Gigantu’ lăutar al barosanilor din fotbal a fost prieten din copilărie cu Nelu Ploieșteanu… Amintiri de pahar cu „Naşu’” Sandu, „Procuroru’” Dinu şi „Regele” Hagi

Nicu Gigantu’ e, de fapt, Nicu Constantin. Așa îl cheamă în acte „şi eram deseori confundat cu actorul. Până când, într-o zi, cineva mi-a spus Gigantu’… şi aşa am rămas!”. Gigantu’ era prieten din copilărie cu regretatul Nelu Ploieșteanu, gonit de COVID dintre noi în urmă cu câteva zile… Amintirile comune ale celor doi „giganți” lăutari sunt fabuloase… „Naşu’” Sandu, Procuroru’” Dinu, „Regele” Hagi, „Generalul” Iordănescu, campionii driblingurilor și ai șprițului Florică Dumitrache și Piți Varga… Altă generație, alt fotbal… FOTBAL!

„La celebrul «Șarpele Roșu» veneau des Cornel Dinu și Mircea Lucescu. Lume bună acolo: Gigi Dinică, Ștefan Iordache, Corneliu Vadim Tudor, Dinu Săraru… Dintre sportivi, mă înțelegeam cel mai bine cu Cornel Dinu. Băi, cu oamenii ăștia beam pînă la zi și nu era unul beat! Cântam romanțe, tangouri, lăutărească…”, își amintea de vremurile tinereții Nelu Ploieșteanu într-un interviu pentru „Gazeta sporturilor” de prin 2013… Alte timpuri, alți oameni, alți fotbaliști…

Nu vă întristați, Nelu Ploieșteanu cântă acum în altă lume, cu siguranță mai bună decât cea în care continuăm noi să ne „vaccinăm” cu… „șpritu’ pân’ la ziuă, gâl, gâl, gâl!”, vorba altui „gigant” lăutar al nostru, Gică Petrescu. Și el plecat dintre noi… așa că haideți să ne întoarcem la cele lumești și să-l ascultăm pe Nicu Gigantu’!

Gigantu’ lăutar al barosanilor din fotbal. Amintiri de pahar cu „Naşu’” Sandu, „Procuroru’” Dinu sau „Regele” Hagi

„Mă trag dintr-o familie de lăutari din satul Jilavele de Ialomiţa. Noi am fost cinci fraţi şi am pornit de mici pe drumul acesta muzical. Nu fac parte dintr-o familie bogată, doar pluteam la limita supravieţuirii, dar reuşeam să ne menţinem la suprafaţă. Atunci nu era nici curent electric, se cânta la lampă, nu exista amplificator, trebuia să te ţină vocea” – Nicu Gigantu’

Din banii pe care părinţii săi îi câştigau la o nuntă, cele şapte suflete trăiau două săptămâni: „Leul era mic, dar avea valoare. Cu îmbrăcămintea era mai greu. Îmi aduc aminte că, într-o iarnă, când nu aveam ce să îmbrăcăm, mama şi-a transformat cel mai frumos pardesiu în două perechi de pantaloni pentru mine şi-un frate de-al meu”.

A început să cânte la 10 ani, la 12 era nelipsit de la nunţile din comunele învecinate, la 14 a plecat de acasă şi a început să cânte prin cârciumi. Studiază la Şcoala Populară de Artă, pleacă în armată, dar are noroc şi glasul său este remarcat de câţiva superiori. Devine, astfel, nelipsit de la seratele oficiale, ba chiar prinde câteva recepţii şi la comandantul suprem Nicolae Ceauşescu.

N-a reușit să fugă din țară în „Epoca de Aur”, trădat la Securitate de cel mai bun prieten…

Curând ajunge la un alt standard de viaţă. Face turnee în Spania şi în Germania cu orchestra lui Radu Simion, rapsod vestit, lansat în carieră de „privighetoarea României”, inegalabila Maria Tănase. În ’84, după un concert, prinde un contract şi încearcă să-şi clădească o viaţă în Germania…

