Sport

Dansul la bară, sport olimpic, nu striptease! Povestea celor care pot scrie istorie pentru România

FANATIK a realizat un reportaj cu totul special cu unii dintre cei mai buni sportivi de pole dance, disciplină cu extensii exotice, dar cu rigurozitate și regim demne de JO
29.04.2024 | 06:00
Dansul la bara sport olimpic nu striptease Povestea celor care pot scrie istorie pentru Romania
Robyn, englezoaica devenită campioană mondială pentru România
ADVERTISEMENT

Aflat încă la început în România, dar în plină ascensiune la nivel mondial, pole dance, pe românește „dansul la bară”, ar putea aduce recunoaștere țării noastre peste tot în lume. La Campionatele Mondiale din luna octombrie desfășurate la Kielce (Polonia), sportivii români au reușit să cucerească patru medalii și de aur și una de argint, în condițiile în care delegația noastră a numărat doar 14 sportivi.

Pole dance-ul, sportul care poate readuce România pe hartă la nivel mondial

Pole dance combină elemente de acrobație din gimnastică și din dans, însă rădăcinile sunt mult mai vechi. Deși unii consideră că „se trage” din cabaret sau striptease, tradiția merge mult înapoi în timp și își are originile în India de acum 800 de ani, unde se numește Mallakhamba și este sportul național. Chinezii practicau și ei un sport asemănător încă din secolul 12.

ADVERTISEMENT

Contrar preconcepțiilor că acest sport este apanajul exclusiv al femeilor, există și bărbați care îl practică, deși în România deocamdată îi poți număra pe degete. Vom afla poveștile fascinante ale artiștilor și ce perspectivă există să devină sport olimpic până la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028.

Robyn Dunne, englezoaica devenită campioană mondială pentru România

Robyn Dunne are 26 de ani, e din Plymouth și s-a mutat în București la doar 18 ani, după ce iubitul ei s-a îndrăgostit iremediabil de… România! A deschis unul dintre primele studiouri de pole dance de la noi, iar acum a reușit să câștige medalia de aur la Campionatul Mondial alături de alți 3 sportivi.

ADVERTISEMENT

Robyn pur și simplu sfidează legile fizicii și pare că plutește în aer, iar fiecare mișcare curge lin și pare atât de naturală și ușor executată. Am stat de vorbă cu una dintre „reginele” pole dance din România la ea „acasă”, studioul New Heights din zona Obor: „Cred că aveam 12 ani când am văzut prima oară o bară de dans. O prietenă a mamei mele avea așa ceva acasă și am încercat acolo pentru prima oară. Era un fel de seară a fetelor. Apoi am început să iau lecții împreună cu mama. Deja fac pole dance de 12 ani”.

Robyn, englezoaica devenită campioană mondială pentru România
Robyn, englezoaica devenită campioană mondială pentru România

Dacă în Anglia, Australia, America, Rusia sau Canada pole dance nu mai este demult subiect tabu, Robyn s-a confruntat cu o altă realitate când a ajuns în România: „Am fost puțin șocată când am venit aici, dar știam că va fi ceva de viitor. Ăsta a fost și motivul pentru care am deschis studioul în 2018. A fost o investiție de 16.000 de euro. La început erau câteva persoane, acum avem peste 200 de practicanți”.

ADVERTISEMENT

După 8 ani, România i-a devenit „acasă” și nu se mai gândește să se întoarcă în Anglia: „Nu am avut probleme de adaptare. Am reușit să învăț limba cam după doi ani”.

Mamă a 2 copii, sportivă și instructor: „Îmi iau liber cam o lună să mă antrenez”

Pentru participarea la Campionatul Mondial s-a antrenat sute de ore și e convinsă că dansul la bară va deveni sport olimpic: „Nu e ușor să te pregătești pentru competiții și să fii și instructor. De fiecare dată înainte de o competiție majoră îmi iau liber cam o lună minim să mă antrenez.

ADVERTISEMENT

Mi-a fost destul de greu pentru că am și doi copii. Cu siguranță acest sport va ajunge să fie o disciplină olimpică. Cred că e o mică problemă cu partea sexy. Dar și la înot sau la gimnastică apari în mare măsură dezbrăcat, nu?”.

