Decizie ciudată a Înaltei Curți: daunele morale, acordate proporțional cu situația financiară a victimei. „Pierderea unei vieți nu poate fi evaluată matematic”

În motivarea Înaltei Curți de Justiție și Casație, judecătorii susțin că hotărârea anterioară a Curții de Apel Timișoara, prin care au fost acordate daune morale în valoare de 280.000 euro pentru familia victimei unui accident rutier, a fost luat în considerare un venit lunar mult prea mare al victimei și că astfel, familia acestuia, s-ar fi îmbogățit prin această sentință. În argumentele utilizate, judecătorii susțin că acest cuantum al daunelor morale trebuie stabilit în funcție de condițiile de viață ale victimelor. Pe de altă parte, specialiștii în drept subliniază că pe acest subiect nu există niciun criteriu obiectiv, o formulă matematică prin care să fie stabilită „valoarea unei vieți umane”. Totuși, argumentele folosite de judecătorii ÎCCJ conduc la ideea familiile victimelor bogate sunt îndreptățite la despăgubiri mai mari, ceea ce contrazice principii etice fundamentale.

Compania de stat a refuzat să plătească daunele morale

Speța în cauză vizează daunele morale pe care CNAIR și Garda Forestieră Oradea au fost obligate să le plătească familiei unui bărbat care și-a pierdut viața după ce un arbore de pe marginea drumului a căzut peste automobilul în care se afla. Accidentul s-a petrecut în 6 noiembrie 2016, iar patru ani mai târziu, procesul în civil a început la Tribunalul Arad, acolo unde familia victimei a cerut despăgubiri morale de 600.000 de euro. În octombrie 2020, instanța decidea plata a 280.000 euro, daune morale, către cei trei membri ai familiei victimei, iar Curtea de Apel Timișoara menținea această hotărâre, după ce a respins apelul făcut de CNAIR. Compania națională de drumuri avea să câștige însă recursul la Înalta Curte, care decidea rejudecarea cauzei. Însă, și la rejudecare Curtea de Apel Timișoara avea să mențină aceeași sumă de plată.

Acum, când speța ajunge a doua oară la Instanța Supremă, CNAIR a susținut că instanța de apel, prin acordarea unor despăgubiri de 280.000 euro, reprezintă o îmbogățire fără drept a familiei victimei. Mai mult, compania de stat a argumentat în fața judecătorilor că această sumă este disproporționată față de venitul victimei, suma acordată echivalând cu o contribuție la bugetul familiei pe o perioadă de 40 de ani.

„Prin păstrarea daunelor morale acordate de către prima instanţă, total disproporţionate în raport atât de condiţiile de viaţă ale familiei din prezenta speţă, cât şi cu nivelul de trai existent în România, instanţa de apel a conturat o îmbogăţire fără just temei în favoarea reclamanţilor, în evidentă contradicţie cu directivele deciziei de casare.

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

Soluţia instanţei de apel încalcă şi prevederile art. 6 CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât cuantumul daunelor morale de 280.000 euro este exagerat în raport cu proporţionalitatea prevăzută de jurisprudenţa CEDO în funcţie de atingerea adusă, dar şi faţă de cuantumul veniturilor realizate de către defunctul D. anterior decesului.

Referitor la veniturile realizate de defunctul D. anterior decesului acestuia, recurenta a arătat că, aşa cum rezultă din probele dosarului, venitul său mediu lunar era de aproximativ 500-600 euro/lună, respectiv circa 7.000 euro/an.

Faţă de acest venit mediu anual al defunctului, instanţa de apel a acordat intimatilor-reclamanţi daune morale echivalente cu sumele cu care ruda (soţ/tată) acestora ar fi contribuit la bugetul familiei într-o perioadă de 40 de ani, sumă complet exagerată, care nu numai că acoperă pe deplin veniturile realizate de acesta, precum şi suferinţa cauzată soţiei şi copiilor săi (aflaţi aproape de majorat) de pierderea sa prematură, dar raportat la veniturile familiei intimaţilor-reclamanţi dinainte de pierderea rudei lor apropiate, reprezintă un folos material injust acordat acestora”, au fost argumentele prin care CNAIR a susținut că daunele acordate de către instanța de apel sunt exagerat de mari.

