Cum au fost ucişi generalii de încredere ai lui Nicolae Ceauşescu! Ultimul zbor al lui Constantin Nuță și al lui Mihalea Velicu. “I-a pus pistolul în piept”

Generalii Constantin Nuță și Mihalea Velicu – executanți ai acțiunilor de reprimare ordonate de Nicolae Ceaușescu a afirmat, ca și în cazul locotenent- colonelui Gheorghe Trosca (șef al statului major al trupelor USLA, ucis alături de alți șase luptători în noaptea de 23/24 decembrie 1989 la sediul MAPN aflat atunci în Drumul Taberei, zona Orizont, Bulevardul Vasile Milea (pe atunci Bulevardul Ho Chi Min n.a.), în timp ce fusese solicitat să vină cu două ABI-uri în spijinul trupelor care apărau MAPN), despre faptul că generalul Nuță participase la ancheta denumită ”Dosarul Corbii”, adus la cunoștința lui Nicolae Ceaușescu, în 1978 și care a dus la deconspirarea generalului Nicolae Militaru ca agent sovietic al GRU și la trecerea sa în rezervă, în anul 1983.

Generalul Nuță lucrase la Direcția a IV-a a Securității, fiind chiar locțiitor al șefului acestei Direcții

Generalul Mihalea Iordan Velicu fusese înainte de a deveni adjunctul lui Constantin Nuță, șeful IJM Teleorman. Aceștia, după ce au realizat Operațiunea “Trandafirul” (sustragerea a 43 cadavre de la Morga Spitalului Județean Timișoara, transportul spre București, incinerearea la Crematoriul Uman ”Cenușa”, aruncarea cenușii la Popești Leordeni), s-au implicat în reprimarea Revoluției la Arad. Aici, au coordonat operațiunile din Hotelul Parc Arad. 19 oameni au murit ca urmare a ordinelor date de către ei.

Arestarea celor doi generali

După 22 decembrie 1989, cei doi generali au decis să revină la București. Ei s-au urcat în internațional Pannonia care venea spre București. Totuși, de la București, s-a ordonat, în data 22 decembrie 1989, ca generalii Nuță și Velicu să fie arestați.

Agenții secreți i-au depistat și i-au arestat, debarcându-i în gara Simeria, la 23 decembrie 1989. Unul dintre generali a fost încătușat (Velicu), iar Nuță a fost legat cu cureaua sa de la pantaloni și cu o cravată. Aici, arestații au fost duși la o unitate militară din Deva, UM 01719, cu o mașină.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

Filmul identificării și arestării a fost rememorat de Gheorghe Firczak, responsabilul care a răspuns la toate apelurile telefonice ce s-au primit în sediul Consiliului Judeţean Hunedoara în acea zi. În data de 23 decembrie, în jurul orei 11.30, el a primit un telefon de la Arad, de la Valentin Voicilă:

„Acesta ne-a informat că Nuţă şi Mihalea se aflau în rapidul Pannonia 22. Ne-au fost transmise şi vagonul şi numerele locurilor pe care erau aşezaţi cei doi. Maiorul Marin Teodorescu, care a preluat comanda Inspectoratului Judeţean Hunedoara al M.I., a organizat grupa de ofiţeri şi subofiţeri, care s-a dus la gară să-i aresteze pe cei doi generali. Îmi amintesc că primul care s-a oferit să meargă la gară a fost Velu Căluşer. El îi cunoştea pe cei doi. Am vorbit şi cu generalul Ion Hortopan, pe care l-am anunţat despre telefonul primit de la Arad”.

Velu Căluşer, participant la arestarea celor doi generali a afirmat. „Echipa a fost formată din mr. Doru Cosma, lt. Gheorghe Filipescu, lt. maj. Eugen Petca, lt. maj. Ion Păuna, lt. Maj. Virgil Bădescu, plt. Teodor Tat, mr. Dumitru – Ioan Arsenie, lt. col. Mircea Bodeanu, maistrul militar ştefan Szenes, lt. Ioan Dudaş.