Nivelul la Campionatul Mondial a fost unul extrem de ridicat, iar tensiunea și-a spus cuvântul: „Nu știu cum ar fi să câștigăm o medalie olimpică pentru România. Sincer, a fost foarte multă tensiune, presiune și stres la Campionatul Mondial și chiar nu știu dacă voi mai concura. Rămâne de văzut. A fost foarte dificil pentru mine”.

Rebecca Marinof, dublă campioană mondială și sportiva anului. Face cuplu cu Dumitru Roșca pe parchet și în viața de zi cu zi

Rebecca Ghionea-Marinof are poveste extraordinară. La 20 de ani, este studentă la Actorie și Limbi Străine (Japoneză) și a fost desemnată Sportiva Anului de către Federația Română de Pole Fitness și Sport.

Rebecca și Dima, ipostază amuzantă după triumful din Polonia
Rebecca și Dima, ipostază amuzantă după triumful din Polonia

Așa cum îi place chiar ei s-a spună, „a crescut în circ”: „Sunt a patra generație care face asta. Mama și bunica au lucrat prima oară în arenă la 5 ani și eu la fel. Mama în Germania și mamaia la Turnu-Severin. Și părinții, și bunicii au făcut sport de performanță și au adus premii unice în România.

Mama, tata și bunicii, cu alți 8 membri, au câștigat Clovnul de Aur la Monte Carlo, singurul adus în România în 46 de ediții. E ca un premiu Oscar. Mai au multe alte premii. Au fost contactați și de Cirque du Soleil să antreneze acolo. Ei au fost inspirația și modelul meu, deși erau plecați mai tot timpul și nu prea îi vedeam. Vara, 3-4 luni plecam cu ei cu rulotele din oraș în oraș. O viață frumoasă pentru un copil. Am mers de mică până la 8 ani”.

A ajuns să practice pole sport dintr-o joacă, la fel ca la circ: „Am intrat într-o trupă de fete la Circul Globus, dar am vrut să fac ceva diferit față de familia mea. Am plecat, nu aveam sală să mă antrenez și am descoperit din întâmplare Club Acrobatica.

După 3 săptămâni a venit cineva de la sală și mi-a zis că e o fată care are 18 ani nu poate să concureze cu cineva minor și m-a întrebat dacă vreau să fac duet. Am mers la Campionatele Naționale și am luat aurul cu Alexandra Plumbuitu, iar la Mondialele de anul trecut am luat cu ea argint”.

Face cuplu perfect cu Dima la competiții și în viața privată

Tot de la Rebbeca aflăm cum a ajuns să colaboreze cu Dima și cum au devenit parteneri și în afara antrenamentelor și competițiilor: „Apoi am luat legătura cu Dima. Așa au fost lucrurile… să ne apropiem… și am început să repetăm împreună. Și mi-a propus dacă vreau să mă bag și la pole sport, nu doar la cerc. Am ajuns să concurez tot dintr-o joacă”.

Rebecca, alături de părinții ei, Ewelyn și Cristian (Ghionea) Marinof și partenerul Dima la Mondiale
Rebecca, alături de părinții ei, Ewelyn și Cristian (Ghionea) Marinof și partenerul Dima la Mondiale

Mare parte din performanțele reușite la Mondiale se datorează și mamei sale, Ewelyn Ghionea Marinof, o personalitate marcantă în lumea circului: „Toate momentele au fost create și antrenate de mama mea. Ea ne-a făcut costumele, conceptul, coregrafia, muzica, tema și fără ea nu cred că reușeam să luăm atâtea medalii… sau nu erau de aur”.

Poveste de dragoste ca în filme. Se roagă în fiecare zi

Deși erau colegi la circ, scânteia și apropierea dintre Rebecca și Dima a avut loc abia după performanțele de la Campionatul Mondial din Polonia, unde au reușit să câștige împreună două medalii de aur: „Cred că ne-a ajutat în primul rând ca program faptul că suntem un cuplu. Aici începe scandalul la toată lumea. Problema asta am avut-o și la grup. Fiind tot timpul împreună ne-a ajutat mult”.

