Influența extremei drepte religioase în guvernul lui Netanyahu. De la înarmarea populației, la delirul cu bomba atomică

Miniștrii israelieni de extremă dreapta și-au multiplicat declarațiile scandaloase, mergând chiar până la a menționa posibilitatea de a folosi bomba atomică în Gaza. Această escaladare spune multe despre influența extremei drepte religioase în cadrul guvernului israelian.

Opțiunea nucleară în Gaza

„Amichai Eliyahu trebuie să plece”, a titrat Jerusalem Post în editorialul său de luni. Mai radical, cotidianul progresist Haaretz dorește să vadă  ca „întreaga extremă dreapta să fie dată afară” de pe scena politică israeliană în urma ultimei provocări a ministrului Patrimoniului.

Sâmbătă, Amichai Eliyahu, reprezentant al partidului de extremă dreapta religios Otzma Yehudit (Forța evreiască) – membru al coaliției de guvernare – a declarat că utilizarea bombei atomice în Gaza „este o opțiune”, declanșând un val de proteste în Israel. Chiar și premierul Benjamin Netanyahu a intervenit, criticându-l pe Eliyahu, spunând că acesta este „rupt de realitate”. În plus, Netanyahu a decis să îi interzică accesul la ședințele de guvern pe o perioadă nedeterminată.

A depășit extrema dreaptă israeliană o linie roșie? „Aceasta este în mod evident o declarație ridicolă și scandaloasă din toate punctele de vedere. Lăsând la o parte aspectele umanitare, Israelul nu a recunoscut niciodată în mod oficial că deține bomba atomică”, afirmă Eitan Tzelgov, specialist în politica israeliană la Universitatea East Anglia (Norwich). Dar pentru el, această izbucnire este mai ales simptomatică pentru declarațiile făcute de diverși miniștri și politicieni de extremă-dreapta, după atacurile teroriste ale Hamas în Israel, la 7 octombrie.

Digi24.ro

Primele rezultate în cazul fetiței de 4 ani care a murit după ce a mâncat macrou congelat. Ce s-a descoperit la analize

„Nordul Gazei, mai frumos ca niciodată”

„Mai întâi au fost cuvintele ministrului Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir (liderul mișcării Otzma Yehudit), care a spus că arabii israelieni vor organiza acțiuni violente pe teritoriul israelian. Apoi, deputatul de extremă-dreapta Simcha Rothman a afirmat că viețile evreilor uciși în Cisiordania – coloniști – valorează mai mult decât cele ale victimelor atacurilor din 7 octombrie – adesea rezidenți ai kibuțurilor care votează în mod tradițional stânga”, afirmă Omri Brinner, analist israelian și specialist în geopolitica Orientului Mijlociu la International Team for the Study of Security Verona (ITSS), un grup internațional de experți în probleme de securitate internațională.

Înainte de a dezlănțui amenințarea cu arma nucleară, Amichai Eliyahu șocase deja lumea întreagă vorbind extaziat pe Facebook despre „nordul Gaza, care este mai frumos ca niciodată”, după bombardamentele intense ale armatei israeliene asupra zonei. În același mesaj, el a preluat și un vechi îndemn al extremei drepte religioase, cerând o „deplasare masivă” a palestinienilor din Gaza, fără a indica o destinație, scrie France 24.

Extrema dreaptă își pierde influența în guvern

Acest nou război dintre Israel și Hamas face jocul celei mai radicale linii a guvernului israelian. „În prezent, aceste remarci pot părea mai acceptabile în Israel, având în vedere emoția stârnită de atacurile criminale ale Hamas”, observă Artur Skorek, specialist în Israel la Universitatea Jagiellonă din Cracovia și director al Asociației Europene pentru Studii Israeliene.

Într-adevăr, ideologia miniștrilor de extremă-dreapta, care au intrat în guvern în urma câștigurilor electorale obținute la alegerile din 2022 (au obținut 6 mandate), este considerată de mult timp inacceptabilă în ochii israelienilor. Partidul lor este văzut ca moștenitorul politic al lui Meir Kahane, fondatorul partidului de extremă dreapta Kach, care a fost interzis în Israel în 1994 pentru terorism și rasism.

Digisport.ro

Are 38 de ani și a iscat multe discuții după ce s-a aflat ce dietă ține. ”N-ar trebui să te lauzi cu asta”

Pentru acest expert, este vorba în primul rând de un calcul politic pentru extrema dreaptă religioasă. „Ei vor să profite de acest lucru pentru a-și spori credibilitatea în ochii alegătorilor religioși israelieni. Și ei joacă în declarațiile lor cartea surplusării pentru că nu au avut altă modalitate de a se face remarcați politic de la începutul acestei crize”, adaugă Artur Skorek.