Este trădat, însă, de cel mai bun prieten, chiar Radu Simion, care îl pârăşte autorităţilor că a fugit şi a depus azil politic. Nevoit să se întoarcă în ţară, nu mai reuşeşte să plece, i se pun piedici la fiecare pas. Depune memorii peste memorii. După un an, primeşte viză şi pleacă iar în Germania. Ajunge şi în SUA, dar nu poate sta departe de mirajul locurilor natale şi se întoarce în România după cinci ani.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Nicu Gigantu’ are 68 de ani, împliniți pe 16 august 2020, iar în ultimii 38 de ani a fost chemat la petreceri de majoritatea „vîrfurilor” societăţii româneşti, dintre care nu puteau lipsi brosanii din fotbal. Fie din teren, fie de pe banca tehnică, fie din birourile federaţiei sau ligii. Evident, amintirile sunt numeroase şi savuroase, printre clienţii săi regăsindu-se de-a lungul anilor multe nume cunoscute, „de la Piţi Varga şi Florică Dumitrache, Dumnezeu să-i odihnească… până la Chipciu şi Tănase. Băieţi subţiri cu  toţii”.

Lui Mircea Sandu îi plăcea „A venit aseară mama”

Preferatul său rămâne fostul preşedinte al federaţiei, Mircea Sandu: „Pe «Naşu’» îl ştiu încă de când era jucător. Dar abia după ce a devenit şef la FRF am ajuns un obişnuit al petrecerilor lui, eu şi cu trupa mea de muzicanţi”.

„Mă trezeam cu telefon de la el: «Nicule, vino în cutare loc, ne strângem acolo!». Ne duceam, că îmi făcea plăcere, chiar erau un grup de oameni jos pălăria! O dată nu i-am văzut să se îmbete, să plece pe trei cărări sau sa îţi vorbească urât. Şpriţul era şpriţ, nu se jucau, dar beau cu măsură, ştiau să se distreze, creau o atmosferă superbă. Nu luam mult, vă spun sincer, modest chiar, dar era un ban «parfumat» cum spunem noi, muzicanţii, adică un ban pentru care îţi făcea plăcere să cânţi, pentru că erai ascultat, apreciat, aplaudat”

Gigantu’ îşi aminteşte că melodia preferată a lui Mircea Sandu, care îşi iubea foarte mult mama, era „A venit aseară mama”, dar îi plăcea mult şi romanţa „Parcă ieri te-am văzut”….

„Stătea la masă şi asculta, se vedea că trăieşte melodiile astea. A, să nu uit, aveam în trupă o mână de om la contrabas, unul Riţă – a murit săracu’ – , un metru jumate… «Naşu’» Mircea Sandu l-a botezat «Riţă Gărgăriţă». Îi plăcea mult de el, nu exista vreo petrecere fără el. Era înnebunit să-i cânte «Ciocârlia» la contrabas. Domn’e, n-aţi văzut aşa ceva cum cânta Riţă ăsta «Ciocârlia» la contrabas, nu mai există acum unu’ ca el. Ce mai, erau oameni care ştiau să asculte şi să aprecieze o muzică bună. Chiar mi-e dor de vremurile alea. De dansat nu erau ei cu dansul, mai ales că mai de fiecare dată veneau singuri, doar ei, bărbaţii”

Cornel Dinu şi Ilie Dumitrescu iubesc romanţa

Gigantu’ a cunoscut de-a lungul anilor şi alte nume mari ale fotbalului nostru: „Cu ani în urmă, Cornel Dinu venea des la restaurantul unde cântam. Un om extrem de distins, cu coloană vertebrală. Îi plăceau romanţele şi în mod deosebit două dintre ele, «Nu se poate » şi «Să nu spui dorul nimănui»”.

„Tot «Nu se poate» i-am cântat mai apoi şi lui Ilie Dumitrescu, chiar un bun cunoscător de muzică, nu mă aşteptam la asta. I-am făcut şi un potpuriu de romanţe, era mare iubitor de gen. Ce mai, i-am cunoscut aproape pe toţi, de la Piţi Varga şi Florică Dumitrache, Dumnezeu să-i odihnească… până la Chipciu şi Tănase. Băieţi subţiri cu  toţii”

Nicu a fost invitat o dată să cânte şi la ziua lui Gică Popescu, unde a venit şi cumnatul Gică Hagi: „Cred că bănuiţi care era melodia preferată şi pe care mi-a cerut-o, «M-a făcut mama oltean»! Hagi, nu, el era cu muzica machidonească, or eu nu le ştiu pe-astea”.

