Actrița Diana Lupescu, soția lui Mircea Diaconu, dezvăluiri din intimitate

Diana Lupescu împlinește, astăzi, 7 octombrie, 69 de ani. Actrița ne-a dezvăluit cum a început povestea de iubire între ea și Mircea Diaconu și cine a insistat să dea la teatru.

Soția lui Mircea Diaconu, de la medicină, la teatru

Actrița Diana Lupescu împlinește, astăzi, 69 de ani. Într-un interviu pentru FANATIK, aflăm cine a determinat-o să dea la facultatea de teatru și film. Diana Lupescu ne dezvăluie ce fel de mamă este pentru Ana și Victor și ce problema gravă de sănătate a avut fiul ei în copilărie.

Aflăm care este cea mai importantă calitate a soțului ei, actorul Mircea Diaconu, și cum a reușit, la 9 ani, să treacă peste moartea tatălui ei. Diana Lupescu mărturisește că nu s-a considerat niciodată o femeie frumoasă și că s-a bucurat de atenția publicului fără să creadă că-i celebră.

Visul Dianei Lupescu era să devină o jucătoare foarte bună de handba,l iar la medicină a trebuit să renunțe pentru că un an fost nevoită să stea prin spitale. Marturisește că nimeni nu i-a dat vreo șansă la teatru și că regretă unele roluri pe care n-a mai apucat să le joace.

Digi24.ro

O femeie și-a reclamat soțul pentru ce a forțat-o să facă în dormitor. Dar un judecător i-a spus că în căsătorie e permis orice

Diana Lupescu: “Am multe visuri neîmplinite”

Actrița Diana Lupescu s-a născut pe data de 7 octombrie 1954 la Bacău.  În anul 1978 a absolvit Facultatea de Teatru și Film, iar de 43 de ani este căsătorită cu actorul Mircea Diaconu.

“Anul acesta sărbătoresc în familie. Poate anul viitor, dacă vrea și Dumnezeu, când voi împlini o cifra rotundă de ani, adică 70, va fi un eveniment mai amplu. Am multe visuri neîmplinite, prea multe că să le enumăr. Visez în continuare. De exemplu n-am ajuns încă în India”, ne spune Diana Lupescu.

“Nu eram bogați și totul avea valoare”

Diana Lupescu își amintește cum își petrecea ziua de naștere când era mică și ce cadouri primea de la părinți și prieteni. Și, din tonul ei, parcă regretă simplitatea momentelor de atunci.

“Nu-mi aduc aminte evenimente ieșite din comun. Câțiva copii la o prăjitură și un suc și LA MULȚI ANI! Cadourile erau cărți sau  îmbrăcăminte, încălțăminte, lucruri utile. Când eram eu mică nu exista industria asta minunată pentru petrecerea zilelor onomastice, cu tot felul de obiecte mirobolante.

Digisport.ro

”Cea mai frumoasă femeie din lume”, gata să spună totul despre Năstase: ”Nu mai pot să trăiesc în minciună. E dureros ce mi se întâmplă”

Ziua mea e toamna, când la Segarcea, locul unde am copilărit, se coceau strugurii în vii și asta era preocuparea majoră a tuturor. Oricât de mult erau iubiți copiii nu exista sloganul ‘copilul nostru=stăpânul nostru’. Nu eram bogați și totul avea valoare”, declară cunoscuta actriță.

“Am anchilozat și-am stat aproape un an prin spitale”

Actrița Diana Lupescu a ales teatrul din întâmplare. Pentru că a fost mereu o fire pragmatică, i-a plăcut mai mult matematica. Și-a propus să urmeze tradiția familiei tatălui ei, să se facă medic, dar viața a avut alte planuri pentru ea.

