Fauna României este una diversificată, cuprinzând specii în plină dezvoltare, dar și pe cale de dispariție. Din când în când, pe teritoriul nostru se mai poate vedea un animal rar, de-a dreptul spectaculos prin apariția sa și prin modul cum își prinde hrana. Cele mai multe exemplare ale sale se află în Rusia și în Siberia.
Codalbul este unul dintre animalele care stârnește uimire de fiecare dată când își face apariția. Se întâmplă mai rar pe teritoriul României, mai ales că face parte și din categoria speciilor aflate pe cale de dispariție. Mulți tind să-l confunde cu un vultur sau cu un șoim, dar dimensiunile sale sunt cu mult mai mari.
Codalbul se găsește într-un număr mai ridicat în Rusia și Siberia, dar și în Norvegia. Impresionează prin silueta sa masivă, care este formată dintr-o talie de 70-90 cm lungime sau aripi de 190-240 cm. Femelele sunt mai mari decât masculii, având o greutate de 4-6,9 kg, în timp ce aceștia pot cântări între 3 și 5, 4 kg.
Capul și ciocul sunt de asemenea masive, iar jumătate din lungimea picioarelor codalbului sunt acoperite cu pene. Pasărea are o culoare brun-închis, doar capul și baza gâtului fiind mai deschise, iar la bătrânețe penele devin albe în aceste zone.
Ciocul codalbului este suficient de puternic pentru capturarea pradei: lung, drept și încovoiat brusc spre vârf. Aripile îi sunt în formă de ”ușă de hambar”, puii ajungând la o dimensiune a aripilor precum cea a adulților destul de devreme, în jurul vârstelor de 5, 6 ani.
Codalbul este adeptul mediilor acvatice, ale mlaștinilor sau ale câmpiilor foarte aproape de apă. Nu trăiește în apă, dar pe lângă acestea, favorizând marginile lacurilor și fluviilor aflate în tundră, păduri sau aproape de acestea. Peștele este hrana pe care o adoră.
În România, poți găsi codalbul pe Dunăre sau în Delta Dunării, iar pe lângă pește mai capturează și păsări, în general acvatice, dar și animale de câmp precum iepurii, popândăii, șoarecii și nu se dă în lături nici de la animale mari precum oile, cerbii, caprele, mâncând inclusiv din hoiturile lor.
Codalbul reprezintă un pericol și pentru gâște sau lebede, dar și pentru rațe, lișițe sau pescăruși. De multe ori, prada este adusă puilor. Codalbul își construiește cuiburi mari, situați adesea în arbori din vecinătatea apelor. Pentru a nu se strica, codalbul își căptușește cuibul cu plante verzi, ramuri cu frunze și chiar cu lână și cârpe.
Pentru realizarea cuibului, contribuie și femela și masculul. Masculul aduce materialul, iar femela se ocupă de amenajare. După ce ”casa” este gata, femela depune ouă, la intervale diferite. Cât 1, 3 ouă la 2 sau 5 zile. Ouăle sunt mari, albe mat. La circa 56 de zile de la venirea pe lume, puii își părăsesc locul natal.