”Autostrada Antichității” reprezintă, fără îndoială, cea mai ingenioasă construcție din Dacia. În prezent, drumul se află pe fundul Dunării. A rezistat 19 secole, iar până în anul 1500 s-a circulat neîntrerupt pe el.
În luna iunie a anului trecut, noi descoperiri ale arheologilor de la Muzeul Național de Istorie și ale specialiștilor care se ocupă de proiectul Autostrăzii Sibiu – Pitești au arătat o parte neștiută până acum din traseul marelui Drum Roman.
La începutul secolului al doilea, romanii au construit primul drum suspendat în Dacia. Acesta s-a păstrat aproape intact până în anii ’60. Tabula Traiana, unul dintre cele zece monumente de pe acest drum ingenios a rezistat 19 secole.
Într-o primă fază, drumul a fost folosit de armatele împăratului Traian pentru a avansa în Dacia, în timpul războaielor daco-romane. Șoseaua este cunoscută în popor drept Calea lui Traian.
Această șosea antică făcea legătura între zonele de la sud și de la nord de Carpații Meridionali. Avea ca punct de pornire Dunărea și mergea paralel cu Oltul. Trecea pe la Corabia – Sucidava (vechea capitală a tribului dacic al sucilor), mai departe pe la Drăgășani (Rusidava), Râmnicu Vâlcea (Buridava – Stolniceni), Călimănești (Arutela) și ajungea la Boița (Caput Stenarum – castrul roman din Sibiu), în Transilvania, traversând munții.
A primit denumirea de ”Autostrada Antichității” sau marele Drum Roman / Calea lui Traian din Dacia întrucât pe aici s-a circulat neîntrerupt timp de mai bine de 1.500 de ani.
Din Capitala Dacia, drumurile construite de romani la începutul secolului al doilea ajungeau pe valea Mureșului. Apoi urcau prin Apuseni, spre nordul provinciei, până la Porolissum (Moigrad). De aici traversau orașele antice Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca).
Dar cea mai dificilă porțiune a drumurilor imperiale care străbăteau Dacia a fost construită pe malul drept al Dunării, în zona Cazanele. Aici, drumul folosit de romani traversa defileul pe o porțiune de circa 40 de kilometri.
Din cauza stâncilor uriașe și a faptului că pe un sector de vreo cinci kilometri, lățimea fluviului se îngusta la mai puțin de 60 de metri, constructorii romani au recurs la o soluție ingenioasă pentru construcția drumului. Ei au dăltuit în munte, iar în alte zone drumul a fost suspendat cu podele din lemn aşezate pe grinzi de stejar, înfipte în peretele de stâncă, notează Adevărul.
Doveziile istorie arată că, în secolul al XIX-lea, drumul de pe malul drept al Dunării era încă folosit. Pe marginile sale, se pot vedea, din loc în loc, monumente de piatră, sculptate în stâncă, unele numite Tabula Traiana. Ele au rolul de a aminti de eforturile depuse la construcția drumului și de a aduce omagii împăratului Traian.
În prezent, doar unul dintre monumentele comemorative ridicate pe drumul construit de romani prin Cazanele Dunării s-a păstrat. Tabula Traiana rezistă de peste 19 secole. În anii 60, a trebuit mutată cu 30 de metri mai sus pentru a nu ajunge sub apele Dunării, odată cu amenajarea hidroenergetică Porțile de Fier.
În 1964 a început construcția de la Hidrocentrala Porțile de Fier I. Nivelul apei a crescut și a înghițit mai multe insule și vechiul drum antic. Astăzi, vechiul drum imperial a rămas ca amintire în cărțile poștale și ilustratele de epocă. Tabula Traiana mai poate fi văzută pe malul sârbesc al Dunării.
În România, în dreptul acestui monument, în anii ’90 a fost ridicat Chipul lui Decebal. Vorbim de una dintre cele mai mari statui din lume. Chipul fostului rege al dacilor apare cioplit în stâncă, în apropiere de Orșova.