Mai mult, juriștii companiei de stat au susținut că daunele în acest caz ar fi trebuit să fie similare cu cele acordate victimelor accidentelor rutiere, și au arătat că, potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, editat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, în multe ţări din Uniunea Europeană (Danemarca, Olanda, Norvegia, Slovacia, Suedia), victimelor indirecte, adică persoanelor apropiate supravieţuitoare nici măcar nu li se acordă daune morale în urma decesului unei rude apropiate, iar în statele în care se acordă astfel de despăgubiri, cuantumul acestora este unul modic, media europeană în caz de deces fiind de 13.636 euro.

Digisport.ro

Are 38 de ani și a iscat multe discuții după ce s-a aflat ce dietă ține. ”N-ar trebui să te lauzi cu asta”

În apărare, familia victimei a susținut că această statistică nu reprezintă izvor de drept, și că instanța nu ar trebui să țină cont de ea. În ceea ce privește sumele acordate, avocații familiei victimei au susținut doar decizia inițială a fost luată după ce judecătorii au apreciat cum au fost afectați, cei doi copii și soția victimei, de pierderea suferită.

„Instanţa de apel a apreciat că stingerea dreptului la viaţă al tatălui/soţului reclamanţilor a afectat negativ, iremediabil şi incomensurabil dreptul la familie şi la un mod de viaţă fericit, armonizat al acestora. În motivarea deciziei recurate au fost avute în vedere criteriile de stabilire a daunelor morale privind consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată viaţa familială”, se arată în motivarea deciziei ÎCCJ.

Cum au argumentat judecătorii Înaltei Curți

În decizia din iunie 2023, judecătorii ÎCCJ au casat, din nou, decizia Curții de Apel Timișoara trimițând cauza la rejudecare pentru a doua oară. În motivarea acestei decizii, magistrații au citat pe larg din decizia anterioară a Înaltei Curți, susținând și acum că suma de bani acordată cu titlul de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogățire.

„Finalitatea compensatorie a despăgubirilor pentru prejudiciile de ordin moral “nu se poate atinge nici prin acordarea unor sume de bani excesive comparativ cu condiţiile de viaţă ale victimelor şi cu nivelul de trai existent în acest stat, astfel încât reparaţia bănească să nu conducă la o îmbogăţire fără just temei a beneficiarilor”.

Prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pus simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure. Aşadar, instanţa de judecată trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a ajunge însă, în situaţia îmbogăţirii fără just temei”, se arată în motivarea instanței supreme.

Judecătorii menționează că instanța de apel a ignorat liniile îndrumătoare trasate de către prima decizie a ÎCCJ, „motivând, eronat şi împotriva deciziei de casare, că în stabilirea daunelor morale nu pot fi utilizate criterii economice precum cele referitoare la veniturile realizate de defunct”.

„Tendinţa dimensionării daunelor acordate spre acelaşi nivel major al prejudiciului încercat devine un factor de rupere a echilibrului şi de pierdere a calităţii de “satisfacţie echitabilă” a daunelor morale care, aşa cum a statuat deja anterior decizia de casare, atrage consecinţa deturnării acestora de la scopul şi finalitatea prevăzută de lege, atare despăgubiri nefiind menite, spre exemplu, să preia rolul şi funcţia daunelor materiale”, concluzionează judecătorii de la ÎCCJ care au trimis, din nou, cauza la Curtea de Apel Timișoara spre rejudecare.

Nu există un criteriu obiectiv pentru stabilirea daunelor morale

Așa cum era de așteptat, această speță, mediatizată pe platforma Juridice.ro, a stârnit puternice reacții critice în spațiul public. Unele voci au subliniat că, potrivit raționamentului judecătorilor, ar trebui să avem grijă pe cine lovim cu mașina, să nu accidentăm cumva o persoană bogată, sau un beneficiar de pensie specială. Dincolo de ironie, această poziție arată că argumentele magistraților încalcă nu doar intuiții morale fundamentale, dar principii morale de bază ale civilizației occidentale, anume demnitatea vieții, că fiecare viață contează în mod egal.