Aceasta s-a deplasat la gara CFR Deva cu un microbuz şi o maşină a Circulaţiei. S-au constituit grupe de câte doi, astfel încât să se poată acţiona în tot trenul. Ne-am mascat după stâlpii din gară. Trenul a sosit la timp(…). Eu şi colegul Cosma am hotărât să urcăm ultimii, ca nu cumva ei (n. red.: generalii) să coboare. Fiecare echipă a urcat în vagoane.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

Eu am făcut echipă cu lt. Filipescu, acţionând în vagoanele 2 şi 3. Sesizarea era că ei sunt în al cincilea vagon de la clasa I după locomotivă. Am verificat toate compartimentele, toţi pasagerii, fără a-i legitima, pentru că noi îi cunoşteam pe cei doi. Am hotărât înainte de a urca în tren că acela care îi zăreşte aşteaptă la capătul vagonului pentru ca să vină şi ceilalţi. Am ajuns în vagonul al cincilea, unde l-am întâlnit pe mr. Cosma (…). Ne-am apropiat şi ne-a spus că gen. lt. Constantin Nuţă este la WC, iar gen. mr. Velicu Mihalea se află în compartiment (…).

Cosma şi Filipescu au rămas la uşa WC-ului (…). Eu m-am deplasat la compartimentul unde era Bădescu. Au mai venit Petca şi Dudaş. În compartiment mai era un cetăţean cu un copil. În compartiment a intrat lt. maj. Bădescu, care i-a pus pistolul în piept şi spunându-i «Domnule general, eşti arestat!». (…)

Eu cu Petca şi Bădescu i-am pus cătuşele. Am luat bagajele de sus şi l-am scos pe hol, îndreptându-l spre uşă, când trenul intra în gara Simeria. Mr. Cosma, văzând că gen. lt. Nuţă nu mai iese de la WC, a împins uşa cu piciorul şi l-a luat în starea în care era. L-am coborât din tren şi gen. Nuţă i s-au legat mâinile la spate cu o curea şi cu o cravată. În gara Simeria erau microbuzul şi maşina de la Circulaţie. (…). Nuţă cerea să discute cu un reprezentant al Armatei. (…)

Au fost cercetaţi. Gen. lt. Nuţă nu avea asupra lui niciun act de identitate, doar un bilet de avion, pe ruta Arad – Bucureşti, pe numele Negrilă. Gen. mr. Mihalea avea o legitimaţie şi un permis de intrare la baza de agrement „Izvoranu”.

Destinația lor era București sau Sibiu?

Inițial, s-a afirmat că generalul Mihai Chițac, cu care cei doi reușiseră să intre în contact, a decis ca ei să fie aduși la București. Ulterior, generalul Militaru ar fi decis ca traseul să fie deviat spre Alba Iulia și apoi spre Sibiu, baza elicopterului.

S-a ordonat ca generalii Nuță și Velicu, legați fedeleș de bancheta elicopterului să fie transportați cu un elicopter militar, care să zboare ”la rece” pe timp de noapte, adică fără lumini de semnalizare, fără comunicații radio (numai în caz de extremă necesitate). Comandantul elicopterului a fost locotenent-colonelul Nicolae Tudor, din Sibiu,un expert al zborurilor de noapte. Acesta a pilotat elicopterul în condițiile cerute.

Elicopterul mai executase în 23 decembrie alte două misiuni de zbor, considerându-se că aparatul era în parametri buni pentru un al treilea zbor. Elicopterul aparținea UM 01989 Sibiu, și era de tipul IAR – 330 având nr. 72. Alături de pilot, din echipaj mai făceau parte căpitanul Victor Motica, secund pilot – şef patrulă şi maistrul militar Nicolae Galaftion, mecanic de bord. Comandantul aeronavei a cerut ca itinerariul zborului să fie comunicat de către superiori.

De la București, generalul Militaru ar fi ordonat ca militarii de pe itinerarul elicopterului să tragă în orice aparat de zbor, întrucât era posibil ca acestea să zboare fără lumini și comunicații radio, transportând ”teroriști”.

La un moment dat, în timpul zborului, de la Deva (decolarea s-a produs la ora 19.40), spre Alba Iulia, (elicopterul a fost reperat în zona Vințu de Jos, în apropiere de Alba Iulia), elicopterul a fost atacat de la sol, fiind ochite rezervoarele, ceea ce a dus la prăbușirea și explozia aparatului de zbor, cei doi generali și echipajul murind carbonizați.

Conducerea UM 01496 (unitate militară făcută inițial responsabilă ca fiind locul de unde s-a tras asupra elicopterului) a afirmat că din unitatea aceea nu s-a tras asupra elicopterului. Focurile s-au auzit după ce elicopterul a depășit o unitate de pontonieri, fiindcă zbura pe firul apei (cursul Mureșului).

Gheorghe Munteanu, angajat al IGO Alba Iulia, la bazinele de apă, a declarat că a tras două focuri de avertisment. Atât Gheorghe Munteanu, cât şi şeful postului de poliţie de la Vinţu de Jos au declarat că focurile de armă s-au auzit după ce elicopterul a depăşit o unitate de pontonieri.

