolul şi Cupa Ligii în 2017 cu Dinamo), Contra pare întruchiparea perfectă a lui Forrest Gump. Vi-l amintiţi, desigur, pe Tom Hanks în acel rol, stând pe o bancă în parc şi rostind o replică ajunsă, între timp, în primele trei din istoria cinematografiei: „Mama îmi spunea mereu că viaţa e ca o cutie cu bomboane de ciocolată. Nu ştii niciodată ce urmează să nimereşti.”

Golul lui Zlatinski din 90+ şi cel al lui Jovetic

Într-adevăr, cum altfel să fie viaţa decât aşa cum zice maică-sa că e? Poţi să primeşti cutia la care visezi, dar niciodată nu ştii ce e înăuntru!

Pentru că echipa naţională, tăvălită bine prin ruşine de Daum, nu a ajuns în mâinile lui Lucescu (era prea scump), nici în cele ale lui Olăroiu (era prea bun), nici în dreptul lui Hagi (e prea mare), nici în cel al lui Dan Petrescu (e sub contract). Nici Bölöni n-a mai primit-o, nici Rednic n-o va avea vreodată.

Cutia cu bomboane a lui Contra strângea în ea şi drumul către înalta societate, şi numirea oficială, şi destinul jucat pe o singură carte. Ceilalţi n-au primit nimic, tocmai pentru că aveau tot. La Contra s-a judecat exact pe dos, atuurile lui au fost puţine şi şansa uriaşă. În cazul lui, golul lui Zlatinski încasat de la Craiova în minutul 90+, în superioritate numerică, golul care i-a interzis primul titlu a fost anulat de golul lui Jovetici, care l-a demis pe Daum şi l-a instalat pe el. Bomboane şi bomboane, aşadar. 2017 a fost şi anul lui Contra. El a deschis însă, odată cu acceptul, şi o altă cutie. Acolo însă personajele nu sunt deloc din ciocolată, dar asta e o altă discuţie. Contra a fost, până la un punct, norocos. Cel mai norocos. Cutia lui, care părea goală la un moment dat, prin septembrie, s-a dovedit una plină, dar care avea strecurată înăuntru şi o bomboană otrăvită.

De la Fuenlabrada până pe banca naţionalei, Contra strânsese nu doar o experienţă certă, ci şi nişte lecţii de viaţă. Acum, lecţiile acestea trebuie să salveze nu doar echipa naţională, ci şi soarta tânărului antrenor. Bomboana otrăvită din cutia lui nu e neapărat un om, deşi ar putea fi, nu e neapărat un prieten, deşi nu e exclus să fie şi asta.

Bomboana otrăvită e de fapt miza enormă a calificării, responsabilitatea uriaşă la care s-a înrolat fără să clipească, fără să calculeze şi, cine ştie, poate chiar fără să-i pese de efectele politico-sentimentale ale acceptului său.

România va avea 24 de ani fără participare la vreun Mondial. Un sfert de secol, dacă nu cumva şi mai mult, în caz că ratăm şi următoarea tentativă. Contra ştie asta, o ştim cu toţii. Nu e însă foarte sigur dacă tânărul nostru selecţioner ştie că acolo nu se reprezintă doar pe el, ca la Atletico sau AC Milan. Oferta i-a deschis o uşă, dar i-a închis altele. Hotărârea implacabilă de a merge înainte e foarte probabil să-l împiedice să se mai întoarcă acolo de unde a plecat. E un drum cu sens unic, la care s-a obligat singur, împotriva aşteptărilor, poate chiar şi a destinului. De aceea, Contra are o singură variantă, victoria, aşa cum scria cândva pe cearceafurile de la tribuna a doua a vechiului „23 August”. Dacă va reuşi, va avea totul. Dacă nu, nici măcar pe el.

Orice altă variantă nu va fi cauţionată de nimeni, pentru nimic, niciodată. Nu e un pariu greu, e unul aproape imposibil. Contra va reuşi sau…

…Sau va fi ca în celebra întâmplare povestită de Marin Sorescu, pe vremea când poetul, în tinereţe, aflat la Oradea, a văzut scrise următoarele cuvinte pe uşa unui cinematograf „Atenţie! Pe această intrare doar se iese!”

Fugi, Forrest, fugi!

Închide ×