Credința în Dumnezeu e de asemenea extrem de importantă pentru Rebecca și Dima. A ținut să puncteze asta în mod special: „Noi suntem o familie religioasă și de fiecare dată ne-am pus în plan ca la ora 10 să ne rugăm special pentru Mondiale 1-2 minute, pentru noi, dar și pentru adversari. Am ținut neapărat să facem asta și ne puneam ceasul să sune. Avem și un motto din Biblie: «Totul prin Hristos, care mă întărește». Suntem convinși că toate performanțele noastre au fost realizate și datorită credinței noastre”.

Dumitru Roșca, adică „Dima”, este vedeta lotului național de pole sport

Partenerul de concurs și de viață al Rebeccăi are 31 de ani, s-a născut în Republica Moldova și a făcut gimnastică de performanță timp de 13 ani. A venit în România la facultate, a concurat pentru Steaua și a cochetat și cu lotul național al României.

Ștefan Dumitru a făcut 13 ani de gimnastică
Ștefan Dumitru a făcut 13 ani de gimnastică

A renunțat în cele din urmă la cariera de gimnast pentru a antrena și chiar a pregătit lotul național al Irlandei de Nord timp de 3 ani, cu rezultate notabile. A revenit în România în 2018 și dintr-o întâmplare a ajuns să fie angajat la circ, ca acrobat.

Alyssa Lazăr, o colegă de la circ, l-a convins să se înscrie la Campionatele Naționale de Pole Sport, după ce au creat împreună un număr de cerc și la circ: „Am luat aur la pole sport 18+ și din nou aur cu Alyssa Vulpea la Artistic Pole Double. Așa ne-am calificat la Mondialele din Elveția, unde Rebecca a luat argint și s-a mai reușit o medalie de aur la cerc”.

Vrea medalia de aur cu Rebecca la Jocurile Olimpice

Dima a povestit și cum a ajuns să aibă o relație cu Rebbeca: „Ne-am apropiat după Mondiale și atunci am decis să intrăm într-o relație. Avem multe lucruri în comun și planuri de viitor. Ne ajută faptul că suntem un cuplu, dar poate fi și o provocare.

Și la circ sunt foarte multe cupluri și au tot felul de certuri. Cred că am făcut un cuplu perfect. Vreau să iau o medalie cu ea și la Jocurile Olimpice. E o susținere interioară între noi”.

A devenit campion mondial cu dublă fractură și încă o fisură

Dima a reușit să aducă României la ultimul Mondial nu mai puțin de 3 medalii de aur. A început cu aur la Doubles Artistic hoop 18+, însă la ultimul element în proba de Groupe Artistic Pole a avut un ghinion teribil: „Am avut un salt înapoi de pe bară și am aterizat în câlcăie. Am avut la piciorul drept dublă fractură și fisură la stângul. M-am uitat la arbitră și am zâmbit. Totul a fost bine și am luat aur”

Fostul gimnast e convins că dacă nu s-ar fi întâmplat accidentarea, ar mai fi luat o medalie de aur cu Rebecca: „A doua zi aveam competiție. Trebuia să particip cu Rebecca la dublu artistic. Sigur ar mai fi fost și acolo o medalie de aur. Am zis că vreau să particip indiferent de ce se întâmplă. Nu am vrut să pun piciorul în ghips. Mi se putea agrava accidentarea. Trebuia să o și ridic la niște elemente și în cele din urmă ne-am retras de acolo.

Am decis să concurez totuși solo la Pole Sport 30+. I-am spus că dacă Dumnezeu mă ajută să intru pe scenă, iau aurul. Ea m-a ajutat să mă duc acolo. Era umflat piciorul, dar n-am avut multe elemente unde trebuia să-l folosesc. Am și scos o parte din ele.

Cei din juriu știau ce am pățit, dar nu puteau să țină cont pentru că punctajul e foarte strict. Dacă nu faci integralul bine, la revedere. Două zile după am ajuns o legumă. Eram epuizat, nu mai eram în stare de nimic”. 

Diana Gavrilă, campioană mondială în proba de grup: „Pentru mine e o formă de meditație”

Multe fete s-au lovit la început de reacțiile negative ale părinților și apropiaților, însă Diana nu a ținut niciodată cont de asta și a mers pe drumul ei: „Nu mi-a păsat foarte mult de ce spunea lumea la început. Prima oară am auzit de pole dance pe la 13 ani, când am văzut o fată dansând într-un videoclip.

