Chiriile mari gonesc turcii din Istanbul. ”Orașul devine nelocuibil”

Potrivit datelor oficiale ale Institutului turc de statistică (TÜİK), peste două milioane de cetățeni au migrat din Istanbul către alte orașe din Turcia între 2018 și 2022.

Chiriile mari gonesc oamenii din Istanbul

În 2020, Emirhan Yılmaz locuia într-un apartament cu o singură cameră în Maltepe, Istanbul. Chiria sa era de 500 lire turcești (circa 305 lei la valoarea medie a lirei turcești din 2020 n.r.) pe lună, iar salariul său ca muncitor pe șantierul naval era de aproximativ 10.000 de lire (circa 6.103 lei la valoarea medie a lirei turcești din 2020 n.r.).

“Dar acum, chiar dacă închiriez cu alți trei sau patru colegi de cameră, costul pe persoană ar fi de 10.000 de lire (1.512 lei n.r.)”, a declarat Yılmaz, adăugând că salariile actualizate variază între 25.000 și 30.000 de lire (între 3.780 și 4.536 de lei n.r.), relatează Turkey recap.

Originar din orașul Sinop de la Marea Neagră, Yılmaz, în vârstă de 27 de ani, s-a mutat la Istanbul în urmă cu șase ani și s-a adaptat bine la oraș. Dar, pe măsură ce timpul trecea și prețurile chiriilor au început să crească mai repede decât inflația oficială în ultimii ani, a început să realizeze că lucrează în principal pentru a plăti chiria.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

“Când aproape jumătate din banii mei se duceau pe chirie, nu am mai putut suporta”, a declarat Yılmaz. “S-ar putea să sune exagerat de dramatic, dar, într-adevăr, marele și bătrânul Istanbul părea să fie bun cu toată lumea, mai puțin cu mine. M-am simțit nedorit și m-am întors în orașul meu natal.”

Yılmaz este unul dintre mulții exilați recent din Istanbul. Orașul de 16 milioane de locuitori a înregistrat un exod tot mai mare al rezidenților, mulți dintre ei fiind alungați de creșterile abrupte ale chiriilor și de disponibilitatea mai largă a muncii la distanță în era post-pandemică.

Unul din cinci dintre cei care au plecat a declarat că motivul pentru care s-au mutat a fost acela de a găsi “locuințe și condiții de trai mai bune”.

Dintr-o datorie în alta

Un alt fost rezident din Istanbul, Mert Kara, un electrician în vârstă de 35 de ani, a declarat că obișnuia să trăiască confortabil cu 15.000 de lire pe lună. Dar situația s-a schimbat, așa că, anul trecut, s-a întors în casa familiei sale din Aksaray.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

“Înainte de a pleca, chiar dacă câștigam 15.000 sau 20.000 de lire, nu era suficient”, a declarat Kara. “Întotdeauna am crezut că aș putea acoperi o datorie cu alta și că vremurile grele vor trece, dar, așa cum spune celebra memă: ‘Vremurile grele au trecut, acum urmează vremuri și mai grele’. Așa este viața mea. Acele zile grele nu au trecut niciodată”.

În cele din urmă, Kara a spus că se chinuia atât pentru a plăti chiria, cât și pentru a cumpăra mâncare, și nu a mai putut ignora sfatul familiei sale de a se întoarce în Aksaray.

“În cele din urmă am fost de acord cu ei”, a spus el. “Oricum, nu aveam un loc de muncă adecvat. Acum, că sunt în Aksaray, nu plătesc chirie. Pot măcar să economisesc niște bani.”

Potrivit datelor furnizate de platforma de evaluare imobiliară Endeksa, chiria medie în Istanbul depășea 17.000 de lire turcești la sfârșitul lunii noiembrie 2023.

Sacrificii pentru plata chiriei

Meryem Güler, în vârstă de 32 de ani, care este șomeră de mult timp și locuiește în prezent în Halıcıoğlu, Istanbul, împreună cu soțul ei, a declarat că încearcă de ceva vreme să plătească chiria cu împrumuturi de la vecini.

“Ne-am plătit datoriile cu alte datorii”, a spus Güler, adăugând că, pentru ea, plata chiriei implică mai multe sacrificii. “Pentru a plăti chiria, trebuie să reduc cheltuielile de întreținere… și activitățile culturale. Faptul că nu iau parte la ele mă deprimă.”

“Pe lângă asta, mă gândesc în mod constant la ce trebuie să fac a doua zi, la cum voi face rost de mâncare mâine … și la ce altceva putem înceta să mai facem pentru a economisi niște bani. Deci, chiria ne lovește de două ori”, a mai explicat femeia.

Esra Ece Kutlu, o activistă care lucrează cu grupuri defavorizate și cu persoane care se confruntă cu lipsa de adăpost, a declarat că, odată cu creșterea inflației, problema locuințelor a devenit o problemă serioasă pentru mulți oameni din Istanbul.

