Animalul rar care trăiește pe teritoriul României. E pe cale de dispariție după ce zeci de milioane de exemplare au fost ucise în întreaga lume. Specialiștii spun că în ultimii ani a cunoscut cel mai rapid declin al populației.
Specia unică care se află pe pământul din țara noastră. E amenințată cu dispariția după ce milioane de exemplare au fost omorâte pe tot globul. A fost considerată o dăunătoare, însă acum este o prioritate în programele de conservare.
Foarte multe cercetări arată că hârciogul este în continuare în România. Experții consideră că trei specii din Cricetus cricetus sunt ”ascunse” în terenurile cu iarbă și înțelenite, unde obișnuiesc să hiberneze în vizuini.
Locuințele lor prezintă un tunel diagonal și unul sau mai multe tuneluri verticale cu diametru de 40-100 mm. Totul depinde de vârsta și dimensiunea individului, iarna fiind foarte adânci (de până la 2 metri) și vara mai superficiale.
Rozătoarea cunoscută drept grivan, cățelul pământului, cloțanul pătat sau hamster, are o lungime a corpului de aproximativ 30 cm și o greutate de 200-400 grame. Blana sa este de culoare brun-roșcată pe spate, pe burtă complet neagră, iar pe laturile gâtului are trei pete albe.
Mai mult, hârciogul este faimos pentru o particularitate anatomică interesantă. Mai exact, are două formațiuni elastice ca două pungi sub maxilarul inferior. Acești saci bucali au rolul de a căra proviziile pentru iarnă în vizuină.
Animalul deține câteva recorduri când vine vorba de proviziile adunate. Potrivit sor.ro, a strâns 34 kg de mazăre, 65 kg de cartofi, porumb și lupin. Cu toate acestea cantitatea medie adunată de această specie este de 2-3 kilograme de hrană.
Hârciogul consumă în cea mai mare parte hrană de origine vegetală (80%). Printre mâncarea sa se numără semințele, rădăcinile, fructele sau părțile verzi ale unor plante precum: lucerna, porumbul, varza, sfecla, grâul, rapița, păpădia, macul.
Cealaltă parte de 20% este formată din insecte, anelide, moluște și rozătoare mici. Acest animal mic și pe cale de dispariție poate consuma 200–400 kg de boabe pe an. Cantitatea de hrană de pe timpul iernii este de minim 1-1,5 kg.
Proviziile strânse de hârciog sunt consumate în perioada de hibernare, în special în episoadele de trezire. Hibernează din octombrie până în martie, motiv pentru care poate rezista în vremurile în care cantitatea de hrană este insuficientă și temperaturile sunt scăzute.