Iuliu Popper a trăit numai 36 de ani, dar au fost marcați de aventuri inimaginabile. A ajuns la „capătul lumii” și a explorat țara de foc, iar în urmă cu 130 de ani a bătut monede cu numele său și și-a întemeiat propria armată.
Iuliu Popper a venit pe lume în București, în 1857, iar de profesie a fost inginer, un călător și un explorator. Tatăl său era evreu, motiv pentru care nu și-a primit niciodată cetățenia, și lucra ca profesor și anticar.
Popper s-a născut ca cetățean al Imperiului Otoman și abia când avea 20 de ani, țara și-a câștigat independența. În scrierile, însă, afirma cu toată puterea: „M-am născut român, sunt român și voi muri român, deși mă găsesc în mările antarctice”.
Cât despre temperamentul său, în cartea „Români pe șapte continente”, Val Tebeica îl descria ca fiind „un om bizar, a cărui fire, în continuă frământare, cuprindea deopotrivă, un făuritor de planuri, un om întreprinzător și un explorator plin de energie”, după cum notează hotnews.ro.
Până la vârsta de 20 de ani, Iuliu Popper vizitase deja mai multe țări, iar în a obținut diploma la Școala Națională de Poduri și Șosele din București. Și-a completat apoi studiile la Paris, astfel că la 24 de ani lucra în Egipt, la Compania Canalului de Suez.
După asta a ajuns pentru puțină vreme în India, China și Japonia. În anul 1881 a plecat din București și a ajuns în estul Siberiei, apoi a străbătut cele două Americi din Alaska în Patagnoia. Un an de zile a lucrat la planul urbanistic și de canalizare al orașului New Orleans și și-a adus aportul lucrări de urbanism și de dezvoltare portuară la Havana.
Cei mai importanți ani din viața lui Iuliu Popper sunt cei opt pe care i-a petrecut în Argentina, acolo unde a și murit. În anul 1885, a reușit să demonstreze că este potrivit pentru a căuta Aur în Țara de Foc- un loc deloc primitor, bătut opt luni pe an de vânturi, unde oamenii nu se aventurau.
Mulți considerau locul magic „capătul lumii”, iar românul a descris științific flora, fauna și bogățiile naturale. Fiind curajos și având cunoștințe de inginerie extractivă, în 1888 a inventat colectorul de aur, un dispozitiv ce aduna metalul prețios din apa mării.
În toamna anului 1886 a ajuns la Punta Arenas și a început să exploreze zonele mlăștinoase accidentate, cu mărăcinișuri și zăpezi. A fixat locul viitoarei exploatații aurifere în nordul Golfului San Sebastian și i-a dat numele de El Paramo (Pustiul).
La „capătul lumii”, Iuliu Popper și oamenii săi aveau un meniu format din supă de țelină cu sos englez, ouă de „Caiken” cu grăsime de lup de mare, file de lamă cu țelină din Țara de Foc, iar cafeaua era servită fără zahăr.
În același an s-a întâlnit cu un grup de indieni onas, populație cu care avut o relație complicată cu toate că spunea că o admiră. La un moment, a avut loc chiar un atac. Indienii au tras cu săgeți, iar grupul românului a răspuns trăgând cu puștile Winchester.
În Țara de Foc, Iuliu Popper a dat multe nume românești râurilor și munților, dar multe au fost schimbate după moartea sa. Mai există încă Rio Carmen Sylva și Cordillera Carmen Sylva, de la pseudonimul literar al reginei Elisabeta a României.
Popper a adus chiar și țărani din Muntenia în Țara de Foc, oameni ce au rămas acolo ca și coloniști. El și-ar fi vrut să întemeieze pe țărmul Atlanticului, în golful San Sebastian, o nouă capitală, denumită Atlanta. El chiar a bătut o monedă cu chipul și a exista și un timbru cu circulația locală.
Pentru a naviga spre Anctarctica și-a pregătit un vas de construcție specială numit Explorador. Voia să ajungă la Polul Sud. Nu a mai apucat să-și pună în aplicare planurile. A murit la 36 de ani, în Buenos Aires.
Se crede că a fost asasinat în timpul unui proces intentat de autorități, cu toate diagnosticul oficial a fost atac de cord. Iuliu Popper a fost găsit fără suflare pe podeaua locului unde dormise și se spune că a fost otrăvit.