Diana Gavrilă a dus pole sportul la Marea Neagră
Diana Gavrilă a dus pole sportul la Marea Neagră

Era o cântăreață din Coreea de Sud, Gain. Apoi am auzit de Anastasia Sokolova, una dintre cele mai cunoscute din lume. Am văzut un videoclip la «Ucrainenii au Talent» și mi s-a părut incredibil ce făcea. Am zis că trebuie să încerc și eu.

În 2019 am început să iau cursuri când am venit în București. Inițial i-am spus doar tatei și i-am zis să nu îi zică mamei. Tata nu era încântat, dar mi-a zis doar să nu îmi rup ceva. Mama instantaneu a zis că nu se poate: «Tu mereu faci lucruri de genul ăsta. Acum ai venit iar cu altă surpriză. Lumea o să te vadă altfel»… chestii de genul ăsta. Tata a acceptat imediat, iar mama a încercat să mă facă să mă las”.

Nu s-a gândit că va ajunge să participe la competiții profesioniste, cu atât mai puțin campioană mondială: „La început nu te gândești niciodată că poți să ajungi să fii campion mondial. După ceva timp, când am văzut ce nivel poți atinge, atunci am realizat. Am reușit ceva mare, dar mi-a rămas mereu în amintire primul campionat național la care am participat în 2021. Făceam de 2 ani sport pole, m-am înscris la secțiunea de amatori și am ieșit pe primul loc”.

„Mă simt liberă, cred că ăsta e sentimentul cel mai clar. Pole-ul e pentru mine aproape un tip de meditație. Mai ales la început, când înveți, nu ai ce să faci decât să te gândești la mișcarea pe care o ai de făcut. N-ai cum să te duci cu gândul în altă parte. Îmi mai place că atunci când începe muzica mă concentrez total pe ea și fac exact ceea ce simt, fără să am pregătită o coregrafie dinainte” – Diana Gavrilă

Ce șanse sunt ca pole sport-ul să devină disciplină olimpică

Pentru a răspunde la această întrebare am stat de vorbă cu Sabina Livia Petcu, vicepreședinte al Federației Române de Pole Fitness și Sport, arbitru internațional și una dintre primele sportive din România, alături de Dana Florina Bertolon, președinta organizației: „Cred că va mai dura până va fi desemnat sport olimpic, deoarece trebuie să primească recunoaștere la nivel național în mai multe țări. Fiecare țară are legislația ei. Cred că va mai dura un ciclu olimpic. E posibil în 2028 să fie la Jocurile Olimpice.

Sabina Petcu și Florentina Stoian, arbitri internaționali la CM din Polonia
Sabina Petcu și Florentina Stoian, arbitri internaționali la CM din Polonia

La nivel de federație s-a discutat mult. Unele țări așteaptă să fie sport olimpic și apoi să se organizeze. E clar că putem avea rezultate și s-a văzut asta la Mondiale, unde am obținut 4 titluri mondiale și încă o medalie de argint”.

Nici să ajungi arbitru nu e deloc simplu și exigențele sunt mari: „E destul de dificil. Se face și un fel de audit, reevaluri periodice. A fost un proces natural pentru mine. Am jurizat și 3-400 de numere sportive într-un sezon. În fiecare an ești reevaluat”.

  • 5 medalii a obținut România la Campionatele Mondiale de Aerial și Pole Sport din Polonia
  • 2017 e anul în care s-a înființat Federația Română de Pole Fitness și Sport
  • 2028 e anul în care pole sport-ul ar putea deveni disciplină olimpică

„Sunt arbitru din 2019. Am participat la competiții, am fost instructor, dar acum am născut și s-au schimbat puțin prioritățile. Mă ocup și de organizarea celor mai importante competiții de pole dance sportiv din România. În 2021 am arbitrat pentru prima oară la Campionatul Mondial. A fost jurizare virtuală, din cauza pandemiei” – Sabina Livia Petcu

Medaliile României la Campionatele Mondiale de la Kielce (25-29 octombrie 2023)

Artistic Hoop, categoria Groups – Aur, Dannay Stan, Daria Goicea, Ilinca Ioachim, Sonia Mihăilescu

Artistic Hoop, categoria Doubles 18+ – Aur, Dumitru Roșca, Rebecca Ghionea-Marinof

Artistic Pole, categoria Groups – Aur, Diana Gavrilă, Dumitru Roșca, Rebecca Ghionea-Marinof, Robyn Dunne

Pole Sports, categoria Senior Men 30+ – Aur, Dumitru Roșca

Artistic Hoop, categoria Senior Men – Argint, Marian Sas

Pole dance-ul și latura senzuală. Irene Minea, „regina pe exotic”: Sper să mor făcând asta!”