“De ce teatru? Că așa a vrut Dumnezeu cu viața mea. La sfârșitul clasei  a unsprezecea, în tabăra sportivă fiind, după un antrenament ne-am bălăcit și răcorit în Trotuș. Numai eu, dintre toate fetele. Pe scurt, am anchilozat și-am stat aproape un an prin spitale. Așa a vrut El să-mi arate că decizia pe care o luasem, aceea de a urmă Facultatea de medicină, nu-i valabilă pentru mine.

Am stat un an și, din motive de recuperare, m-am gândit ce vreau să fac mai departe cu viața mea. Tot sistemul meu de valori căzuse, tot ce-mi planificasem cu lux de amănunte, până la bătrânețe, s-a năruit… Eram debusolată total. Și, în locul planurilor rigide cu bătaie lungă, a apărut conștientizarea clipei de azi, de mâine. Trebuie să fac ceva, dar ce?!”, ne povestește Diana Lupescu.

“La 20 de ani mă descopeream pe mine”

La 20 de ani, actrița Diana Lupescu mărturisește că trăia din plin bucuria de a fi studentă și că toată ziua și-o petrecea la facultate. De asemenea aflăm de ce a decis să urmeze și cursurile Facultății de Regie.

“Cum eram  la 20 de ani? O tinerică frumușică, studentă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Trăiam din plin bucuria de a studia actoria, descoperisem o lume, mă descopeream pe mine. Îmi studiam limitele fizice și fiziologice, încercam să mă împac cu mine însămi, studiam fascinată  oamenii și reacțiile lor, îmi stimulam creativitatea. 

Stăteam în facultate toată ziua în cursuri de vorbire, impostatie, canto, actorie, mișcare scenică, dans, improvizație. Seara mergeam la spectacole de teatru, de cele mai multe ori la Bulandra, care avea sala sub facultatea noastră, apoi plecăm spre cămin, noaptea și  eram în siguranță.

Acum, la 69 de ani? Sunt la fel de îndrăgostită de profesia mea, poate chiar mai mult ca-n tinerețe. Am făcut  și facultatea de regie-teatru pentru că simțeam nevoia de a înțelege mai complex și profund actul teatral”, declară, în exclusivitate pentru FANATIK, Diana Lupescu.

“Actul teatral și-a pierdut din noblețe, s-a vulgarizat”

Ușor dezamăgită de cum s-a schimbat teatrul în decursul anilor, cunoscuta actrița ne spune că puține spectacole mai sunt autentice. Ea susține că, pe alocuri, actul teatral s-a vulgarizat și banalizat.

“Nu degeaba se spune că scena e oglinda vremurilor. Teatrul de azi s-a schimbat mult, ca și lumea din jurul nostru. Teatrul s-a diversificat în formule prin care își pierde chiar esență, miza, misterul…

Actul teatral și-a pierdut din noblețe, onorabilitate, transfigurare și s-a vulgarizat. S-a transformat în momente vesele, povești la prima mâna despre întâmplări banale. Puține spectacole au rămas de teatru autentic sau par puține pentru că celelalte sunt foarte multe?!”, ne spune Diana Lupescu.

“Este și vina mea, am fost mândră, orgolioasă”

Diana Lupescu spune despre ea că este o fire foarte interiorizată. Crede că, poate, nu și-a trăit viață la intensitatea la care trebuia. Spune, la un moment dat că, dacă nu joacă o lună, două, simte o energie netrăită, care o apasă.

“Ce-am câștigat? Bucurii, satisfacția comunicării cu publicul, afecțiunea oamenilor. Mărturisirea că am rămas în memoria lor afectivă prin personajele interpretate de mine sau prin spectacolele mele. E cu adevărat minunat să-ți povestească cineva despre spectacole pe care le-au văzut cu mult timp în urmă, să-ți descrie scene sau să-ți reproducă replici.

