Unde ne sunt DECARII? Merită Maxim să poarte tricoul lui Hagi?

Unde ne sunt DECARII Merita Maxim sa poarte tricoul lui Hagi

Alexandru Maxim a intrat pe teren în minutul 81, a marcat la prima atingere a mingii, după un şut al lui Romario Benzar, dar golul i-a fost anulat pentru ofsaid, apoi a marcat golul victoriei, al treilea pentru echipa naţională, în minutul 90+1, printr-o deviere cu călcâiul, din câţiva metri, după o centrare excelentă a aceluiaşi lui Benzar! După care, entuziasmat, a înjurat suporterii care aşteptaseră un gol împotriva acestei forţe a fotbalului mondial care este Armenia, 91 de minute… Atitudine de adevărat fotbalist profesionist, cu cei 7 de acasă petrecuţi… de fapt irosiţi la Piatra Neamţ, dar cu serviciul în Germania… Dar, vorba românului (din tribune) „De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”… Un minim de goluri şi un minim de respect… Şi nu sunt singurele probleme ale fotbalului şi fotbalistului român. Maxim a purtat tricoul cu numărul 10. Tricou care îi cam „strânge” pe jucătorii români. Iar absenţa liderilor de joc din teren atârnă greu în decăderea fotbalului autohton. Realitate care se reflectă dureros de evident la echipa naţională.

Chinuiala de a învinge o echipă modestă ca Armenia, în inferioritate numerică 40 de minute, n-a fost altceva decât o nouă dovadă că tricoul cu numărul 10, cel al coordonatorului, al „capului”, al jucătorului de geniu dacă vreţi, care poate face de unul singur diferenţa, a devenit parcă o povară. Liga 1 Betano nu propune prea multe variante de „regista”, iar la naţională, aşa cum am văzut şi vineri seară, cu Armenia, „decarii” stau pe banca de rezerve. Click pe meci în aplicaţia de mai jos pentru detaliile complete: echipe de start, comentariul live, statistici, clasament în timp real! Click pe GRUPA 5 pentru a vedea celelalte jocuri din preliminariile CM 2018 din restul grupelor! Click pe MECIURILE ZILEI pentru a vedea toate jocurile de azi.

De la „Maiorul galopant” Puskas la… ghinionistul Sănmărtean

Puskas, Pele, Platini, Maradona, Baggio sau Messi, iar dacă ne referim la fotbalul nostru, Ozon, Radu Nunweiller, Dobrin, Bölöni, Mutu şi, bineînţeles, „Regele” Hagi. Toţi au ceva în comun. Toţi au fost adevărate genii ale fotbalului, „creierele” din teren ale unor mari echipe, numerele 10 care puteau face oricând diferenţa cu o pasă de excepţie sau cu un gol de antologie. În anul 2016, fotbalul românesc avea chiar onoarea de a da un nume pentru Top 10 al purtătorilor tricourilor cu numărul 10 din toate timpurile: Gheorghe Hagi. „Regele” prindea un excelent loc 6 în compania selectă a „greilor” amintiţi, semn că românii au contat cândva în fotbalul mare.

Hagi s-a retras demult, iar fotbalul românesc, din păcate, nu a mai pus nimic în loc. Mutu a mai fost un lider respectat peste tot în lume, cu toate derapajele sale din afara gazonului, iar după ce s-a retras şi „Briliantul” chiar a început criza. În ciuda existenţei unui Sănmărtean, talent din stirpea celor amintiţi, dar mare ghinionist, de la accidentări la obtuzitatea selecţionerilor care l-au avut la îndemână şi nu l-au preţuit la adevărata sa valoare. E o criză de identitate care se reflectă şi în lipsa rezultatelor, tricoul cu numărul 10 părând că, aşa cum am mai spus şi, din păcate, o s-o mai spunem mult de acum înainte, îi cam „strânge” pe fotbaliştii din ultimele generaţii, care ne amăgesc de ani buni cu o calificare la un turneu final sau măcar cu o primăvară europeană în cupele europene…

Academiile lui Ajax sau FC Barcelona, modele de urmat

Olandezii sau catalanii ştiu că un „număr 10” se formează de mic. Sunt doar două exemple, pentru că toate marile cluburi pleacă de la aceeaşi „structură” la centrele de copii şi juniori. Încă de la grupele de copii se foloseşte sistemul de joc de la echipa mare, iar la toate categoriile de vârstă se ştie cine e fundaşul dreapta, vârful de atac sau coordonatorul de joc şi se merge aşa până la terminarea junioratului.

