Scrisoare de excepţie a lui Ranieri! Cum explică fenomenul Leicester City

Echipa lui Ranieri a oferit cea mai mare surpriză din istoria competiţiei şi a cîştigat cel mai tare campionat din lume după ce, la început de sezon, era considerată principala candidată la retrogradare.

Claudio Ranieri e omul cu bagheta magică la Leicester City. Italianul a transformat echipa fără vedete în principala candidată la titlu. Antrenorul a publicat o scrisoare deschisă fanilor în care le explică ce a însemnat acest sezon pentru Leicester,

Scrisoarea lui Ranieri:

“Îmi amintesc prima întîlnire cu preşedintele clubului cînd am ajuns la Leicester în această vară. Mi-a spus că e foarte important să rămînem în Premier League anul acesta. Ca să fim în siguranţă. I-am spus că o să muncim mult pe teren ca să reuşim asta.
40 de puncte. Asta era obiectivul. Asta era totalul necesar ca să rămînem în prima divizie, ca să le oferim fanilor noştri un nou sezon de Premier League.

Atunci nu visam că o să deschid ziarul pe 4 aprilie şi o să văd Leicester City pe primul loc al clasamentului, cu 69 de puncte. Anul trecut, în aceeaşi zi, acest club era ultimul în clasament.

Incredibil.

Am 64 de ani, nu ies prea mult. Soţia mea e cu mine de 40 de ani, aşa că în zilele libere încerc să stau aproape de ea. Mergem la lacul de lîngă casa noastră, iar dacă ne simţim aventuroşi, ne uităm la un film. Dar în ultima vreme auzim zgomot din întreaga lume. E imposibil să-l ignori. Am auzit că avem deja fani noi în America.

Lor le transmit: Bine aţi venit la club! Sîntem bucuroşi să vă avem. Vreau să vă placă felul în care jucăm fotbal, vreau să-i iubiţi pe jucătorii mei deoarece călătoria lor este incredibilă.

Probabil că aţi auzit nume noi acum. Jucători care au fost consideraţi prea mici sau prea lenţi pentru cluburile mari. N’Golo Kanté. Jamie Vardy. Wes Morgan. Danny Drinkwater. Riyad Mahrez. Cînd am ajuns la prima zi de antrenament am observat calitatea acestor jucători, ştiam cît de buni pot fi.

Ştiam că avem o şansă să supravieţuim în Premier League.

Jucătorul acesta, Kanté, alerga atît de tare încat am crezut că trebuie să aibă un pachet plin de baterii ascuns în pantaloni. Nu se oprea din alergat la antrenament.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

I-am zis: N’Golo, mai uşor. Mai uşor. Nu alerga după minge de fiecare dată, ok? Mi-a răspuns că ok, dar zece secunde mai tîrziu m-am uitat la el şi alerga din nou! Îi spun că într-o zi o să-l văd cum o să centreze mingea şi tot el o să ajungă la celălalt capăt să dea cu capul.

E incredibil, dar nu e singura cheie pentru succesul nostru. Sînt prea mulţi jucători incredibili că sa dau nume pentru acest sezon.

Jamie Vardy, de exemplu. Nu e fotbalist. E un cal fantastic! Are nevoia de a fi liber acolo pe teren. I-am zis: ai parte de toată libertatea pe care ţi-o doreşti, dar trebuie să ne ajuţi atunci cînd pierdem mingea. Atît îţi cer. Dacă începi să îţi presezi adversarii, toţi colegii tăi te vor urma.

Înainte de primul meci al sezonului, le-am spus jucătorilor: Vreau să jucaţi pentru colegii voştri. Sîntem o echipă mică, aţa că trebuie să luptăm din toată inima, din tot sufletul. Nu-mi pasă de numele adversarului. Tot ce vă cer este să luptaţi! Dacă sînt mai buni ca noi, ok, felicitări. Dar trebuie să ne arate că sînt mai buni!

A fost o electricitate fantastică în Leicester înca din prima zi. Începe cu preşedintele şi ajunge pînă la jucători, la staff, la fani. E incredibil ce am simţit. Era o energie teribilă pe stadionul King Power.

Fanii nu cantă doar atunci cînd avem mingea. Cînd sîntem sub presiune, fanii ne înţeleg durerea şi cîntă din toată inima. Ei înţeleg complexitatea jocului şi cînd jucătorii suferă. Sînt foarte, foarte aproape de noi.

Am început sezonul foarte bine. Dar obiectivul nostru era, repet, să ne salvăm de la retrogradare. Cîştigăm în primele nouă meciuri, dar primeam multe goluri. Trebuia să marcăm două sau trei goluri ca să cîştigăm fiecare meci. Eram foarte îngrijorat. Înainte de fiecare meci le ceream să nu primim gol. Am încercat toate motivaţiile.

Într-un final, înainte de meciul cu Crystal Palace le-am zis că le dau pizza dacă nu primim gol. Jucătorii mei au reuşit. Au cîştigat meicul cu 1-0.

Aşa că m-am ţinut de cuvînt şi i-am dus la pizzeria Peter din Leicester City Square. Dar am avut o surpriză pentru ei cînd am ajuns. Le-am zis că trebuie să muncească pentru orice. Chiar şi pentru pizza. Noi o să o facem.
Aşa că am intrat în bucătărie cu coca şi brînză şi sos. Ne-am făcut blaturile singuri şi le-am aruncat în aer. A ieşit foarte bună, am mîncat multe felii. Ce pot să zic, sînt italian, îmi place pizza şi pasta.

Acum nu mai primim atît de multe goluri. Foarte multe meciuri fără gol primit după pizza. Nu cred că e o coincidenţă.

Mai avem şase meciuri, trebuie să luptăm în continuare cu inima şi sufletul. E un club mic ce arată lumii ce se poate reuşi prin spirit şi determinare. 26 de jucători. 26 de creiere diferite. Dar o singură inimă.

Doar acum cîţiva ani, mulţi dintre jucătorii mei erau în ligile inferioare. Vardy lucra într-o fabrică. Kante era în liga a treia franceză. Mahrez era în liga a patra franceză.

Acum, luptăm pentru titlu. Fanii lui Leicester îmi spun că visează atunci cînd mă văd pe stradă. Eu le spun: visaţi voi pentru noi. Noi nu visăm. Noi muncim din greu.

Indiferent de ce se întîmplă pînă la finalul sezonului, cred că povestea noastră e foarte important pentru toţi fanii fotbalului din jurul lumii. Le dă speranţă jucătorilor tineri care li s-a spus că nu sînt suficient de buni. Acum îşi pot spune: dacă Vardy a reuşit, dacă şi Kante a reuşit, atunci şi eu pot!

De ce ai nevoie?

De un nume mare? Nu.

De un contract mare? Nu.

Ai nevoie doar de o minte deschisă, o inimă deschisă, o baterie plină şi să alergi liber! Cine ştie, poate la finalul sezonului o să avem două petreceri cu pizza!”

Leicester e la doar 6 meciuri de o minune. Echipa a cîştigat ultimele 4 meciuri cu 1-0 şi e în acest moment, cea mai în formă echipă din Premier League.