Cruciali pentru supraviețuirea politică a lui Netanyahu

Se poate crede că toată această agitație mediatică reflectă influența tot mai mare a extremei drepte în cadrul guvernului israelian. La urma urmei, Benjamin Netanyahu a permis ca toate provocările să treacă necontestate, până la declarațiile lui Eliyahu despre opțiunea nucleară. Cu greu se poate opune premierul prea direct acestor extremiști. Ei sunt „cruciali pentru supraviețuirea coaliției sale. Fără ei, el nu ar fi fost majoritar în Knesset (parlamentul israelian), nu ar fi putut rămâne la putere și nu ar fi putut slăbi sistemul judiciar pentru a scăpa de cele trei anchete cu care se confruntă”.

Dar, în realitate, Amichai Eliyahu, Itamar Ben-Gvir și ceilalți miniștri de extremă-dreapta sunt vocali tocmai pentru a ascunde faptul că „acest război a marcat un declin al influenței lor în cadrul guvernului lui Benjamin Netanyahu”, spune Peter Lintl, specialist în politică israeliană la Stiftung Wissenschaft und Politik (Institutul german pentru afaceri internaționale și de securitate).

În primul rând, pentru că „Benny Gantz s-a alăturat guvernului de criză”, subliniază Peter Lintl. Liderul coaliției centriste Kahol Lavan este un adversar înverșunat al partidelor israeliene de extremă dreapta. În al doilea rând, „nici unul dintre ei nu face parte din cabinetul de război și nu au nici o influență asupra modului în care sunt conduse operațiunile”, spune Peter Lintl. „Nici unul dintre acești politicieni religioși nu a servit în armată, iar responsabilii Statului Major General nu îi iau în serios și chiar îi privesc cu dispreț”, adaugă Omri Brinner.

Ținta: Cisiordania

Dar acești extremiști nu se limitează la a stârni ură. Ei profită de faptul că războiul din Gaza monopolizează toată atenția internațională „pentru a se concentra asupra Cisiordaniei. Aici începe marele lor plan de a înlocui puterea seculară din Israel cu un stat religios (care s-ar extinde în Cisiordania ocupată)”, spune Omri Brinner. Acești politicieni religioși de extremă dreapta „incită chiar la violență împotriva palestinienilor”, adaugă acest expert.

Itamar Ben-Gvir a reușit, de asemenea, să profite de temerile generate de atacul Hamas pentru a promova un proiect care îi este foarte drag: facilitarea accesului israelienilor la arme de foc. „El a reușit să relaxeze condițiile în care cetățenii le pot achiziționa. Cum alegătorii săi se numără printre cei care le cer cel mai mult, asta înseamnă că a reușit să pună mai multe arme la dispoziția susținătorilor săi”, analizează Eitan Tzelgov.

Toate provocările acestor miniștri „slăbesc, de asemenea, considerabil efortul de război israelian”, consideră Omri Brinner. Astfel, „susținătorii partidelor religioase vor întreba guvernul de ce nu este și mai agresiv în războiul său împotriva Hamas”, spune el. Iar pe scena internațională, aceste declarații sunt de natură să slăbească „sprijinul pentru Israel și să accelereze apelurile la încetarea focului”, consideră Peter Lintl.

Consecințe pentru relațiile externe

De asemenea, trebuie gândit și la consecințe. Aceste declarații vor rămâne și vor deteriora relațiile cu anumite țări care sunt importante pentru Israel. De exemplu, ar putea genera dificultăți pentru ca Arabia Saudită să revină la masa negocierilor, în timp ce „guvernul israelian va dori probabil într-o zi să reia negocierile cu Riadul”, notează Artur Skorek. În opinia sa, violența comentariilor făcute de acești miniștri ar putea chiar să-și lase amprenta asupra Washingtonului și să complice relația foarte importantă a Tel Avivului cu Washingtonul.

De asemenea, acești extremiști doresc să fie cât mai virulenți posibil pentru ca, după ce războiul se va încheia, să-și poată regla conturile cu adversarii lor politici. „Ei vor să poată reproșa ONG-urlor și mișcărilor civice că nu sunt la fel de pregătite ca ei să apere interesele Israelului”, conchide Eitan Tzelgov. În pofida undelor de șoc care au cuprins societatea israeliană de la atacul din 7 octombrie, extrema dreaptă pare să se țină de proiectul său politic istoric. Și anume, „transferul” palestinienilor din Cisiordania și Gaza în Iordania și Egipt și eradicarea stângii laice din Israel.