22 decembrie 1967. Era într-o vineri. Undeva în cartierul bucureștean Drumul Taberei, viitorul colonel Petrescu desfăcea o sticlă de vin. Tocmai venise pe lume băiețelul lui, pe care avea să-l numească Dan Vasile. Astrele au spus că micuțul blond avea pecetea zodiei Capricornului. Site-urile de specialitate susțin că e o zodie de pământ, norocoasă, predominant practică, materială, guvernată de planeta Saturn, începe din 22 decembrie şi se încheie pe 20 ianuarie. Carevasăzică, și p-asta a prins-o la limită. Un fel de 1-0 cu precedenta, Săgetătorul, care nu părea să-i ofere atâtea oportunități!
În mitologia romană, Saturn reprezenta puterea supremă, tatăl tuturor zeilor. Simbolizează disciplina, responsabilitatea, eficienţa, perseverenţa şi răbdarea. Ca semn de pământ, nativul din Capricorn este profund legat de acesta şi nu întâmplător se spune despre el că este cu picioarele pe pământ, la propriu şi la figurat. Ce descriere mai corectă am fi putut face omului care a câștigat două titluri cu CFR și a adus, prin calificarea în grupele Europa League, vreo 15 milioane de euro în club.
După meciul de aseară, orice cronică ar fi trebuit să înceapă cu aceste considerațiuni tehnico-tactice ale așezării în sistem a Capricornului între cele 12 zodii. CFR a obținut 3 puncte imense pe terenul celor de la Rennes. O echipă care valorează puțin mai mult decât suma plătită de francezi (21 milioane de euro) celor de la Sporting Lisabona pentru transferul lui Raphinha a bătut o formație care, astă-vară, câștigase Cupa Franței în fața lui Neymar, Mbappe, Cavani și a celorlalți multimilionari ai lui PSG.
Forcingul de început al francezilor arăta că gazdele sunt de 5 ori mai valoroase decât oaspeții. Doar că transfermarkt nu măsoară și valoarea antrenorilor. În care valoare trebuie musai introdus și criteriul astral al șansei. Gurile rele susțin că pe 23 decembrie, la prima băiță, micuțul Dan Vasile a lăsat ceva evident în scăldătoare. Iar o vorbă de duh a lui Sorin Cârțu se potrivește de minune: ”Dacă vrei să te apuci de antrenorat, dar nu ai norocul lui nea Imi Ienei, poți să te lași!”. Doar că, după meciul de aseară, nea Imi poate fi înlocuit fără probleme de Dănuț.
Nu, ea nu începe în minutul 5, când portarul Mendy îl faultează pe Traore al nostru, și pleacă acasă fără să fie nevoit să facă duș. Ci cu multe zile în urmă, când vreo 5-6 titulari ai lui Rennes, printre care și portarul numărul 1, se accidentează. Portarul numărul 2 e Mendy, și el incert înaintea partidei, iar rezerva rezervei e un puși născut în 2003, Pepe Bonet pe numele lui. Ok, e născut la Kinshasa, acolo unde se mai face certificatul de naștere și când te ia la școală. Doar că băiatul chiar pare adolescent.
Așadar, 11 contra 10 din minutul 5, după ce la pasa către Traore, fundașul Gnagnon, să-i dea Dumnezeu sănătate!, a ținut linia ofsaidului cu tușierul, nu cu colegul de linie. În urma loviturii libere primite, Deac a făcuit exact ce trebuia, doar să trimită pe spațiul porții, și s-a făcut 1-0
Clujenii n-au jucat rău în prima repriză. Chiar dacă n-au avut o posesie corespunzătoare superiorității numerice, ei și-au creat o grămadă de ocazii irosite de Djokovici, Boli sau Deac. Doar că, nepermis, Boli a generat un penalty la poarta noastră. Așa, și? Dan era acolo, pe bancă, iar spiritul lui i-a sucit glezna lui Niang și l-a făcut să dea pe lângă poartă. Las, să mai rateaze penalty și alții!
Pepe Bonet nu isprăvise copilăriile. Nici n-a început bine repriza secundă, când i-a pasat superb lui Omrani și francezul nostru a provocat eliminarea lui Camavinga. Un alt copil, cu vreo 5 luni mai mic decât colegul lui dintre buturi. Ooooo-Kay!!! Și ăsta născut la Miconje, în Angola, pe 10 noiembrie 2002. Cică. Măcar Kinshasa era capitală….
Așadar, 9 contra 11, cu 1-0 pe tabelă și cu cea mai bătrână echipă din competiție pe teren. Te-ai fi așteptat la posesie prelungită, la alergarea adversarului, la joc de siguranță și maturitate, pigmentat cu câteva ocazii și un gol care să fi terminat meciul. Hm, asta lui Dan i se pare poezie, probabil. Drama este că, pe parcursul reprizei secunde, CFR a scris o proză greoaie, a tremurat pentru victorie, iar Rennes a ajuns să finalizeze îngrijorător de des.
Mă mir că Dan Petrescu n-a sărit în teren la arbitrul rus, când acesta l-a eliminat pentru al doilea galben pe Susici. A fost total nedrept. Clar că au ceva arbitrii cu el. Pe bune! Dar, redevenind puțin serioși, nu putem să nu ne întrebem de ce antrenorul CFR-ului nu l-a schimbat pe fundașul său dreapta, atâta vreme cât era singurul de la Cluj care avea galben. Nemaivorbind că, în fața lui Niang, a putut să-și arate și slăbiciunile. Din plin! Doar că, dacă nici Dan nu se pricepe la fundași dreapta, atunci cine?
În urmă cu vreo 10 ani, Urziceniul lui Petrescu făcea 8 puncte imense în grupele Ligii Campionilor, record pentru acel timp, și se califica în primăvara europeană. Aproape jumătate din goluri, adică 3 din 7, le marcaseră adversarii. În porțile proprii.
Acum, cei doi atacanți, Omrani și Traore, împreună, n-au dat niciun șut la poartă. N-au câștigat decât 13 dueluri din 49, și au oferit, împreună, doar 16 pase bune, conform Instat. Adică una la circa 10 minute de bască. Astea însă par amănunte. Mult mai important e că fiecare a provocat eliminarea câte unui adversar.
Motiv pentru care, dacă nu supăr Zeul, aș dori să-i fac și eu o solicitare: Dane, rogu-te, șoptește-mi și mie alea 6 numere din 49 cu care să mă simt și eu Zeu!
Dincolo de faptul că este autorul golului de 3 puncte și jumătate de milion de euro, Cip a fost cel mai periculos om al oaspeților. A inițiat 73 de acțiuni, din care 64% au fost încheiate cu succes, și nu a greșit decât 7 pase tot meciul. La capitolul dueluri, până și el a fost depășit des: doar 29% dueluri câștigate
A fost singurul care a mai încercat să păstreze balonul și să inițieze jocul de posesie atât de necesar. A avut un procentaj de 86% al paselor corecte și a fost printre puținii care au câștigat mai mult de jumătate dintre dueluri, 56%.