Potrivit lui Kutlu, un număr tot mai mare de persoane se mută înapoi la familiile lor, împart apartamentele sau devin persoane fără adăpost din cauza costului vieții.

Datele Agenției de Planificare din Istanbul (IPA) arată că, între 2020 și 2022, chiriile au crescut de 1,6 ori la nivel global, în timp ce în Istanbul creșterea a fost de 5,2 ori.

În raportul agenției din noiembrie 2023 se afirmă că “a devenit imposibil pentru grupurile cu venituri medii și mici să cumpere locuințe, iar închirierea nu este accesibilă pentru grupurile cu venituri mici și medii”.

Litigii între proprietari și chiriași

Președintele Asociației Rețeaua Globală pentru Egalitate și Incluziune, Ayșe Kașıkırık, a declarat că nevoile locative ale cetățenilor ar trebui să fie gestionate de principiile unui stat social, dar “din păcate” sistemul nu funcționează astfel.

“A fi capabil să îți permiți o casă sau o chirie a ajuns să definească fericirea, iar motivația este simpla supraviețuire”, a declarat Kașıkırık, adăugând că un regulament din 2022 din iunie care limitează creșterile anuale ale chiriilor pune, de asemenea, chiriașii și proprietarii unul împotriva celuilalt.

Potrivit lui Kașıkırık, deși legea definește o limită superioară pentru ratele anuale de creștere a chiriei, aceasta nu este pusă în practică în viața reală. “În prezent, instanțele de judecată sunt înțesate de litigii privind contractele de închiriere din cauza lipsei de control. Proprietarii se luptă cu chiriașii pe străzi. Și vor fi și mai multe …”

În Turcia, creșterea prețurilor chiriilor era calculată pe baza mediei anuale a inflației, dar când inflația oficială a atins cote maxime în 2022, Parlamentul turc a adoptat în acea vară un regulament care stabilește o limită superioară de 25% pentru creșterile anuale ale chiriilor.

Într-o întâlnire cu ușile închise din decembrie, ministrul de finanțe, Mehmet Șimșek le-ar fi spus reprezentanților mediului de afaceri și ai finanțelor că limitarea nu va fi prelungită după 1 iulie 2024.

Între timp, controlul efectiv al chiriilor continuă să creeze decalaje mari între chiriile plătite de noii chiriași și cele plătite de chiriașii vechi, în timp ce numărul proceselor de evacuare și tensiunile dintre proprietari și chiriași au crescut.

Orașul devine nelocuibil

O altă persoană plecată recent, Zeynep Habeș, în vârstă de 58 de ani, a studiat educația preșcolară, dar lucrează ca muncitoare în industria textilă, deoarece nu a putut găsi un loc de muncă relevant. Ea s-a mutat în Kilis în urmă cu trei luni împreună cu familia sa de patru persoane.

“A trăi în İstanbul a devenit prea dificil din punct de vedere financiar. Mai ales atunci când ești plătit cu salariul minim”, a declarat Habeș.

“Chiriile au crescut vertiginos. Am plecat din İstanbul cu o lună înainte de expirarea contractului meu de închiriere, pentru că proprietarul le anunțase celorlalți chiriași o majorare destul de nedreaptă. Ne-a fost teamă că noi vom fi următorii.”

Chiar dacă Habeș a evidențiat destul de multe probleme legate de viața în marele oraș, ea nu a fost mulțumită de statutul de exilată care i-a fost impus. “Mutarea din orașul cu care am învățat să trăim de atâția ani a fost prea mult, ne-a epuizat. Cu siguranță nu este ușor. A trecut aproape un an, dar încă nu ne-am aclimatizat cu acest loc.”

Politologul Can Kakıșım a declarat că, deși creșterea chiriei îi împinge pe anumiți oameni să părăsească orașul, locurile libere sunt ușor de ocupat. Potrivit lui Kakıșım, un apartament în care stătea o singură persoană este acum împărțit de două sau trei persoane, iar în oraș nu s-a înregistrat încă o scădere a populației.

El a continuat, spunând că există întotdeauna cineva dispus să se mute la Istanbul pentru locuri de muncă cu venituri mici, referindu-se la populația de migranți și refugiați din oraș.

“Există, de asemenea, străini care nu sunt reflectați în cifrele privind șomajul, dar și refugiați. Ei sunt exploatați foarte mult, în special în locurile de muncă necalificate, și sunt puși să lucreze ca niște sclavi.

Cu alte cuvinte, nu există o scădere a populației în țară și în oraș și, din moment ce acele case nu rămân goale, presiunea asupra prețurilor chiriilor poate continua cumva.  Bineînțeles, acest lucru determină o scădere accentuată a calității vieții în general, ceea ce face ca orașul să devină și mai nelocuibil.”