Au trecut exact 18 ani de la eliberarea celor trei jurnaliști români care au fost răpiți în Irak. Ce fac, în prezent, Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Ohanesian, cei care au trecut prin aceste momente dificile.
Finalul lunii martie din anul 2005 a fost unul extrem de alert pentru viața politică și pentru presa din România. În intervalul 27 – 28 martie, președintele de atunci al țării noastre, Traian Băsescu, efectua o vizită în Irak și Afganistan. Șeful statului vizita trupele românești dislocate în aceste teatre de operații
Pe 28 martie, în jurul orei 19:30, nu la mare distanță de când liderul de la Cotroceni își încheia vizita în această zonă, avea loc răpirea a patru cetățeni: trei jurnaliști români și ghidul lor. Totul se petrecea în cartierul universitar din capitala Irakului.
Jurnaliștii răpiți erau Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci (ambii de la Prima TV) și Ovidiu Eduard Ohanesian (de la România Liberă). Aceștia se aflau de o săptămână în Irak. Aici urmau să realizeze interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al țării.
La o jumătate de oră după răpire, Marie-Jeanne Ion îl suna pe directorul știrilor de la Prima TV, Dan Dumitru, spunându-i vestea cutremurătoare: ”M-au răpit, sunați la ambasadă. Sunt într-o mașină. Mă duc în Hamiria”. Mesajul audio a fost urmat de un SMS, în care scria: ”Am fost răpiți. Nu e o glumă. Ajutor! Ajutor!”.
Aflat în avionul de întoarcere spre țară, președintele Băsescu este informat despre răpirea jurnaliștilor români, de către ministrul de externe, Mihai Răzvan Ungureanu. Imediat, șeful statului ia legătura, din aeronava prezidențială, cu șefii principalelor servicii de informații, SRI și SIE.
În aceeași zi, la ora 21:10, era constituit la sediul MAE un nucleu de gestionare a situației, sub coordonarea ministrului Afacerilor Externe. În cursul nopții, într-un comunicat, Ministerul de Externe relata despre dispariția a trei jurnaliști români în Irak.
În ziua următoare, pe 29 martie 2005, la sosirea pe Aeroportul Otopeni, președintele Traian Băsescu spunea că toate structurile statului sunt ”în alertă”. Acesta mai adăuga că a luat legătura și cu serviciile speciale ale țărilor aliate.
Tot pe 29 martie, în scenă intră un nume extrem de controversat: Omar Hayssam. Acesta anunță public că a fost contactat de răpitori, care i-au solicitat suma de 4 milioane de dolari în schimbul eliberării ostaticilor.
Pe 30 martie, în jurul miezului nopții, Al Jazeera difuzează o înregistrare video cu ostaticii români și însoțitorul acestora, încadrați de doi bărbați înarmați. Marie Jeanne Ion transmite mesajul răpitorilor care, contrar celor spuse de Hayssam, spune că nu solicită nicio recompensă în schimbul eliberării ostaticilor.
Jurnaliștii români sunt ținuți 3 zile într-o locație din Bagdad, apoi transferați, la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană. Între timp, în țară se petrec lucruri interesante. Omar Hayssam, după mai multe declarații controversate și vizite la Băsescu și în Irak, este reținut.
În ziua reținerii acestuia, 5 aprilie, din Irak vin noi informații. Răpitorii, despre care s-a aflat că fac parte din organizația ”Brigăzile Muadh Ibn Jabal” fac o primă cerere. Ei voiau, în schimbul eliberării jurnaliștilor, ca România să-și retragă într-un interval de 4 zile cei 860 de soldați angajați în cadrul Coaliției multinaționale din Irak.
Un moment greu și de impact are loc pe 9 aprilie. Atunci expira termenul acordat de răpitori, iar aceștia transmiteau că vor începe decapitarea jurnaliștilor români. Autoritățile române solicită încă un termen de două zile.
Răpitorii vin cu noi cereri. Ei solicită ca în schimbul eliberării jurnaliștilor români să fie oferiți în schimb 20 de militari români din trupele prezente în Irak, sau eliberarea unor prizonieri irakieni.
Statul român e neclintit și nu cedează. Pe 11 aprilie, președinția confirmă că jurnaliștii răpiți sunt în viață. O probă în acest sens apare abia pe 22 aprilie, la o zi după ce răpitorii au anunțat că vor trece la prima execuție, live pe internet. Cei trei jurnaliști români răpiți în Irak apar în imagini extrem de slăbiți și într-o stare proastă.
Pe 9 mai, Traian Băsescu susține o declarație în care spune ferm că autoritățile de la București nu negociază nici politica externă. Adaugă că nu are în vedere să plătească vreo răscumpărare. Pe 10 mai, autoritățile române au cerut implicarea Ligii Arabe în eliberarea jurnaliștilor români.
Pe 14 mai, negocierile cu reprezentanții răpitorilor sunt reluate. Apoi, peste patru zile autoritățile primesc o nouă probă de viață a celor trei jurnaliști care nu este dată publicității.
Pe 21 mai, Președintele Ligii Culturale Islamice din România, alături de alți membri ai organizației, pleacă la Bagdad, în încercarea de a realiza, pe căi neoficiale, eliberarea jurnaliștilor. Acea să fie o mișcare decisivă.
Pe 22 mai 2005, după 55 de zile de captivitate, Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Eduard Ohanesian erau eliberați. În aceeași zi, președintele României, Traian Băsescu, adresa mulțumiri serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității arabe din țară care au contribuit la rezolvarea crizei.
La doar 24 de ore, pe 23 mai, în jurul orei 15:00, jurnaliștii români reveneau în țară. Pe Aeroportul Militar Otopeni erau primiți de președinte. Al patrulea ostatic eliberat, Mohammad Munaf, era reținut la Bagdad de autoritățile americane pentru investigații.
Interesant este faptul că, după revenirea în țară, cei trei jurnaliști nu au mai ținut legătura. Marie Jeanne Ion (50 de ani) a rămas în presa. O perioadă a fost editor coordonator la Prima TV, apoi s-a mutat la TVR. În ultimii ani a început o colaborare cu Euronews, post la care lucrează și în prezent.
În ceea ce-l privește pe Sorin Mișcoci, 48 de ani, acesta a acceptat să lucreze o perioadă pe post de cameraman la Administrația Prezidențială, începând cu anul 2007, până în 2020. A fost detașat de la TVR. Fost angajat și la Prima TV, Sorin Mişcoci a intrat în echipa noului post de televiziune Euronews România. Este manager de producție al stației de știri.
Ovidiu Eduard Ohanesian a rămas în presă, dar independent. În 2008, a publicat volumul ”Amintiri din portbagaj. Din culisele unei diversiuni. Răpirea din Irak”. Acesta s-a judecat cu conducerea Serviciului de Informații Externe, notează RadioChișinău. SIE l-a acuzat de dezvăluirea unor obiective secrete ale serviciului.