Ce-am pierdut? Șansa de a interpreta niște personaje pe care vârsta nu mi le mai permite. Poate este și vina mea, am fost mândră, orgolioasă, n-am cerut, nu m-am luptat, n-am uneltit, n-am sabotat, nu m-am vândut”, declară Diana Lupescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

“Vorbeam, repetam texte și tricotam”

Puțină lume știe care sunt hobby-urle Dianei Lupescu. Actrița ne spune cum a transformat un lan de porumb într-o grădina superbă, unde are o mulțime de specii de flori și pomi. Își amintește de pasiunea pentru croitorie și cum își umplea timpul când pleca în turnee.

“Am o grădina plină de flori, pentru toate anotimpurile, am arbuști pentru flori sau pentru fructe, am brazi și pini. De asemenea pomi fructiferi și un tei, doi stejari, un măslin, un scoruș și multe alte minunății. Așa le alint eu, pentru că le-am plantat împreună cu Mircea de când erau puieți, într-un fost lan de porumb, acum  curtea noastră. Am și o mică grădina de legume, dar anul asta am cam ratat producția.

În tinerețe îmi coseam rochii, fuste. Îmi făcea mare plăcere să am haine deosebite. Am lucrat și pentru Fondul Plastic, unde primeau pentru vânzare diverse lucruri și s-au vândut foarte bine. Apoi am lucrat pentru fetița mea, Ana, când era mică.

Jucam multe spectacole prin țară și ne deplasăm cu autocarul teatrului. Cum nu puteam citi în mașină, că amețeam, tricotam. Aproape toate tricotam, erau ore întregi în care eram ca într-un atelier, vorbeam, repetam texte și tricotam”, mai spune, pentru FANATIK, Diana Lupescu.

“Mi-am pierdut o parte din amintiri, m-a rănit profund”

O fire sensibilă, Diana Lupescu nu poate uită sărbătorile de iarnă din familie, din copilărie. Mult timp a păstrat și adunat cutii de globuri pe care, însă, acum doi ani le-a pierdut. Pasiunea ei cea mai mare, însă, este să călătorească.

“Cea mai sensibilă pasiune a fost să adun podoabele pentru pomul de Crăciun, de când eram mică. Pentru mine, Sărbătorile de Crăciun sunt cele mai frumoase, spectaculoase și pline  de speranță. Și adunasem câteva cutii mari, fiecare glob avea o poveste, o amintire. Când eram mică toate aceste podoabe erau foarte fragile și le-am păstrat cu mare grijă. Nu știu cum, dar mi-au dispărut o mare parte, acum doi ani, și-am suferit enorm. Mi-am pierdut o parte din amintiri încărcate de emoțiile copilăriei, m-a rănit profund.

Îmi place mult să călătoresc, să descopăr locuri încărcate de istorie, civilizații  pierdute și să le compar cu amestecul derutant de tradiție și tehnologizare. Îmi place să merg pe străzi și să mă uit la oameni, la expresia fețelor, la cum sunt îmbrăcați, la vitrine. Să simt gustul mâncării într-o piață în Maroc, în Finlanda sau în Alexandria Egiptului. Îmi plac prăjiturile din Portugalia.

Că-mi  place mult să citesc, cui nu-i place?! Uneori sunt lacomă și încep  mai multe cărți în același timp. Îmi place muzica bună, de toate felurile, în funcție de starea mea sufletească”, mărturisește cunoscuta actriță.

“Teatrul a fost visul ei neîmplinit din cauza căsătoriei cu tatăl meu”

Actrița Diana Lupescu își amintește că părinții ei erau mereu ocupați. Tatăl era medic, iar mama pregătea spectacole, visul ei fiind să devină actriță. Vis irealizabil, pentru că soțul ei s-a opus.

“Părinții mei erau foarte ocupați. Tata era medic și-n perioada pe care mi-o aduc bine aminte era și directorul spitalului din Segarcea, făcea multe gărzi. Mama avea cursuri la școală  dimineața și după amiaza sau pregătea spectacole la Căminul Cultural, teatrul fiind visul ei neîmplinit din cauza căsătoriei cu tatăl meu, care era împotrivă. Stăteam în gazdă la nea Mitra și tanti Toni, lângă spital. Stăteam mult pe stradă, pe uliță, cu copiii, ne certăm cu hingherii și încercăm să salvăm câinii. Ne țineam după Carolina, nebuna satului, săream gardul spitalului și luam migdale.