Un alt stil de dans care își ia avânt și care pune în valoarea feminitatea și senzualitatea femeii este „exotic pole”. Aici elementele de gimnastică și atletism trec în plan secund, iar tema, senzualitatea, și partea artistică intră în prim plan. Am stat de vorbă la cu Irene Minea (33 de ani), supranumită pe bună dreptate „regina pe exotic”.

Irene, regina exotic pole-ului din România și profesoară de engleză, franceză și română
Irene, regina exotic pole-ului din România și profesoară de engleză, franceză și română

Și-a dorit mereu să danseze, deși nu a fost susținută niciodată de familie: „Toată viața mi-a plăcut să dansez în oglindă. Familia voia să mă fac profesoară și să am o viață de-asta normală și o siguranță din punct de vedere profesional”.

Profesoară și la școală, și la studio: „Îmi plac foarte mult copiii, dar mi-am dorit altceva”

Deși mulți au prejudecăți când vine vorba de acest stil de dans, Irene le desființează pe rând. În viața de zi cu zi este profesoară de limba engleză, dar a predat și română, și franceză.

A ajuns să fie profesoară și de exotic și are principalul merit pentru crearea unei comunități în această zonă: „Am 11 clase, deci vreo 60 de studenți. Eu am alt stil de predare, dansez cu ele continuu și le arăt la bară. Fac pole dance de 4 ani și de 2 ani predau”.

„În România, exotic pole e un subiect tabu”

Irene recunoaște că s-a lovit de foarte multe prejudecăți: „Eu sunt oaia neagră a comunității de pole dance. M-au făcut în toate felurile. Că fac videochat și toate cele… Eu am încercat să normalizez faptul că poți să dansezi și într-un body suit și nu îți trebuie colanți ca să fii sexy. Ăsta e exoticul, altfel nu inspiră nimic. M-am lovit de multe chestii. În România, exotic pole e un subiect tabu.

Femeile, majoritatea… și nu mă interesează dacă mulți o să spună că nu e așa… în momentul în care le pui lângă bară, în bustieră și colanți, e OK. Dacă ai pus-o într-un body sus pe tocuri? O, Doamne, Dumnezeule! Ce se întâmplă la exotic pole dance nu are nicio legătură cu un club de striptease. În SUA este un show, un performance dus la alt nivel. Din păcate în România nu e mentalitatea asta”.

Ce o doare cel mai mult și care e cel mai mare vis

Irene a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă femeile care fac exotic pole: „Sunt foarte, foarte mult fete care încă se feresc și nu vor să știe cei din familie, prieteni sau colegi de muncă de faptul că fac pole dance. Pe mine mă deranjează foarte mult că se ascund, deși muncesc foarte mult și nu fac nimic greșit. Trebuie să își asume chestia asta și să fie mândre de asta.

Cât ne mai legăm de o femeie care dansează la bară și spunem că face striptease?! Visul meu cel mai mare e ca totul să se normalizeze și femeia să danseze liberă, cum vrea ea și să fie îmbrăcată cum vrea, să nu mai conteze ce spun alții, să putem să avem competiții”.

Luana a învins tulburările mentale prin pole dance: „M-a ajutat mai mult decât doctorii”

Luana Cotan sau „Iguana Luana”, numele de scenă și cum îi place să se prezinte, se concentrează la 24 de ani în totalitate pe pole dance, mai exact pe „hard exotic”. Tocmai și-a dat demisia, însă are planuri și visează departe: „Fac de 3 ani. Vreau să evoluez mult și să ajung peste graniță. Trebuia să fiu inginer la fel ca tata, dar nu vreau asta”.

