În urmă cu 12 ani, Ionuț Gologan, un tânăr din comuna prahoveană Telega, era arestat în Malaezia, pe aeroportul din Kuala Lumpur. Conaționalul nostru era prins cu 1,5 kilograme de metamfetamină.
Legea din acest stat asiatic stipulează că traficul de droguri este pedepsit cu sentința capitală. Acest lucru avea să se întâmple în 2016, an în care Ionuț Gologan a fost condamnat la moarte prin spânzurare de către Curtea Federală de Justiție din Malaezia.
De la acea dată, mai multe delegații din România au purtat discuții cu omologii din Malaezia. Diplomația a avut succes. Ionuț a scăpat de această pedeapsă capitală, dar nu a obținut grațierea. Românul a primit 20 de ani de închisoare.
La aproape 9.000 de kilometri distanță, rudele lui Ionuț Gologan au trecut prin clipe dificile. Tânărul a fost crescut doar de tată și de o bunică. În toți acești ani de după condamnare, Dumitru Gologan a strâns bani pentru a-și ajuta fiul și a făcut apel după apel.
Bunica lui, care i-a fost ca o mamă, l-a așteptat an de an să ajungă acasă. Din păcate, între timp bătrâna s-a stins din viață fără să mai aibă ocazia să îl vadă în carne și oase și să-și îmbrățișeze nepotul.
În 2017, într-un interviu pentru Adevărul, femeia spunea că speră să mai aibă zile doar pentru a-şi mai putea vedea o singură dată nepotul. Admitea că a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a-l aduce pe Ionuţ în ţară.
Toate demersurile sale au rămas fără rezultat. La acea vreme, bătrâna i-a trimis o scrisoare președintelui României, dar răspunsul nu a mulțumit-o deloc. ”Am trimis o scrisoare domnului preşedinte şi în frazele mele am şi subliniat:
Chiar dacă mai are din condamnare, să-l aducă în ţară să pot să merg şi eu la el cu o bucăţică de pâine, aşa am scris. Am primit răspuns de la domnul preşedinte acum două săptămâni. Mi-a răspuns că e bine, dar nimic din ce am cerut eu”, spunea bătrâna.
Tatăl lui Ionuț este convins că fiul acestuia a fost folosit de alții pentru a căra stupefiante. În urmă cu doi ani, Dumitru Gologan vorbea despre greutățile pe care le îndură fiul său în statul asiatic.
”Nu-i mai recunosc vocea când vorbim la telefon. E singurul meu copil. Am fost ajutat cu bani, dar ce folos. Copilul meu a fost folosit. Nici nu știa ce e în bagaj, la momentul la care i s-a găsit metamfetamina. Întreaga viața i-a fost distrusă, arată îngrozitor, nici vocea nu i-o mai recunosc când mai vorbim la telefon”, se plângea tatăl lui Ionuț.