Se făcea seară și, vara, până veneau ai mei, îmi făcuseră un fel de laviță în curte, lângă căsuța lor. Tanti Toni făcea pâine în țest, o dădea cu zeamă de roșie tăiată și-i făcea înflorituri din înțepături de furculița. Cea mai bună pâine din viața mea. Lui nea Mitra îi plăcea să-și treacă timpul cântând la caval. Drept mulțumire că erau așa drăguți cu mine, într-o zi, când erau la treabă, le-am curățat de coajă oțetarii din gard, ca să fie netezi și frumoși. A fost supărare mare, dar m-au iertat, că a fost cu intenții frumoase”, ne spune Diana Lupescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

“Am vrut să  joc handbal mai departe, era singura mea certitudine”

Cel mai greu moment din viața cunoscutei actrițe a fost moartea tatălui ei. Avea doar 9 ani când acesta a pierdut lupta cu viața din cauza unui cancer pulmonar. A schimbat multe școli, iar visul ei era să devină jucătoare de handbal.

“Tatăl meu a murit de cancer pulmonar și totul a durat câteva luni. Aveam nouă ani. Mama voia să se întoarcă lângă ai ei și cu greu a găsit un serviciu, ca bibliotecar la Casa de Cultură a Sindicatelor din Bacău. Acolo a făcut lucruri minunate, a avut tot felul de inițiative și s-a împlinit profesional. Clasa a opta și anii de liceu i-am trăit în Bacău. Totul era altfel. Plecasem din Segarcea cu bucuria de a juca handbal și-am vrut să  joc mai departe, era singură mea certitudine.

M-am înscris la Școala sportivă, în paralel cu Școala generală. Antrenamentele, deplasările îmi luau timp mult, dar la Segarcea am avut profesori foarte buni și nu aveam probleme cu învățatul. De ce amintesc toate astea? Pentru că în liceu n-am fost nici rebelă, nici timidă. Eram ocupată și preocupată să mă adaptez. În trei ani am schimbat trei școli, după ce am venit în Bacău. Eram mereu ‘fata cea nouă’, cu  toți ochii pe mine, eram comentată, studiată, subiect de controverse, deși era ultimul lucru pe care mi-l doream”, mai povestește Diana Lupescu.

“Din primul salariu mi-am făcut rate la mobilă pentru camera de zi”

Diana Lupescu își aduce aminte că, din primii bani se salariu, și-a cumpărat o bibliotecă pentru camera de zi. Fire pragmatică, a fost mereu preocupată de grija zilei de mâine.

“În afară de bursă, pe care am avut-o până am terminat facultatea, am avut tot felul de câștiguri din colaborări la radio, tv, filme. Erau însă întâmplătoare și-mi acopereau cheltuielile de existență imediată.

Primii bani adevărați  au fost cei din primul salariu. Am fost foarte fericită! Din banii aceia mi-am făcut rate la o mobilă pentru camera de zi, cu o bibliotecă mare”, mărturisește cunoscuta actriță.

“Nimeni nu credea că voi intra”

În anul 2 de facultate, Diana Lupescu este aleasă de Ion Popescu Gopo să joace rolul unei prințese, primind primul rol în ‘Povestea dragostei’. Talentul și frumusețea i-au deschis apoi alte oportunități de afirmare. Mama ei a fost cea care i-a insuflat iubirea pentru această artă și cea care a susținut-o mereu.

“Acum apare mama cu vechea ei obsesie pentru teatru. Adevărul e că nu eram prea compatibile, ea fiind o fire mai artistică, iar eu cât se poate de pragmatică. Împreună cu un prieten de al ei din tinerețe, Ion Ghelu Destelnica, m-au convins să descopăr o altă parte de lume.

