Victor Manuel Rocha, fostul ambasador american, spion al Cubei din convingere. A lucrat pe gratis pentru regimul de la Havana

Oamenii din domeniu știu de mult timp că agenția de informații externe a Cubei – Direcția de Informații (DGI) – este mai mult decât pare. O dovadă în acest sens a venit la 4 decembrie, când Departamentul de Justiție al SUA l-a acuzat pe Victor Manuel Rocha, un fost ambasador american, că a fost agent cubanez în secret timp de 42 de ani.

Ambasadorul american, spion al Cubei

Pare un scenariu pe care l-ai găsi pe biroul supraîncărcat al vreunui agent harnic de la Hollywood: Un republican în stil MAGA, care, în timp ce muncește ani de zile ca diplomat și ambasador al SUA, duce în secret o viață dublă, spionând pentru guvernul cubanez timp de mai bine de patru decenii – complet nedetectat.

Dacă vor fi probate, acuzațiile aduse lui Victor Manuel Rocha, un ofițer de carieră din serviciul extern acuzat că a servit ca agent al regimului cubanez din 1981, au implicații reale – și periculoase – în viața reală. După ce Rocha a fost pus sub acuzare luni pentru spionaj, procurorul general al SUA, Merrick Garland, a declarat: “Această acțiune scoate la iveală una dintre cele mai mari și mai longevive infiltrări ale guvernului SUA de către un agent străin”, scrie POLITICO.

Rocha, un oficial american de origine columbiană care a crescut la New York și a urmat unele dintre cele mai elitiste școli din țară, a fost șeful Secției de interese americane din Havana, șef adjunct al misiunii în Argentina și, ulterior, ambasador în Bolivia. A lucrat, de asemenea, la Consiliul Național de Securitate și la Comandamentul Sudic al SUA, ceea ce i-a permis să aibă acces la informații extrem de sensibile și să influențeze politica americană față de Cuba, America Latină și Caraibe în general.

Digi24.ro

Cine a ucis-o pe Karen în 1966? Misterul a fost elucidat abia acum, iar descoperirea a provocat stupoare

Cazul său demonstrează că Cuba rămâne un jucător puternic și de mare anvergură în lumea spionajului – și o amenințare la adresa securității adesea trecută cu vederea de oficialii americani, în timp ce alte conflicte și antagoniști consumă atenția la Washington, potrivit lui Jim Popkin, expert în spionajul cubanez.

“Am subestimat [Cuba] în ceea ce privește capacitățile serviciilor de informații de-a lungul anilor și, de asemenea, când vine vorba de lucruri precum răbdarea, inteligența, determinarea, chiar i-am subestimat”, a declarat Popkin. “Cubanezii sunt foarte buni la spionaj.”

De la sfârșitul Revoluției cubaneze din 1959, guvernul cubanez a folosit proximitatea sa față de SUA ca pe un canal de relevanță geopolitică, cultivând o rețea sofisticată de spionaj la Washington și în alte capitale occidentale și vânzând descoperirile sale de informații unor regimuri prietene din întreaga lume, inclusiv China, Rusia, Coreea de Nord și Iran.

Havana face apel la ideologie

Spre deosebire de alte țări, care de obicei recrutează spioni prin mită și șantaj, Cuba face apel la ideologie, găsindu-și spioni printre academicienii și oficialii americani care simpatizează cu obiectivele și ambițiile de eliberare ale regimului Castro.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

În 2007, forțele federale de aplicare a legii au arestat doi profesori de la Universitatea Internațională din Florida, acuzându-i că au spionat grupuri de exilați cubanezi din Miami pentru regimul Castro. În 2009, Kendall Myers, analist pentru Europa în cadrul Biroului de Informații și Cercetare al Departamentului de Stat, și soția sa au fost arestați sub acuzația de transmitere de informații clasificate către Havana.

Până la arestarea lui Rocha, cel mai grav caz de spionaj cubanez a fost cel al Anei Belen Montes, analist principal la Agenția de Informații a Apărării, care a fost arestată în septembrie 2001 și condamnată pentru spionaj în favoarea Havanei timp de peste 17 ani. La momentul arestării, aceasta era poziționată ca având acces extins la planurile militare americane în timpul războiului din Afganistan.

Rocha ar fi una dintre cele mai bine plasate cârtițe pe care guvernul american le-a descoperit recent. În rechizitoriu se spune că a început să lucreze pentru Cuba cel târziu în 1981 și s-a alăturat Departamentului de Stat în acel an. El a devenit apoi cel mai înalt oficial pentru Americi în cadrul Consiliului Național de Securitate de la Casa Albă, diplomat de rang înalt la Havana, ambasador adjunct în Argentina și ambasador în Bolivia între 1999 și 2002.