La noi, doar Gică Hagi a încercat să copieze modelul vestic de succes. Academia sa a scos deja jucători de milioane de euro. A dat chiar şi două numere 10 de viitor, Ianis Hagi şi Florin Tănase care, însă, pentru moment, bat şi ei pasul pe loc. Ianis poate creşte în curtea Fiorentinei şi e deja liderul naţionalei de tineret, în timp ce Tănase s-a transformat, pentru moment, din febleţea lui Gigi Becali într-o mare deziluzie la FCSB…

Băluţă, Tănase, Alex Ioniţă şi… cam atât

„Decarul” FCSB face parte, de altfel, dintr-o listă restrânsă de numere 10 de viitor pe care o propune Liga 1 Betano. Florin Tănase face 23 de ani pe 30 decembrie, ar mai fi craioveanul Alex Băluţă (24 de ani pe 13 septembrie) şi năbădăiosul Alex Ioniţă (Astra, 23 de ani pe 14 decembrie)… Puţin, foarte puţin, dacă ne raportăm la viitorii lideri ai naţionalei, antrenorii preferând să încarce cu responsabilitatea tricoului cu numărul 10 jucătorii experimentaţi pe care îi au la dispoziţie. Mai ies din „schemă” doar medieşeanul Ovidiu Bic (23 de ani) sau Olimpiu Moruţan (FC Botoşani, 18 ani), acesta din urmă fiind la un pas să devină „decar” după plecarea lui Gabriel Vaşvari la Timişoara, rămânând până la urmă cu „11” pe spate.

În rest, Liga 1 Betano propune doar fotbalişti de peste 30 de ani, precum Ciprian Deac (CFR Cluj, 31), Ovidiu Herea (Viitorul Constanţa, 32), Liviu Băjenaru (Juventus, 34), Vasile Gheorghe (Concordia, 31), Cătălin Doman (ACS Poli Timişoara, 29) sau jucători care au luat numărul „10” dar evoluează pe alte posturi, precum atacantul Andrei Cristea (CSM Politehnica Iaşi, 33) sau mijlocaşul la închidere senegalez Issa Thiaw (Sepsi Sfântu Gheorghe). Şi ar mai fi singurul jucător care are cu adevărat experienţă la naţională, Florin Cernat (FC Voluntari), dar la 37 de ani împliniţi pe 10 martie şi după mai multe accidentări care l-au ţinut pe tuşă în ultimul timp, e greu de crezut că ar mai putea fi o soluţie pentru viitor chiar şi pentru trupa lui Claudiu Niculescu.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Căutările (zadarnice) de la echipa naţională

Aşadar, bază mică de selecţie pentru naţională, unde, după retragerea lui Mutu, s-a ajuns la soluţii realmente hilare. Răzvan Lucescu l-a vrut „decar” pe Gabi Tamaş, ca să nu-i încarce cu prea mare responsabilitate pe tineri. La acea vreme, Hagi a cerut, în glumă, să i se dea tricoul lui Lobonţ, dacă tot nu se găsea un mijlocaş de valoare să-l poarte, dar gluma a devenit serioasă, cu timpul… Aşa se face că ultimii „decari” convocaţi la lot, Alexandru Maxim, Dorin Rotariu sau Constantin Budescu, au fost rezerve, iar la penultimul meci oficial al naţionalei, 1-3 în Polonia, tricoul magic a ajuns, numai Cristoph Daum ştie de ce, pe umerii lui Gicu Grozav… Pe vremea lui Anghel Iordănescu, mai erau trei soluţii, valabile şi acum, dar Cristi Tănase, Alex Maxim şi Nicuşor Stanciu (a fost „decar” la Euro 2016, dar s-a „stins” după primul joc, cu Franţa, aşa cum s-a stins în ultima vreme şi la Anderlecht, unde e titular pe banca de rezerve, deşi poartă tot tricoul cu numărul 10…) au intrat, la rândul lor, într-un con de umbră la echipele de club şi nu au demonstrat că merită să poarte tricoul de mare responsabilitate cu „nota” cea mai dorită la orice nivel…

Propunerea stranie făcută de Daum „tricolorilor”