Așa am început să citesc piese de teatru, multe poezii, biografii ale oamenilor celebri, psihologie, filosofie, romane. Am început apoi să fac exerciții  pentru tehnică actorului. S-a stabilit că am și talent, dar trebuie lucrat. Mă convinseseră să experimentez aventura admiterii la IATC. Nimeni nu credea că voi întra, primeam exemple de oameni talentați care au ratat de câteva ori. Cu multe controverse mi-am ales repertoriul și-am început lucrul. Am dat examenul și am intrat, prima pe listă”, mai spune Diana Lupescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

“Când joc mă detașez total de persoana mea”

Diana Lupescu a jucat în foarte mule filme și pe scenă. Este cunoscută tuturor din filmele ‘Extemporal la dirigenție’ și ‘Buletin de București’. Din anul 1990 actrița a decis să nu mai joace în filme, dar s-a dedicat scenei ca actor și regizor.

“Când joc un rol mă detașez total de persoana mea. Dacă apar accidente pe scenă le rezolv în spiritul personajului și apoi le uit. Dar vă povestesc o întâmplare a unui coleg, actor extraordinar, Dragoș Pâslaru. S-a întâmplat în spectacolul cu “O noapte furtunoasă” de Caragiale, regizat magistral de Dan Micu. Jucam și eu, rolul Zița.

Era o scenă tensionată, Rică era agitat și disperat să fugă, mulți actori se uitau din culise amuzați și prinși de situație. Publicul râdea, bătea din palme și el, care-l interpreta Rică Venturiano, a avut un mic lapsus. A început să întrebe șoptit ‘cum e’, din ce în ce mai disperat, mai aproape de sufler. Intensitatea tonului creștea, colega de scenă era prinsă de joc, știa că Dragoș n-avea probleme de text. În ultima instanța o întreabă uitându-se disperat în ochii ei ‘cum e’? Iar ea, încântată, îi răspunde ‘foarte bine, excepțional’. Perplexitate, câteva secunde pentru toți, cu excepția publicului care era în delir”, își amintește cunoscuta actriță.

“Cea mai importantă calitate a lui e că suntem împreună”

Diana Lupescu este căsătorită, din anul 1980, cu marele actor Mircea Diaconu. Împreună au doi copii, pe Ana și pe Victor. După 43 de ani de căsătorie, cunoscuta actrița vorbește despre cea mai importantă calitate a soțului sau.

“Îl văzusem pe Mircea în spectacolele de la Bulandra, filme, îi citisem interviurile, cartea abia apărută. Ne vedeam pe culoarele facultății, ne întâlneam la Festivalul de film de la Costinești. Într-o vară eram la Costinești, la festival, am stat mai mult de vorba despre tot felul de lucruri, de principii de viață, de părinți.

Era ultima seară a festivalului. În ziua următoare am plecat fiecare în drumul lui și nu ne-am mai vorbit până-n toamnă, când am primit un telefon de la el și a venit la Bacău. Pe 1 noiembrie ne căsătoream.

Cea mai importantă calitate a lui, pentru mine, e că suntem împreună. Că e lângă mine și familie când trebuie. Iar conflictele le aplanăm cu răbdare și înțelepciune.

Eu nu mă cert, de obicei tac și mă retrag. Revin când nervii au trecut și analizăm situația, găsim rezolvări cu calm, acceptate de toți”, declară Diana Lupescu, în exclusivitate pentru FANATIK.RO.

“M-am simțit tot timpul singură și vulnerabilă”

Actrița Diana Lupescu dezvăluie că mereu și-a dorit familie și copii, din cauza unor reprimări din copilărie. Recunoaște că a fost și bună și severă cu Ana și Victor și a încercat să nu piardă nicio etapă din dezvoltarea lor.