Gino, băiat de gaşcă, Iordănescu şi Piţurcă, nişte ursuzi

Cunoscutul lăutar îşi aminteşte şi de o petrecere aparte, cu multe nume „mari” la Casa Doina: „Prin ’93, ’94, nu mai ştiu exact anul, au venit mulţi dintre fotbaliştii vremii, alături de Nicu Ceauşescu. Erau şi Iordănescu, şi Balint, şi Piţurcă…”

„Cred că au vrut să-l mai scoată din starea aia de depresie în care era atunci, făcuse şi puşcărie. I-am cântat «Prinţişorul meu», bineînţeles, dar el mi-a cerut apoi să-i mai cânt ceva, ce vreau eu. I-am cântat «Am avut mamă şi tată şi m-au părăsit o dată». Când am terminat avea lacrimi în ochi. Acum ca să vă spun drept, Romica Puceanu a fost febleţea lui Nicuşor în ce priveşte muzica de petrecere. Dar s-au distrat frumos, le-a plăcut”

„Iordănescu? Un tip rece, distant. Piţurcă, la fel. Ursuz, tăcut. Dar dacă se vorbea despre afaceri numai glasul lui se auzea! În schimb, Gino Iorgulescu, alt băiat de viaţă. Şi lui îi plăcea «Prinţişorul meu», era melodia lui preferată. De multe ori, Gino venea şi singur, noaptea, din treburile lui, la restaurantul unde cântam”

„Nu ştiu domne’, dar ăia erau altă generaţie, mai subţire, ca sa zic aşa, mai educată, cu un alt simţ al valorii, ăştia de acum sunt cu manele, le bubuie boxele alea în cap şi nu ştiu ce plăcere găsesc în asta”

Lui „Dodel” îi place „De la ţară vin şi domnii”

Chiar dacă susţine – pe bună dreptate – că fotbaliştii actuali preferă, în majoritate, manelele, Nici Gigantu’ povesteşte că în urmă cu vreo 8 ani, prin 2013, a cântat la un restaurant de pe Calea Moşilor pentru fotbaliştii Stelei… Atunci Steaua lui Gigi Becali, FCSB de acum…

„Veneau după nu ştiu ce calificare şi au sosit cu soţiile şi cu prietenele. Veseli, dar decenţi. Nu mai ştiu exact ce au vrut fiecare să le cânt, dar Alex Chipciu a dorit «Să-mi spui frumoasă Zaraza», iar Cristi Tănase mi-a cerut special «De la ţară vin şi domnii», un cântec frumos, la care refrenul sună aşa: «La ţară-nfloresc toţi pomii / De la ţară vin şi domnii / Scumpa mea copilărie / Tinereţe cu păcate / Şi dragoste pe furate / Ce a fost n-o să mai fie»…”

• „Anghel Iordănescu e un tip rece, distant. Piţurcă, la fel. Ursuz, tăcut. Dar dacă se vorbea despre afaceri numai glasul lui se auzea! În schimb, Gino Iorgulescu e un super băiat de viaţă”
• „Melodia preferată a lui Mircea Sandu, care îşi iubea foarte mult mama, era «A venit aseară mama», dar îi plăcea mult şi romanţa «Parcă ieri te-am văzut». Stătea la masă şi asculta, se vedea că trăieşte melodiile astea”
  „Cornel Dinu, jos pălăria, un om extrem de distins, cu coloană vertebrală. Îi plac romanţele şi în mod deosebit două dintre ele, «Nu se poate » şi «Să nu spui dorul nimănui»”
  „Ilie Dumitrescu este chiar un bun cunoscător de muzică, nu mă aşteptam la asta. I-am făcut un potpuriu de romanţe, este mare iubitor de gen”
  „Nu ştiu domne’, dar vechea generaţie era mai subţire, ca sa zic aşa, mai educată, cu un alt simţ al valorii, ăştia de acum sunt cu manele, le bubuie boxele alea în cap şi nu ştiu ce plăcere găsesc în asta”
  „Muzica moştenită trebuie cântată aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri. Cum mă simt la 67 de ani? Poate la 57, că aşa îmi place să cred că am împlinit. După  un timp, consider că vârsta n-ar mai trebui să se contorizeze”