Revista FANATIK

FANATIK a împlinit 700 de numere! Editorial emoţionant Horia Ivanovici, dezvăluiri din redacție și cifre surpriză :)

16.07.2019 | 20:59

26 octombrie 2004, marți, era ziua când apărea primul număr din FANATIK. Spaniolul Camacho era candidat la banca „naționalei”, Claudiu Niculescu era „Prințul cazinourilor”, Walter Zenga era uimit că face carieră în România, Viorel Hizo era primul antrenor român în China, George Copos era… vesel: „He, he, he, i-am făcut pe milițieni!”. Toate acestea și multe altele erau subiectele primului număr din FANATIK. Au trecut de atunci 14 ani și jumătate. 700 DE EDIȚII. Cu editoriale acide, cu interviuri dure, cu reportaje din Asia până în America, cu dezvăluiri șocante, cu exclusivități incendiare.

Horia Ivanovici, Ioan Viorel, Horaţiu Sima, regretatul Johnny Cupen, Viorel Sima, Justin Gafiuc, Grigore Cartianu, Alin Buzărin, Marius Mitran, Sorin Dumitrescu, „Jokeru’” Ion Daniel, „Oache” Cristi Vlad, „Chiru” Liviu Chiriţă, Andrei Trifan (și ne cerem scuze celor care n-au fost menționați) au dus FANATIK spre „borna” 700. Dintre cei care au fost de la 0, la 700 mai sunt 4: Horia Ivanovici, Cristi Coste, Silviu Ghering și „SGR-ul” Ionuţ Neamţu. Vă mulțumim că ne-ați „ținut” pe tarabe citindu-ne și vă provocăm să continuăm „colaborarea” până la… fără număr!

Editorial Horia Ivanovici: De 700 de ori am rămas în picioare, chiar dacă ne-au mai tremurat genunchii?….

Revista Fanatik a ajuns, iacătă, la numărul 700! O viață de om… Sau o viață de jurnalist… La un calcul simplu, dacă apărem lunar, în 25 de ani avem o șansă la numărul 1000! Pare fezabil… Eu voi face 70 de ani, dacă nu necesit reparații capitale, așa că… se poate?

Ce trebuie reținut din această evocare seacă: Fanatik 700? Un singur lucru, și anume că ne-am încăpățânat să rămânem în picioare! Să rezistăm pe baricade, chiar și atunci când baricadele dispar, așa cum se întâmplă cu mai toată presa scrisă din întreaga lume. Când orele de sport din România au devenit doar pretext pentru scutiri și motive de caterincă, Fanatik a tras mai tare! Când stadioanele s-au depopulat mai ceva decât orașele apocaliptice din 2159, Fanatik a tras mai tare. Când sportul românesc pare că s-a redus la Halep și Hagi, Fanatik a tras mai tare. Când hârtia nu mai e folosită nici măcar pentru spălat geamurile sau borcanele de zacuscă, Fanatik a tras mai tare. Când corupția și incompetența au ucis sportul, Fanatik-ul a tras mai tare. Când pe piață au mai rămas doar două publicații de specialitate, Gazeta Sporturilor și Fanatik-ul, la o populație de 20 de milioane de suflete, noi am continuat să muncim și să visăm. Când pe cei care apără valorile reale ale jurnalismului, puterea sacră a tipăriturii, îi mai numeri pe degete, Cătălin Tolontan, Cristian Tudor Popescu sau chiar Tudor Chirilă, Fanatik-ul nu s-a predat!

A continuat să muncească pentru că așa le stă bine profesioniștilor, românilor cinstiți, și să viseze că, totuși, presa adevărată, de calitate, nu va muri niciodată! Le mulțumesc lui Cristi, lui Silviu, lui Ionuț, lui Alex, Nicolei, Ralucăi, lui Flori, lui Andrei, Cameliei, lui Silviu, lui Albină pentru prietenia și dedicarea lor. E puțin spus că suntem o familie. E dincolo de cuvinte… Mă opresc aici și vă promit că ne vom revedea și la numărul 1000! Pentru restul, citiți gândurile colegului Cristi Coste, care o să vă emoționeze cu adevărat și o să vă facă să înțelegeți mai bine ce înseamnă Fanatik în viețile noastre. Sănătate și noroc tuturor fanaticilor!

