Pentru un italian de 40 de ani, ajuns în Sibiu în urmă cu 6 ani, experiența în țara noastră nu a fost una plăcută, ba dimpotrivă, spune că a fost umilit. Acum, nu mai are nicio îndoială, vrea să revină în Italia.
În ultimii ani, în spațiul public au apărut multe povești de viață ale unor străini veniți și stabiliți definitiv în România. Foarte mulți laudă țara noastră și spun că au descoperit aici ceva nou, care i-a impresionat și i-a făcut să nu mai plece.
Există însă și situații opuse, în care străinii nu se acomodează și acuză comportamentul românilor. În această ipostază este italianul Luca Ciccorelli. Acesta are 40 de ani și este de origine din sudul Italiei, din orașul Foggia.
În urmă cu 6 ani a ajuns în România. S-a stabilit în Sibiu, iar recent a dorit să împărtășească în presă toată experiența pe care a avut-o până acum în țara noastră.
Admite că inițial a fost descurajat să se mute în țara noastră, dar nu a cedat. A venit și a încercat, pas cu pas, să se integreze. Și-a dat examenul de Bacalaureat în Sibiu și a început cursurile unei facultăți. De un an, Luca este student al Facultății de Drept din Sibiu.
O primă experiență negativă, spune acesta, a fost după ce și-a găsit de muncă. A lucrat într-o primă fază la o firmă din Cluj-Napoca, cu sediul în Sibiu, specializată în servicii de call center. A primit primul său loc de muncă în România, pe servicii de call center pentru limba italiană.
A urmat, între 2018 și 2019, un episod neplăcut, la o altă companie. Aici, Luca spune că a fost tratat ca un sclav, după ce nu i s-au respectat orele suplimentare lucrate.
Conflictul dintre italian și angajator a fost unul aproape dus la extrem, mai exact până la amenințare cu instanța de judecată. ”Au încercat să mă trateze acolo ca un sclav. Eu sunt o persoană foarte atentă, eu știu, am un salariu de bază, am tichete de masă, bonus de performanță și un bonus suplimentar pentru ceea ce vând acolo.
Dacă eu știu că salariul este 2.100 de lei net, știu că am lucrat zilele respective pentru că și eu mi le-am însemnat în caietul meu, știu câte tichete de masă trebuie să iau, apoi bonusul de performanță, apoi câte produse am vândut, la final știu cât trebuie să fie salariul meu.
La final am adunat 100 de ore suplimentare, mi s-a zis că nu este adevărat, că nu le-am lucrat, chiar dacă eu aveam un extras în Excel, un program unde fac un log in și log out (n.r. conectare și deconectare) și mi-au spus că nu este adevărat. Eu le-am spus că dacă nu o să fiu plătit o să merg mai departe în instanță, nu mi-e teamă. M-au chemat în meeting (n.r. întâlnire), m-au certat, era și o doamnă de la HR, drept martoră.
Șefa mi-a zis că trebuie, orice frază era cu trebuie, eu le-am zis nu, tu trebuie să mă plătești pe mine, eu nu mănânc la casa ta, tu nu-mi plătești facturile, este dreptul meu, tu mă respecți pe mine, dacă eu te respect pe tine. Am fost dat afară ca abatere disciplinară, dar am câștigat în instanță, am revenit la lucru”, a spus acesta, pentru Turnul Sfatului.
Luca a continuat să încerce să se adapteze în țara noastră, iar în 2022 a dat BAC-ul. Încă de atunci, s-a lovit de unul aspecte care nu i-au plăcut. ”Din momentul în care mi-am dat Bacalaureatul, am constatat că românii, nu toți, au un fel de cultură închisă. De exemplu, au am vorbit cu câțiva români care mi-au spus hai lasă, Luca, este greu pentru noi românii un bacalaureat, este imposibil, n-are rost, este inutil”.
A urmat apoi facultatea. Integrarea lui Luca în zona universitară nu a fost ușoară. Aici, s-a lovit de tot felul de situații care i-au întărit ideea că oamenii nu sunt deschiși la nou.
”Colegii sincer nu știu din ce parte de lume vin, culturală, de identitate. Eu, de exemplu, sunt om, aud ceva, sunt curios, caut, încerc să înțeleg. Ei spun ceva de genul eu știu, asta este, bunicii mi-au zis asta, străbunicii mi-au zis asta, asta este. Este o mentalitate foarte îmbătrânită, deloc deschisă.
În prima zi de facultate a venit o colegă la mine și m-a întrebat câți ani am. Am întrebat-o de ce și mi-a spus că au făcut un pariu. Când eu am simțit că s-a făcut un pariu după vârsta mea, am zis dar ce câștig eu dacă îți spun. Le-am spus că am 40”, mai spune el.
După toate aceste experiențe, italianul nu-și mai dorește să rămână la Sibiu. El vrea doar să-și finalizeze studiile și să se întoarcă în Italia.
”România este o țară foarte frumoasă. Merită mai mult decât are, dar am învățat o expresie nouă, aveți un spirit de turmă foarte mare între voi, nu aveți acest spirit de a schimba situația. Vreau să termin Facultatea de Drept, să fac un curs pentru mediator european ca să mă pot întoarce în Italia și să lucrez”, a concluzionat acesta.