Între Posada şi Rovine, cu un selecţioner obtuz

A trecut Ungaria, vine Turcia. Destinul fotbalului românesc se joacă, în decurs de patru zile, între două borne care marchează 1.000 de ani de istorie. Izvoarele ne umflă pieptul de mîndrie că i-am bătut pe unguri la Posada şi pe turci la Rovine, deşi nici astăzi nu ştim cu precizie unde a fost Posada şi unde Rovine.

Important e că ştim cu exactitate unde i-am bătut pe unguri, la fotbal, în memorabila zi de 6 septembrie 2013: pe „Arena Naţională” din Bucureşti. Tot acolo, pe 10 septembrie, ne strîngem oastea (decimată prin scoaterea din joc a logofătului Bourceanu, grav rănit cu un cartonaş galben în bătălia cu maghiarii) ca să-i înfruntăm pe turci.
Aceştia nu mai vin călare, pe la Giurgiu, ca să le facem extracţie dentară în mocirla de la Călugăreni (precum nefericitului Sinan Paşa la 1595), ci coboară din avion ceva mai la miazănoapte, hotărîţi să ne ceară tribut trei puncte poleite în aur. Dacă efendi Fatih Terim ar şti puţină istorie valahă, ar realiza că locul bătăliei de marţi seară, ghiaura „Arenă Naţională”, se află la exact patru kilometri de vestigiile Palatului Domnesc în care, pe 24 martie 1714, capugiul Mustafa-aga Hambar Emini i-a aruncat pe umeri lui Constantin Brîncoveanu mătasea neagră a mazilirii, marcînd începutul martiriului unui mare domn creştin. La 299 de ani distanţă, ar fi cazul ca vestitul tîrg Bukreş să fie locul de mazilire a speranţelor de mărire a fotbalului turcesc.

Calculele spun că nu avem voie să pierdem această partidă capitală. Dacă ne bat turcii, locul 2 va fi probabil al lor (iar dacă, prin jocul rezultatelor, va rămîne totuşi al nostru, punctajul slab ne-ar putea plasa în afara barajului de calificare). Dacă facem egal, rămînem favoriţi la locul 2. Victoria ne-ar ferici cu avantajul de a pregăti în linişte„dubla” de baraj.
Statistica ne spune că i-am bătut pe turci la ei acasă, 1-0 anul trecut, dar memoria ne aminteşte că i-am păcălit aplicînd tactica străbună: am dat foc holdelor, am otrăvit fîntînile şi ne-am ascuns prin păduri. Nenorocirea e că în fotbal nu poţi cîştiga de două ori cu tactica pîrjolului. Trebuie să ieşim la joc, să ne batem.

Care ne-ar fi atuurile? Cam aceleaşi cu care am zdrobit Ungaria. Un nucleu solid al Stelei (Tătătuşanu – Pintilii – Tănase – Latovlevici – Adi Popa, plus Chiricheş, care ştie jocul), doi „conchistadori” eficienţi (Marica şi Torje), doi doctoranzi în fotbal (Goian şi Raţ) şi un „neamţ” irezistibil (Maxim). Problema e că lipseşte o rotiţă-cheie de la mijlocul terenului: Bourceanu. Aici trebuie să se vadă mîna selecţionerului priceput la zaruri: 6-6 sau 2-1? Dacă va betona zona din faţa apărării, construind un tandem la fel de eficient ca Bourceanu – Pintilii, va controla jocul şi va putea lansa atacuri letale. Dacă nu, lucrurile s-ar putea complica.
Crucial e cine marchează primul. Iar pentru a nu le oferi turcilor şansa acestui avantaj, trebuie realizată, la mijlocul terenului, acea pînză de păianjen care să sufoce ofensiva inamică.

Digi24.ro

O femeie și-a reclamat soțul pentru ce a forțat-o să facă în dormitor. Dar un judecător i-a spus că în căsătorie e permis orice

Pentru victoria cu Ungaria, Piţurcă îi poate mulţumi lui Reghecampf că i-a pus pe tavă motorul şi volanul unei maşinării performante. Nu întîmplător, două dintre cele trei goluri au fost marcate de stelişti (Pintilii şi Tănase), chiar dacă printre titulari s-au numărat doar trei jucători de cîmp din Ghencea.
Cu Turcia, în absenţa lui Bourceanu, trebuie valorificat cu mai multă inteligenţă potenţialul de Champions League al Stelei. Asta presupune ca Piţurcă să renunţe la orgolii prosteşti, gen Bogdan Stancu titular şi Tănase rezervă. Din păcate, semnalele nu sînt bune: în locul lui Bourceanu, selecţionerul l-a convocat pe Neagu, rezerva rezervelor de la Steaua! O modalitate stupidă de a-i da cu tifla lui Reghecampf.

În loc să-i zică mersi că i-a livrat la cheie coloana vertebrală a echipei naţionale, Piţurcă caută să-l provoace pe Reghecampf. Acesta e cu adevărat semnul rău dinaintea partidei cu Turcia: orgoliul distructiv al unul selecţionar obtuz. Jucătorii de pe gazon trebuie să lupte şi cu acest inamic perfid.