Editorial Cristi Coste: Cei 7 de gașcă la numărul 700

FANATIK-ul a ajuns la încă un număr rotund. 700. Am început în toamna lui 2004 și îi numărăm pe degete pe cei care au rămas de atunci și până acum aici. Neîntrerupt! În miezul unei redacții care a schimbat zeci de oameni, de multe ori o gară în care unele trenuri au stat cât să fumezi o țigară. Dar la mijloc este vorba despre continuitate, despre prietenie, despre familie, nu despre fumuri de-o vară. Și am numărat câțiva prieteni alături de care am muncit în toți acești 15 ani. Gașca fanaticeilor?

Horia Ivanovici – motorul care ne-a dus înainte. Tot timpul șef, dar mereu prieten. Și nu are legătură cu cardul care s-a umplut, lună de lună, la data din contract. Horia vrea performanță, de aici a început prima noastră discuție când ne-am cunoscut acum 19 ani. Și nu s-a schimbat nimic de atunci. Doar vârsta noastră…

Silviu Ghering – „Heringul” de serviciu e omul blând și bun. Sau așa vrea să pară, încă nu bag mâna în foc (!?) :)) Ascultă, rezolvă cazul, face totul țiplă, e cărămidă importantă în fundație. Am spus-o și o repet: ne bate pe toți la scriitură, dar duce lupte de-o viață cu o comoditate de boier!

Ionuț Neamțu – secretarul nostru de redacție este la fel de bine informat ca orice ziarist bun. Doar a fost ofițer de… presă. Citește și știe tot ce e nou. Dar ai face bine să nu-l calci pe bătături cu două sensibilități: mai mult Liverpool, din ce în ce mai puțin Dinamo în ultima vreme. L-am mai ocolit recent după ce ne-a dat cu Klopp-ul în cap!

Nicola Chiran – dacă ar dispărea brusc telefoanele, Nicola ar fi în aer. Cred că nu ar ști pe ce să pună mâna? Așa că, în rarele pauze când este disponibilă, poți să mai semnezi un stat de plată, să mai iei un avans de deplasare sau să faci un decont… Sau să luăm prânzul când sunt, într-adevăr, minute bune când nu-i sună… telefonul! O mânca și el!

Alex Ivanovici – în mod normal, Alex ar fi trebuit să rupă sălile de teatru și film. Și nu în fotoliu, ci acolo, pe scenă, în focul acțiunii. Mai rar atâta talent actoricesc la un singur om. E însă decizia lui „Jim Carrey” și i-o respectăm. Ba suntem norocoși că el transformă mereu tristețea unei dimineți ploioase într-o după-amiază cu soare…

Raluca Neamțu – „mama” lui Horia de la birou. De ani de zile, Raluca este secretara care are grijă ca totul să fie ok în preajma patronului. Te ceartă dacă e puțină gălăgie pe lângă biroul lui Horia, dacă îl deranjezi, dacă, dacă… Dar o face cu grijă și căldură. Și zâmbet. I-aș spune „ochiul interior”. E voie?

Laurențiu Preda – aici, la numărul 7, am avut o mică ședință cu mine, pentru a decide. Mult prea celebrul „Albină”, care când pune stângul pe minge o face pătrată, a venit la FANATIK abia în 2006. Dar a băgat atâtea nopți la tipografie, încât merită un loc în lojă la numărul 700. În ultima vreme e mai greu de prins la o Cola zero… E driver de șef?

PS: Nu e al 8-lea, dar este Vali Tache. Descurcăreț și cu vorbele la el, Vălică rămâne legat cumva ombilical de FANATIK indiferent unde-l poartă pașii. Acum e mare impresar, se plimbă prin toată lumea, vede locuri interzise pământenilor, dar acasă este aici, în redacție. Aici unde are o plângere de ani de zile și nu-l putem ajuta: Steaua lui Vali nu mai ia titlul din 2015!