Chiar și după pensionare, Rocha a avut acces la informații valoroase. Între 2006 și 2012 a fost consilier al șefului Comandamentului Sudic al Pentagonului, care are responsabilitatea pentru America Latină. El a fost în contact cu DGI încă din 2016 sau 2017. A fost prins într-o înscenare când FBI a pretins că este noul său coordonator.

Se spune că l-ar fi lăudat pe Fidel Castro, liderul revoluționar cubanez, drept “Comandante”, s-a referit la Statele Unite drept “dușmanul” și a descris spionii cubanezi drept companioni, sau tovarăși. “Ceea ce am făcut noi”, s-ar fi lăudat el, este “enorm… mai mult decât Operațiunea Grand Slam (misiunea de spionaj americană care a declanșat incidentul U-2 din 1960 n.r.)“, potrivit The Economist.

”Serviciu de informații de primă clasă”

Rocha nu este primul caz de acest fel. “Nu mi se pare deosebit de surprinzător”, spune Duyane Norman, care a condus operațiunile CIA în America Latină. “Lovitură după lovitură, Cuba este recunoscută ca fiind unul dintre cele mai bune servicii de informații din lume.”

Serviciile de informații cubaneze au fost modelate după modelul KGB-ului sovietic și al Stasi-ului est-german. Au pătruns în Statele Unite în anii 1970 și 1980, concentrându-se pe recrutarea femeilor și a bărbaților hispanici. În 1987, Florentino Aspillaga Lombard, un ofițer de top al serviciilor secrete cubaneze, a dezertat și a dezvăluit că practic fiecare agent CIA de pe insulă din anii 1960 a fost în realitate un agent infiltrat sau, mai târziu, convins să trădeze și alimentat cu informații false.

Spionii americani au recunoscut de mult timp că omologii lor cubanezi făceau parte, așa cum a menționat un raport guvernamental, dintr-un “serviciu de informații de primă clasă” care putea desfășura “operațiuni extrem de agresive… în întreaga lume”.

Unul dintre motive a fost faptul că, la fel ca în alte țări comuniste, cei mai străluciți gravitează adesea în poziții care aduc putere și privilegii, cum ar fi posibilitatea de a trăi în străinătate, spune Norman. “Ei au cultivat o clasă de ofițeri de informații profesioniști autentici pentru o lungă perioadă de timp”, adaugă el.

Acești ofițeri au avut o viziune pe termen lung. “Una dintre caracteristicile multor operațiuni cubaneze este răbdarea”, mai spune Norman, permițându-le recruților să ajungă în timp la poziții importante.

El dă exemplul celor “Cinci cubanezi”, un grup de ofițeri de informații arestați la Miami în 1998 și acuzați că s-au infiltrat în grupurile anticastriste. Rocha a fost recrutat în jurul vârstei de 30 de ani și a fost ajutat de către DGI să se alăture Departamentului de Stat.

Ana Montes, cel mai mare succes al cubanezilor

Cel mai mare succes cunoscut al cubanezilor a fost Ana Montes, analist de top pentru Cuba în cadrul Agenției de informații pentru apărare (DIA) a Pentagonului. Ea a fost recrutată de serviciile secrete cubaneze în 1984, a fost instruită la Havana și a lucrat ca agent timp de 17 ani, până la arestarea sa în 2001. În acest timp, ea a dezvăluit numele a patru ofițeri americani sub acoperire în Cuba și detalii despre operațiunile din El Salvador, Nicaragua și Panama.

Cazul Anei Montes, care a fost eliberată din închisoare în ianuarie, ilustrează un alt motiv pentru care DGI s-a bucurat de un asemenea succes. Cuba nu are nevoie să recurgă la ceea ce Rusia numește kompromat, materiale compromițătoare pentru a șantaja potențialii agenți, spune Norman. Ideologia este adesea suficientă. Așa cum spionii sovietici au făcut comerț cu atracția antifascismului și a socialismului în anii 1930, tot așa și DGI a exploatat (fostul) romantism al revoluției cubaneze.

În timpul Războiului Rece, KGB a trebuit să plătească, adesea generos, pentru a recruta mulți dintre cei mai buni agenți ai săi. Se pare că Rocha și Montes au lucrat pe gratis. Montes a fost radicalizată de politica administrației Reagan în America Latină, inclusiv de intervenția sa în Grenada în 1983 și de sprijinul său pentru Contras, rebelii de dreapta, din Nicaragua.

Ea a declarat mai târziu FBI-ului că era o “tovarășă în lupta” împotriva Americii. Rocha, deși a adoptat haine de dreapta – anul trecut a contribuit la efortul de realegere a unei membre a congresului anti-Castro – a fost condus de aceeași ideologie. El s-a lăudat că “prioritatea sa numărul unu” era să împiedice orice acțiune “care ar pune în pericol… revoluția însăși”.