În trecut, despre unii dintre nobili (regi, regine, împărați etc) se spunea că, spre deosebire de muritorii de rând, au sângele albastru. Adevărul medical spune că oricine poate avea un astfel de sânge. Care e explicația științifică.
”A avea sânge albastru” este o expresie care se referă la persoanele de viță nobilă. Se spunea că membrii familiilor regale au “sânge albastru”, însă aproape nimeni nu mai crede ad litteram acest aspect. Odinioară, în vremurile medievale, nobilii chiar se mândreau că au sângele de culoare albastră și nimeni nu contesta acest lucru.
Această expresie a luat naștere în Spania. Astfel, după ce regatele creștine din zona iberică de azi au recucerit peninsula de la musulmani şi mauri, înalta nobilime spaniolă pretindea că, spre deosebire de nobilii de rang inferior care s-au amestecat cu sângele maurilor, avea ”sânge albastru”.
În secolul al IX-lea, membrii aristocraţiei militare spaniole dovedeau că se deosebesc de inamicii lor mauri. Ei își ridicau mânecile şi lăsau la vedere venele mâinilor pentru a sugera că au ”sânge albastru”.
Lăsând legendele la o parte și adoptând explicațiile medicale, trebuie să spunem că sângele albastru, deși extrem de rar, există. El este un simptom al unei afecțiuni dobândite sau ereditare care poate afecta pe toată lumea și care este cauzată de un exces de un anumit tip de hemoglobină, relatează Corriere della Sera.
Oamenii de știință spun că, în general, culoarea roșie a sângelui are la origine hemoglobina (o moleculă aflată în interiorul globulelor roșii). Aceasta este responsabilă cu transportul oxigenului către țesuturile și organele corpului.
Dacă vorbim de persoanele cu nuanțe albastre, acestea au în sânge un tip de hemoglobină care nu poate transporta bine oxigenul. Acesta este explicația pentru care sângele din unele părți ale corpului devine albastru, în special în zonele de circulație periferică: mâini, picioare și gură (cianoză).
Un alt motiv destul de des întâlnit pentru care sângele devine albastru este reprezentat de efectele secundare ale anumitor medicamente, substanțe, alimente, cum ar fi anestezicele, unele antibiotice și nitriții (folosiți ca aditivi pentru a împiedica stricarea cărnii). Vorbim de efecte secundare foarte rare.
Toate aceste medicamente sau substanțe pot produce o cantitate anormală de metahemoglobină. La niveluri ridicate, ea provoacă dificultăți în transportul oxigenului, fenomen cunoscut sub numele de ”metahemoglobinemie dobândită”.
”Uneori, pacienții ajung la urgențe cu un ten albăstrui, dificultăți de respirație, dureri de cap, amețeli și cu niveluri de metahemoglobină de peste 12-15%. În condiții normale acestea sunt sub 2%”, explică hematologul Mariola Abio Calvete, conform sursei citate.
Pacienții răspund destul de bine la terapie și necesită monitorizare timp de aproximativ o săptămână. Pot exista cazuri grave care pot necesita o transfuzie de sânge și spitalizare.
E important de precizat că metahemoglobinemia nu este întotdeauna o boală ereditară. Unele persoane se nasc cu niveluri mai mari decât cele normale. În acest caz este vorba de ”metahemoglobinemie congenitală sau ereditară”.