Fanatik 700.

Familia Fanatik.

Doamne ajută și la mai mare!

Editorial Silviu Ghering: Intrăm în zodia lui 7

7 este un număr magic. Există o mulțime de 7 care au marcat istoria omenirii. În 7 zile, spune Biblia, Dumnezeu a creat lumea. 7 păcate capitale și 7 virtuți are Omul, spune tot Biblia. 7 zile are săptămâna, „botezate” după 7 zei romani, numiți după cele 7 planete ce se puteau observa cu ochiul liber. 7 era în Grecia antică întruchiparea perfecţiunii şi a plenitudinii. 7 zei ai norocului (Shichifukujin) are mitologia japoneză. 7 ramuri are copacul cosmic al șamanilor. 7 stele formează Pleiadele, grup de stele din constelaţia Taurului, cunoscute în fiecare cultură de pe Pământ, „vie” sau „moartă”, datând de cel puțin 40.000 de ani: de la mitologia greacă în legendele aztecilor, incașilor, egiptenilor, polinezienilor, hindușilor, chinezilor. 7 continente sunt pe Terra. 7 culori are curcubeul (ROGVAIV). 7 minuni a avut lumea antică, 7 evul mediu, 7 are și lumea modernă. FANATIK intră în zodia lui 7 cu numărul 700. Magie? Fără un „praf” de magie nu se poate clădi nimic, dar și cu multă, multă muncă, pasiune, seriozitate, ambiție, devotament, loialitate, sacrificiu. Vedeți? Tot 7!

Opinie Alin Buzărin: FANATIK, o apă de munte

700 de numere pentru un ziar de sport în România! Adică 15 ani! Într-o țară în care titlurile fie dispar de tot, fie trec pe online, unde măcar nu mai plătești tipografia! Publicațiile rămase de-atunci până acum sunt foarte puține, iar cele care, totuși, au supraviețuit, au fost scuturate de mai multe seisme ale unei scoarțe terestre nesigură pentru presa noastră.

De 700 de numere și de un deceniu și jumătate FANATIK curge ca o apă de munte. Dezvăluie, deranjează, aprinde focul acolo unde te aștepți mai puțin. Am lucrat cu „fanaticii” – sau „fanatikii”? – de la FANATIK în print, pe site, dar și la FANATIK SHOW, care în acel sezon 2011-2012 era găzduit la Digi Sport. Am prins împreună, live, pumnul dat lui Galamaz la Ploiești și am lungit emisiunea până spre două noaptea, între 30 și 31 octombrie 2011. Am apucat în direct egalul cât o victorie al Vasluiului cu Lazio, la Roma, în 15 septembrie 2011 și încăierarea generală de la U – CFR, suspendat pe 8 mai 2012. Am mers pe drum drept într-un fotbal în care patroni influenți și vocali, Iancu, Paszkany, Gigi Becali, Borcea, Porumboiu, pretindeau, fiecare, că au dreptate.

Mulțumesc, Horia, pentru că după ce ieșisem din presă și făceam muncă apostolică la Victoria Brănești, ai fost primul care te-ai gândit la mine și am reînceput să apar pe sticlă. Baftă mai departe, ție, lui Cristi Coste, lui Silviu Ghering (alături de care am îmbătrânit împreună) și celor mai tineri! Încă 700 și încă 15 ani de-acum încolo!

Opinie Grigore Cartianu: #Fanatik

Pe 2 iulie 1997 pornea la drum o publicație care avea să scrie istorie în presa sportivă: ProSport. Eram acolo, la nașterea ziarului, și de aceea am fost mâhnit când, în decembrie 2013, am fost martor la închiderea ediției tipărite. Patronul-fondator, Adrian Sârbu, a fost și patronul-gropar al ziarului cu miros de cerneală tipografică.

Au mai pierit, de-a lungul vremii, și Sportul românesc, și Sport XXI sau Fotbal Plus, publicații sportive care au avut traiectoria lor. Au dispărut de pe tarabă și publicații generaliste de mare impact, precum Zig-Zag, Expres Magazin, Expres, Cuvântul, Tinerama, Cotidianul, Gândul etc.

