Organizarea și funcționarea îngrijirilor paliative este reglementată printr-un ordin de ministru al Sănătății din 2018, însă practica ultimilor ani a determinat să Ministerul Sănătății să inițieze unele modificări în ce privește asistența medicală destinată pacienților cu boli grave, ajunși în pragul morții. Printre acestea, este renunțarea la încercarea de resuscitare cardio-respiratorie a acestor pacienți, iar autopsierea nu va mai fi necesară.
Prin programul „Creșterea capacității instituționale pentru dezvoltarea națională coordonată a îngrijirilor paliative și a îngrijirilor la domiciliu”, în România au fost înființate opt centre pilot pentru dezvoltarea accesului la servicii paliative, iar pe baza datelor și experienței acumulate în aceste centre în anul 2024 va fi elaborat Programul Național de Îngrijiri Paliative, care va fi finalizat în anul 2024.
În momentul de față, procedurile medicale standard impun procedura resuscitării în cazurile în care pacientul intră în stop cardio-respirator, chiar și în cazul în care este vorba de bolnavi cu afecțiuni incurabile, aflați în stadiul terminal al bolii. De asemenea, este obligatorie și autopsierea acestor bolnavi, dacă decesul survine când sunt internați în spital.
Resuscitarea și autopsierea nu fac decât în cazurile în care familia bolnavului face o cerere explicită în acest sens. Acum Ministerul Sănătății propune renunțarea la obligativitatea cererii făcute de familie și nu mai recomandă procedura resuscitării astfel încât să evite prelungirea inutilă a suferințelor unui om care nu mai poate fi salvat, fiind totodată menajată și familia.
„Deoarece un principiu al îngrijirii paliative este acela că moartea este parte a procesului normal de evoluție a oricărei ființe umane si deoarece paliația prin îngrijirea terminală se preocupă de confortul și demnitatea pacientului, de suportul familiei și de suport acesteia în perioada de doliu, pentru a facilita un proces normal, autopsierea devine o lezare a demnității umane, iar obligarea familiei de a cere renunțarea la un procedeu fără nici o relevanță terapeutică sau legală este împovărătoare și susceptibilă de a provoca trăirea nejustificată a unor emoții negative, se propune introducerea unui nou articol prin care nu se recomandă efectuarea resuscitării cardio-respiratorii în cazul pacienților cu boli cronice progresive, boli oncologice sau non-oncologice, aflați în faza terminală aceasta fiind considerată o intervenție inutilă și nu se recomandă procedura de efectuare a autopsiei anatomo-patologice în cazul pacienților decedați ca urmare a unor afecțiuni cronice progresive terminale”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de ordin de ministru care urmează să-l modifice pe cel din 2018.
Potrivit Ministerului Sănătății, de la deschiderea centrelor pilot, îngrijirile paliative au fost„ preponderent și disproporționat” acordate pacienților cu cancer, deși sunt și alte afecțiuni pentru care se poate acorda acest tip de asistență medicală: boli cardiovasculare grave, demență în ultimul stadiu, scleroză multiplă, boala Parkinson, boli pulmonare grave, accident vascular și comă, precum și pentru miastenia gravis. Pentru fiecare dintre aceste afecțiuni, trecerea la îngrijiri paliative se face în funcție de anumite criterii.
Noul ordin de ministru extinde lista afecțiunilor pentru care se poate oferi asistență medicală paliativă cu insuficiența renală cronică (dacă pacientul refuză dializa sau transplantul renal), insuficiența hepatică cronică (dacă pacientul refuză transplantul sau nu este eligibil pentru transplant), precum și pentru unii pacienți cu HIV/SIDA.
„Dezvoltarea agenților antiretrovirali și capacitatea de control a infecțiilor oportuniste au avut ca rezultat în timp trecerea de la SIDA ca boală terminală la boală cronică. Tot mai mulți pacienți trăiesc perioade îndelungate cu HIV/SIDA și au nevoie de îngrijire suportivă si paliativă la finalul vieții”, motivează oficialii ministerului.
De asemenea, actul normativ ar urma să rezolve deficitul de personal în acest domeniu întrucât, în momentul de față, asistenților medicali li se cere experiență clinică în paliație de minim trei ani, condiție considerată prea restrictivă. Pe viitor, va fi permisă furnizarea acestor servicii de către asistenții medicali absolvenți ai unui program de specializare îngrijiri paliative sau cu studii masterale în îngrijiri paliative, precum și de către asistenții sociali, psihologi, fizioterapeuți, alți terapeuți, clerici, alt personal cu diplomă de licență si cu drept de a profesa, având calitatea de absolvenți ai unui program de studii masterale în îngrijiri paliative sau absolvenți ai unui curs aprofundat de 60 de ore de educație în îngrijiri paliative.