“Mi-am dorit mult copii, familie, poate și pentru că aveam un exces de afecțiune familială pe care împrejurările vieții m-au făcut s-o reprim. M-am simțit tot timpul singură și vulnerabilă. Cât au fost mici eram cea mai fericită. Am renunțat la multe, din iubire pentru ei, chiar și la o bursă UNITER din Anglia. Am fost și bună și severă, când era cazul. Am făcut lecțiile împreună. Pe Ana am dus-o  la balet, tenis, pian, patinaj, limbi străine. Am vrut să cunoască, să testeze, să vadă ce-i place.

Victor a venit peste 10 ani. Ni l-am dorit mult, chiar și Ana, care a avut o scurtă perioadă de timp când plângea noaptea de frica morții și a singurătății. Nu ne-am dat seama că o vor impresiona atât de mult câteva înmormântări  în familie, ce-au avut loc într-un scurt interval. Victor a fost un bebeluș atât de vesel, avea un râs molipsitor, chiar și-n somn. Pe amândoi i-am hrănit la sân multe luni, au fost sănătoși”, ne povestește Diana Lupescu.

“Greul a început când numele părinților era prea des amintit ca reper”

Copiii nu au știut că au părinți celebri mult timp. Actrița Diana Lupescu ne povestește de cea mai grea perioada trăită atunci când fiul ei, Victor, era mic.

“Victor a făcut o toxiinfecție alimentară la grădiniță, care ne-a speriat foarte rău, am stat internată cu el o luna la Grigore Alexandrescu. Nu putea fi hrănit decât prin perfuzie. A  fost greu și după  ce am ieșit din spital. S-a schimbat mult, voia să deseneze în loc să vorbească. A rămas cu pasiunea asta.

Greul a început când au mai crescut și numele părinților era prea des amintit că reper, ca cerințe,  comparativ. A fost complicat pentru niște adolescenți, dar și pentru noi, părinții”, declară, în exclusivitate pentru FANATIK, Diana Lupescu.

“Procurarea alimentelor era o adevărată aventură”

O foarte bună gospodină, cunoscuta actrița mărturisește că a fost nevoită să învețe să gătească noaptea pe vremea comuniștilor, pentru că doar atunci se dădea drumul la gaze. Cel mai bine îi ies preparatele de sărbători, iar soțul ei, Mircea Diaconu, o ajută mereu la spălatul vaselor.

“Am gătit foarte mult în vremurile când n-aveam gaze ziua și trebuia să gătesc noaptea. Când procurarea alimentelor era o adevărată aventură.  Așa încât n-aș putea spune că nu mi-am cheltuit plăcerea gătitului, pe care nici  nu cred c-am avut-o. Compensam cu obiecte frumoase de bucătărie, cratițe, farfurii, solnițe. Am o fantezie debordantă la gătit, fac ce vrei  din orice.

Îmi ies bine preparatele de Paște și Crăciun, niciodată identice cu cele din anii trecuți, dar familia le apreciază maxim. Gust tot timpul, n-am rețete exacte, așa că la finalul gătitului sunt sătulă. Cu gătitul mai merge, dar curățatul vaselor în care am gătit îmi displace profund, noroc cu Mircea care mă ajută”, mărturisește cunoscuta actriță.

“Iubirea publicului am apreciat-o fără să mi se urce cap”

Una din cele mai frumoase actrițe din vremea comunismului, Diana Lupescu nu s-a considerat niciodată celebră. Ne spune că filmele ei de succes nu au fost foate apreciate de critici pentru că erau normale și simple.

“Frumusețea e ca un ban cu două fețe. Frumusețea poate fi  moneda de tranzacție pentru unii. Depinde de caracterul tău sau de ce îți dorești prioritar de la viață. Nu mă consider frumoasă, am  avut ceva în interior, sau poate vulnerabilitatea mea era atractivă.

Aspectul meu exterior a fost un atu la începutul carierei pentru că jucam toate prințesele, nu era prea grozav. Adevăratele succese au fost în roluri care nu aveau drept miza frumusețea”, mai spune Diana Lupescu, în exclusivitate pentru FANATIK.