Cu atât mai admirabilă mi se pare rezistența FANATIK în fața eroziunii timpului. Născută din ambiția lui Horia Ivanovici, golgeterul primei ediții a Cupei Presei la fotbal (pe asta n-o știați, dar credeți-mă, în echipa de poveste de la Evenimentul zilei, prin 1993-1995, evolua și un flăcău subțirel, de 19-22 de ani, care înscria câte două-trei goluri pe meci!), publicația țopăie sprintenă și astăzi, refuzând s-o apuce pe drumul ce duce spre cimitirul presei.

Ani buni am ținut o rubrică în revista lui Horia. Rămân cu amintirea unui patron-ziarist, sau ziarist-patron, care și-a respectat cuvântul dat la începutul colaborării: „Scrii despre ce vrei, despre cine vrei, nu ne e teamă de nimeni, nu protejăm pe nimeni”. Pentru un ziarist care nu știe ce e zăbala, garanția asta înseamnă totul.

Aici trebuie căutat și secretul rezistenței în timp a revistei FANATIK, născută în era plumbului și maturizată în cea a internetului.

La mulți ani, FANATIK! #Fanatik.

Opinie „Jokerul” Daniel Ion: „Du-te Fanatik, du-te!”

În aproape patru ani petrecuți la Fanatik am prins mai multe transformări și reinventări ale acestei publicații, de la săptămânal, la ghid de pariuri sportive și chiar la cotidian de performanță. Așa era Fanatik în 2006, când mi-a oferit posibilitatea de a urmări de pe „Olympic” din Kiev acea senzațională victorie a Stelei lui Olăroiu, cu 4-1, în fața echipei lui Anatoly Damianenko, care-i avea în teren pe Nesmasnii, Correa, Gusev, Rebrov sau Rincon. Pe vremea aceea, Liga 1 chiar conta în Europa, iar Fanatik se transforma în cotidian la fiecare meci mare al echipelor noastre. De-ar fi doar pentru acea deplasare, pentru acel meci, pentru acea amintire de succes a fotbalului nostru și tot aș spune: „Du-te Fanatik, du-te”, până la numărul 1.000, care să te găsească din nou un cotidian de înaltă performanță!

2004 în lume

* Era lansată rețeaua de socializare facebook;

* Vladimir Putin câștiga al doilea mandat prezidențial în Rusia;

* România devenea membră NATO, împreună cu alte 3 state est-europene: Bulgaria, Slovacia, Slovenia și țările baltice Estonia, Letonia și Lituania;

* Premierul Adrian Năstase (PSD) inaugura lucrările la Autostrada Transilvania, neterminată nici acum;

* Traian Băsescu(PDL) îl învingea pe Adrian Năstase (PSD) cu 51;23% – 48,77% în al doilea scrutin al alegerilor prezidențiale și devenea al 4-lea președinte al României post-decembriste;

* Se încheiau discuțiile de aderare ale Uniunii Europene cu România și Bulgaria;

* Euro avea o medie anuală de 4,05 lei (4,12 în ianuarie / 3,96 în decembrie);

* Prețul benzinei era 2,57 lei, al motorinei 2,4 lei (1 l).

2004 în sport

* Dinamo reușea al 6-lea event: al 17-lea titlu de campioană și a 11-a Cupă a României;

* Ionel Dănciulescu (Dinamo) devenea golgheterul Diviziei A, cu 21 de goluri;

* Grecia câștiga Campionatul European de fotbal din Portugalia: 1-0 în finala cu echipa țării gazdă;

* România obținea 19 medalii (8 aur, 5 argint, 6 bronz) la Jocurile Olimpice de la Atena, Grecia;

* FC Porto câștiga Liga Campionilor (3-0 în finala cu Monaco), Valencia triumfa în Cupa UEFA (2-0 în finala cu Olympique Marseille)

* Michael Schumacher câștiga al 7-lea și ultimul său titlu mondial în Formula 1.