Iguana Luana, coregrafie de Ziua Națională a României
Iguana Luana, coregrafie de Ziua Națională a României

Totul a început în pandemie și timp de câteva luni a făcut naveta între Brașov și București pentru a lua lecții. Famila s-a împăcat greu cu gândul: „Mai ales mama… «Cum… ce… stripăriță… ce spune lumea». Mă așteptam și de la taică-miu, dar el era calm și-i spunea: «Nu poți tu să-nțelegi, știi cât de greu e și câtă muncă e Luana?». Când am început să le arăt videoclipuri ce făceam la sală a început să le placă foarte mult”.

Primele ore nu sunt deloc ușoare, iar Luana a aflat asta pe propria piele: „Când forțezi prea mult sau te antrenezi prea mult, faci întinderi, tendinite, e ca la gimnastică. Doar când soliciți sau e prea multă uzură. Unele fete sunt entuziasmate la început și le spunem că muncesc prea mult și nu e bine”.

A deschis primul studio din Brașov cu o ucraineancă

În urmă cu un an a reușit să deschidă și un studio de pole dance în Brașov, alături de Kate, o ucraineancă care a venit în România din cauza războiului: „E mult de muncit și e foarte dificil ca artist să te întreții din asta, dar nu este imposibil. Anul ăsta am fost la mai multe festivaluri și am dansat pe scenă alături OG Eastbull. Cea mai bună reclamă e cea fizică. Am făcut multă experiență de scenă și nu a fost un proiect pe care el l-a implementat și nu a mai existat așa ceva până acum în România”.

Și-a învins afecțiunea prin dans: „Efectiv auzeam voci”

Luana este dovada vie că sportul îți poate schimba viața: „Am avut o perioadă mai dificilă. Orice sportiv sau terapeut îți va spune că sportul vindecă cel mai bine. Eu am avut niște probleme destul de complicate în pandemie, cu tulburări mentale. Când ai astfel de probleme nu vin niciodată singure, ci și cu anxietate sau depresie. Aveam Tulburare Obsesiv-Compulsivă (OCD), dar nu știam că am asta.

Totul s-a declanșat în carantină. Efectiv auzeam voci, vedeam chestii care știam că nu există. Când deschideam ochii, aveam vise peste vise și constant o paralizie în somn. Stăteam cu ochii închiși, dar eram trează. Pur și simplu mi se bloca creierul. Pe fondul ăsta de stres, îmi rupeam pielea pur și simplu.

Chiar nu cred că este un subiect tabu și vreau să vorbesc despre asta pentru că până la urmă e la fel ca orice altă afecțiune. Doar plângeam și eram copleșită de ce se întâmplă. M-a ajutat cel mai mult pole dance-ul. Eliminam toate chestiile negative. Lumea se uită ciudat și o vezi pe fața lor. Unii probabil își imaginează ce boală transmisibilă pot să le dau. Dar nu bag în seamă”.

Elena Negoiță a lăsat echitația pentru pole dance

Elena a luat lecții de pole dance timp de 6 luni în timp ce se afla în Vietnam: „Mi-a plăcut foarte mult. În Asia, dansul la bară e mult mai prezent. Înainte să fac pole dance am făcut echitație mulți ani, săream peste obstacole, dar nimic altceva”.

Elena Negoiță în mediul ei natural la New Heights Studio
Elena Negoiță în mediul ei natural la New Heights Studio

Deja face pole dance de 5 ani și a devenit campioană națională la prima participare la cerc în 2020: „Mi-a părut rău că nu m-am înscris la profesioniști apoi. Acum mă concentrez mai mult pe performance-uri decât pe competiții”.

S-a îndrăgostit de exotic pole după ce a studiat un semestru în Grecia: „Aveau un studio extraordinar și erau foarte dezvoltați acolo și am evoluat enorm. Am participat chiar la un spectacol de pole la teatrul din Salonic. Apoi am început să predau și în România când m-am întors”. 

„Oricine dacă se antrenează corect poate după un an să participe la o competiție de amatori. Am satisfacții enorme și ca instructor și chiar dacă mai plec obosită sau cu o durere, la finalul zilei ai o satisfacție. Te eliberează de chestii negative și pleci din studio mai liniștit. Comunitatea a crescut mult, mai ales pe exotic, unde am început cu trei persoane”. – Elena Negoiță

  • 2028 e anul în care dansul la bară ar putea deveni disciplină olimpică
ADVERTISEMENT