Sesizând faptul că, în România, tricoul cu numărul 10 a devenit o adevărată problemă naţională, selecţionerul Christoph Daum a vrut să rezolve situaţia cu o propunere la fel de „strălucită” ca şi toate ideile pe care le-a promovat la prima reprezentativă. Tehnicianul a susţinut la începutul lunii iunie a acestui an că tricoul „decarului” este unul prea important în fotbalul românesc, iar jucătorii care ajung să îl poarte resimt o presiune mult prea de mare. Pornind de la această idee, Daum a propus chiar să se… renunţe la numărul 10! „Poate ar trebui să renunţăm la numărul 10. Nu supraevaluaţi un număr! Gândiţi-vă că dacă realitatea e aşa cum spuneţi dumneavoastră, poate ar trebui să nu-l mai oferim unui jucător, pentru că ar fi o presiune în plus pentru el, un dezavantaj pentru el să poarte acest număr. Dacă e să ne referim la numărul 10, strict la faptul că a fost purtat de Gheorghe Hagi, ar deveni un mare dezavantaj pentru un jucător de astăzi să îl poarte. Hagi a fost un jucător extraordinar, de clasă mondială. Să ne gândim la Olanda, nu ştiu dacă a mai avut un jucător precum Cruyff. Sau dacă Germania a mai avut un jucător de tipul lui Beckenbauer. Sunt fotbalişti unici. În Germania, nu suntem obişnuiţi cu această tradiţie de a lega numărul de pe tricou de valoarea unui jucător. Dacă realitatea este aceasta, va trebui să vorbesc cu jucătorii să renunţăm la numărul 10”, afirma în iunie antrenorul care, pe vremea când activa la Fenerbahce, avea un mare favorit în persoana brazilianului Alex, numărul 10…

„Decarul vine la naţională şi spune: «Ăsta e numărul meu!»”

Cel care a pus punctul pe „i” în această problemă, referindu-se atât la fotbalul românesc per ansamblu, cât mai ales la naţională, a fost şi singurul care putea face acest lucru cu temei: Gheorghe Hagi. „Decarul îi face pe toţi ceilalţi să înţeleagă că acela e numărul lui şi i se cuvine. Doar acela poate fi adevăratul decar al echipei naţionale. Când vine la echipa naţională, să zică: «Ăsta e numărul meu!». Nu îmi dă mie antrenorul un tricou. Îl câştig eu, pentru că acesta este rolul meu. Dar, îmi asum toate responsabilităţile pe care le impune numărul ăsta”, a afirmat Hagi, care a susţinut că la Academie are cinci „decari”: „Eu creez decari la Viitorul. Am cinci decari, iar unul dintre ei va conduce destinele echipei naţionale”.

„Regele” consideră că stilul de joc abordat în ultimul deceniu la echipa naţională a dus la dispariţia jucătorilor capabili să poarte numărul 10: „De zece ani, am luat modelul italian şi am jucat lungă şi pe a doua. Decarul a dispărut, fraţilor. A dispărut pentru că el nu mai era important, nu mai ştia care e rolul lui în teren. Acesta este nivelul fotbalului românesc şi o să ne coste, pentru că noi nu putem fi nordici, nu putem fi olandezi, nemţi sau belgieni. Noi suntem latini, creativi. Creativitate, fantezie, lucruri care au dispărut şi de aceea nu mai vine publicul la stadion”.

Hagi s-a mai arătat deranjat şi de faptul că s-a ajuns la situaţia ca numărul 10 la echipa naţională să joace puţin sau chiar să rămână pe bancă, aşa cum s-a întâmplat şi vineri seară, cu Armenia: „Numărul 10 să intre doar câteva minute sau să rămână pe bancă?! De ce mai poartă numărul 10? Numărul 10 este liderul, ăla schimbă tot. Cine îşi asumă acest rol, de lider? Numărul 10 face diferenţa, nu mai putem merge doar cu cărăuşi care aleargă. În ultimii 30 de metri ai nevoie de astfel de jucători. Trebuie găsiţi. De vreo şapte ani tot se caută. Păi, găsiţi-i, fraţilor!”.

Handbalul a retras numărul 10. Fotbalul nu-şi poate permite asta!

Fără să ştie ce idei „geniale” îi vor trece prin cap antrenorului naţionalei de fotbal, handbalul masculin chiar a retras de la prima reprezentativă tricoul cu numărul 10. S-a întâmplat în 2015, atunci când a decedat, la 75 de ani, în Mexic, una dintre cele mai mari glorii din istoria acestui sport de la noi. Este vorba despre marele Gheorghe Gruia, dublu campion mondial, care a purtat cu onoare numărul 10 în atâtea mari competiţii ale handbalului. Poate şi de aceea FRH a hotărât să facă acest gest, pentru a cinsti memoria unuia dintre cei mai mari handbalişti pe care i-a dat vreodată România. Şi pe care i-a avut lumea!

Revenind la fotbal, din Academia lui Hagi sau de oriunde aşteptăm un număr 10 care să conducă o nouă „generaţie de aur”. Prezentul nu oferă prea multe soluţii, dar cineva trebuie să preia ştafeta de la Dobrin, Hagi sau Mutu. Asta dacă nu vrem să ajungem vremurile în care să ne bată Armenia acasă… Apropo, ştiţi cine a fost „decarul” armenilor la Bucureşti? Un „anonim”, Henrikh Mkhitarian…