Dezvăluiri șocante făcute de o celebritate din muzică: ”Marcel Pavel e tipicar”!

Adi Cristescu a colaborat cu nume mari ale muzicii românești. Spune că cel mai tipicar este Marcel Pavel și cel mai atent la detalii Gino de la DJ Project. Recunoaște că s-a apucat de cântat nu ca să fie vedetă, ci ca să se poată exprima mai bine.

Adi Cristescu, dezvăluri despre colegii de breaslă. În vizor, Marcel Pavel

Cântărețul Adi Cristescu mărturisește că mai are mult până să dea totul, profesional vorbind, și multe piese de lansat. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK aflăm că, mult timp, a făcut compromisul de a nu refuza proiecte și că a preferat să cânte la evenimente private decât la televizor.

De asemenea, artistul vorbește, fără ocolișuri, despre colegii săi de breaslă. Și, deși îl admiră pe Marcel Pavel, spune că e tipicar. În altă ordine de idei, Adi Cristescu rememorează cel mai greu moment din viața lui, moartea tatălui, și recunoaște că i-au trebuit 2 ani să vorbească cu o fată.

“Dar dacă mă gândesc la cineva tipicar, acela este Marcel Pavel”

Parcă la 3 ani jumate ai luat primele lecții de pian. Așa devreme ai știut ce vrei să faci?

-Nu am început studiile muzicale atât de devreme, însă de la acea vârstă deja știam deja că asta vreau să fac. Zdrăngăneam la o chitară pe care o țineam vertical pe post de contrabas și era mai înaltă decât mine. Dorința de a face muzică e ceva cu care am venit pe lume… Genul de lucru despre care nici nu te mai întrebi. Îl iei ca atare. Eu asta am făcut.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Îți mai amintești prima ta apariție pe scenă, emoțiile de atunci?

-La finalul clasei întâi abia învățasem câteva cântecele la pian și am urcat pe scena sălii de festivități a școlii de muzică Dinu Lipatti. Sala era plină de profesori, colegi, părinți. Am avut emoții foarte mari, dar am rămas cu o amintire frumoasă.

Ai colaborat cu o mulțime de artiști din țară. Cu cine ai lucrat cel mai ușor și care a fost cel mai tipicar?

-Am colaborat cu plăcere și ușor cu mulți artiști, Connect-R, Andra, Elena Gheorghe. Dar dacă mă gândesc la cineva tipicar, primul care îmi vine în minte este Marcel Pavel. Se implică mult și rezultatele sunt pe măsură. Un alt artist foarte atent la detalii este Gino de la Dj Project.

Ești, profesional vorbind, unde ți-ai dorit, sau simți că n-ai dat totul încă?

-Mai am multă muzică de făcut și de oferit. Consider că nu sunt încă nici măcar la jumătatea drumului. Încă am multe piese nelansate, multe lucruri de învățat. Colegi cu care îmi doresc să colaborez și nu am găsit timpul necesar sau poate momentul potrivit. Deci nu am dat încă totul, mai e mult până acolo. Și întotdeauna cea mai importantă creație este cea care urmează.

Digisport.ro

FOTO După ce s-a lăsat filmată la duș, alături de soțul ei, a semnat contractul vieții. ”Ne vedem acolo”

“Nu îmi permiteam, financiar, să refuz proiecte”

Ai făcut vreodată compromisuri în carieră, sau ai refuzat din start?

-Am făcut compromisuri. Am avut momente, mai ales la început, când nu îmi permiteam, financiar, să refuz proiecte. Și am ajuns să irosesc creații frumoase în contexte nepotrivite. Dar am să compensez asta, cu și mai multă muzică oferită oamenilor.

Ai preferat să te axezi mai mult pe producție muzicală decât să apari la tv. De ce?

-Am simțit mereu că menirea mea principala este să creez muzică. Am început să și cânt din dorința de a exprima lucruri, nu ca să fiu vedetă. De fapt eu nu sunt de acord nici măcar cu termenul de vedetă. Apoi m-am implicat mult și în proiectul cu trupa, pe scena evenimentelor private. Iar asta m-a ținut departe de scenă publică, dar m-a ajutat să cresc, așa că a meritat.

Încă mai aștepți femeia specială, sau a venit deja?

-Eu nu aștept pe nimeni (râde, n. red.). Drumul meu este asta cum trebuie să fie. Restul le așează Dumnezeu. Noi putem doar să încurcăm, eventual.

Apropo de asta, care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă femeia potrivită pentru tine?

-Nu cred că e despre calități. E despre cum te simți lângă cineva.

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Cel mai timid. Eu am avut prima iubita abia după liceu, după BAC. Până atunci abia am reușit să îmi fac curaj să trimit unei colege un bilețel. Și mi-a luat 2 ani să-mi fac curaj (râde, n. red.). Nu am fumat, nu prea am chiulit… Ei bine, recunosc, am chiulit, dar foarte puțin.

Adi Cristescu, regrete după dispariția tatălui său

Care este cel mai mare defect al tău? Dar cea mai mare calitate?

-Suntem cu toții subiectivi și pot spune doar ceea ce cred. Un defect al meu este că, uneori, aștept că cei din jur să înțeleagă din oficiu ceea ce gândesc sau simt, fără să fiu prea explicit. Ar trebui uneori să și comunic lucrurile pe care le consider evidente. Iar calitatea mea cred că este capacitatea de a încărca cu emoție ceea ce fac. Și nu vorbesc aici doar de muzică, ci în general. Când fac ceva din suflet, acel lucru ajunge la cei din jur încărcat cu emoția pe care am pus-o în acel lucru.

Știu că tatăl tău nu mai este lângă tine. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu el?

-Când stăteam seară acasă cu el și sora mea și ne învață tot felul de lucruri interesante: de la cum se rotesc planetele în sistemul solar până la jocuri de cărți, șah, rummy. Și ne distram mult. Practic deprindeam și simțul umorului.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Un moment foarte greu a fost când a dispărut tata. Și la fel de greu a fost să o sun pe sora mea, care nu era în țară atunci, să îi spun ce s-a întâmplat… Nu știam cum va reacționa, știam că nu poate ajunge repede în țară pentru că era pe cealaltă parte a planetei. A fost greu.

“Trag foarte bine cu arcul și îmi plac Țestoasele Ninja”

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Am tras foarte bine și cu arcul și cu arma atunci când am încercat. Se pare că am un talent. În afară de asta, îmi plac Țestoasele Ninja! Știu că e total random, dar asta este. Urmăream desenele când eram mic și îmi plăceau foarte tare. Aveam și un tricou cu țestoasele, dar nu îl mai am…

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Nu m-aș mai certa cu nimeni. Și mi-ar fi mai ușor pentru că m-aș aștepta, aș știi deja cine urmează să greșească. Și acum, când am căpătat multă experiență și greșește cineva de la care mă aștept, nu mă mai supăr atât de tare.