Militarul în termen, George Grigoraş, a spus: „Au fost rafale scurte de câteva, 3-4 până la 5 gloanţe, a fost o mică pauză, iarăşi foc cu foc. După aceea a urmat explozia imediat. A fost perioada de după explozia elicopterului, nu prea mult şi iarăşi au început tot de acelaşi zgomot, după care au explodat acele rachete care făceau şi un suflu care ajungea până la mine”.

Zilele de 23-24 decembrie 1989 au cunoscut mai multe operațiuni soldate cu numeroși morți în rândurile militarilor români, clasificate drept „diversiuni teroriste”

În acea noapte, la București, fusese eliminat și locotenent-colonelul Gheorghe Trosca. În ziua de 23 decembrie 1989, avusese loc masacrul militarilor de la Boteni, aduși să apere Aeroportul Otopeni. În dimineața zilei de 24 decembrie 1989, lângă Brădești-Dolj, la Valea Rea, patru automobile (3 Lada și un Moskvich) cu turiști sovietici înmatriculate în URSS (în localități din RSS Ucrainiană situate la 150 km nord, respectiv 400-500 km vest de Kiev) au încercat să ocolească un baraj militar (două transportoare blindate ale unei unități din Craiova) creat pentru că se primise știrea (mai mult un zvon) că aceste mașini, trecuseră din Iugoslavia pe la Drobeta Turnu Severin, urmărind să arunce în aer Combinatul Chimic de lângă Craiova.

Mașina Moschvich a explodat din cauza aprinderii combustibilului din canistra de pe portbagajul instalat pe plafon. Celelalte au fost avariate. Un bărbat a murit în ianuarie 1990, la Belgrad, iar o femeie a murit în comă la București, în februarie 1990. Toți răniții au figurat internați în spitalele din Filiași (orășenesc) și Craiova (județean), până în 30 decembrie 1989, deși la acea dată mulți erau deja la Belgrad. Nici până azi nu se știe ce s-a petrecut, fiindcă în anii 90, mașinile au fost recuperate de un TIR rusesc.

Cât de incomozi deveniseră pentru noua ordine instalată după 22 decembrie 1989? Ce rol a avut „războiul electronic de diversiune”?

Astfel, noua echipă de la București scăpa de doi generali, Nuță și Velicu, aceștia fiind recunoscuți ca fideli lui Nicolae Ceaușescu. În mod clar ar fi fost incomozi pentru cei ce preluaseră puterea, mai ales pentru Nicolae Militaru, viitor ministru al Apărării, reactivat după 22 decembrie 1989. Moartea lor în acel incident naște multe semne de întrebare, la fel ca și incidentele din zilele de 23-24 decembrie 1989.

S-a afirmat de către militarii aflați în componența stațiilor de radio-locație din puncte strategice de pe teritoriul României, că pe radar, au apărut avioane dinspre Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia care ar ataca România. Aviația de vânătoare s-a ridicat de la sol, au tras și bateriile antiaeriene, numai că deși s-au raportat ținte doborâte, nu a existat niciun aparat de zbor doborât identificat în locațiile identificate pe radar. Au tras și soldați cu armamentul de mână din dotare.

Unii specialiști au acreditat ideea că în mașini Trabant (acestea aveau caroseria din carton presat) ar fi fost instalate emițătoare care bruiau radarele Armatei. Tocmai caroseria lor făcea dificil de identificat sursa bruiajului.

S-a descoperit că elicopterul care îi ducea pe Nuță și Velicu a fost lovit la rezervoare de cartușe calibrul 7.62 mm (trase din automate Kalashnikov aflate în dotarea militarilor români). Numai prezența de spirit a comandantului a făcut ca aeronava să nu lovească un depozit de muniție din apropierea locului de prăbușire.

Explozia i-a aruncat în afară pe membrii echipajului în timp ce generalii au murit carbonizați. Unul a fost identificat după cap și bust (Velicu), iar celălalt după ceas (Nuță).

Disparițiile generalilor Vasile Milea (sinucidere controversată în 22 decembrie 1989) și Ștefan Gușe (cancer galopant în 1994) au fost și ele considerate de contemporani ca fiind provocate, contrazicând verdictele oficiale.

Așadar, cine a avut interesul să scape de mulți dintre cei care au avut legătură cu actul de comandă în represiunile de la Timișoara și București? Să fi fost numai generalul Militaru?