Avocații sunt de părere că daunele morale nu pot fi expresia unei formule matematice, unde să fie luat în considerare venitul lunar al victimei, ci ele trebuie stabilite de către judecători în funcție de particularitățile cauzei. Nu criteriul economic ar trebui să prevaleze în aceste decizii, ci suferința.

„Daunele morale sunt expresia materială a suferinței. Până în prezent nu s-a identificat un barometru care să ateste cât de mult sau puțin suferă o persoană la momentul despărțirii de cel/cei dragi. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1012 din 7 iunie 2023, în esență atrage atenția asupra unui fapt cel puțin curios, anume într-un stat în care veniturile sunt mici, despăgubirile trebuie să fie pe măsură, mici. Or, nu nivelul de trai al statului trebuie să fie barometrul în acordare daunelor morale, ci durerea, trauma și mai ales lipsa la care sunt supuși, permanent cei apropiați defunctului. ”Remunerația”, sub forma daunelor morale nu trebuie, sub nici o formă, să fie stabilită după formula ” mică, după buget””, a declarat, pentru FANATIK, avocatul Răzvan Crăciunaș.

La fel, avocatul Sergiu Bogdan, profesor la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, este de părere că în stabilirea cuantumului daunelor morale în astfel de cazuri nu există niciun criteriu obiectiv care să ghideze deciziile instanțelor. „Pe subiectul daunelor morale nu există niciunde în lume un criteriu care să fie obiectiv, punct. A încerca să găsești ceva obiectiv aici e sortit eșecului. În general, consecințe grave de genul acesta, pierderea vieții unei persoane, nu pot fi evaluate matematic. Dacă am stabilit chestia asta, apoi încep discuțiile”, a declarat acesta, pentru FANATIK.

Potrivit acestuia, ideea că aceste sume de bani, plătite ca daune morale, nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire, este un principiu moral care într-adevăr ghidează deciziile judecătorilor în astfel de cazuri. Pe de altă parte, și acest principiu are gradul lui de subiectivism, neexistând un mijloc obiectiv de stabilire ce anume înseamnă îmbogățire în acest context.

„În esență, aceste hotărâri nu au în spate un calcul strict matematic, ci e un argument de apreciere pe mai multe elemente. Nu e ceva strict obiectiv, unele elemente sunt mai importante, alteori altele. Se folosește un limbaj standard, în sensul în care nu poți fi îmbogățit prin acest mijloc. Pe de altă parte nu putem vorbi de o echivalență, între o sumă de bani și o rudă dispărută. E o problemă de etică, ce nu poate fi cuantificată matematic. Există un principiu că nu trebuie să fie un mijloc de îmbogățire, adică să nu fii încurajat să de bucuri de o tragedie. E un mijloc de a alina suferința, nu unul să te facă să gândești „bă, ce bine că m-am îmbogățit”, de aceea apare această frază în motivarea judecătorilor”, a mai declarat avocatul Sergiu Bogdan, pentru FANATIK, care subliniază că judecătorii trebuiau să motiveze cumva reducerea cuantumului daunelor, dar asta nu înseamnă că acestea sunt argumentele obiective în astfel de spețe.

Nu în ultimul rând, acesta subliniază că aceste decizii, privind cuantumul daunelor morale, se reduc în final la cine anume trebuie să plătească acești bani, iar răspunsul este că sumele sunt plătite de societate, prin contribuțiile la fondurile de asigurări.

„Sumele respective se stabilesc în funcție de ce tip de conduită este. La omor este un tip de conduită, la ucidere din culpă este un alt tip. De ce? Pentru că la ucidere din culpă există tot felul de asigurări care plătesc. Dacă nu ar exista aceste societăți de asigurare, e clar că acest cuantum al daunelor morale ar fi mult mai mic, tocmai pentru că nu ar putea fi plătite. Până la urmă acești bani sunt tot banii celor care plătesc asigurări. Uneori lumea se revoltă când instanțele acordă daune mici, dar de fapt aceștia sunt tot banii noștri. Dacă le spui la oameni așa, atunci nu mai e toată lumea de acord cu aceste sume mari. Altfel, toată lumea vrea să se dea.. Să se dea de la stat, adică din taxele noastre, sau de la societățile de asigurări, care sunt tot banii noștri. De aceea subiectul e problematic”, a mai declarat, pentru FANATIK, avocatul Sergiu Bogdan.