Jucători celebri care nu au câştigat Balonul de Aur! Motivul pentru care Maradona şi Pele nu au luat trofeul! Video

Există în istoria fotbalului destui jucători celebri, unii consideraţi chiar cei mai buni in toate timpurile, care nu au câştigat niciodată trofeul Balonul de Aur. Sunt nume extrem de cunoscute, idolatrizate aniu de-a rândul de un întreg mapamond, dar cu toate acestea, deşi au devenit şi campioni mondiali sau au cucerit importante trofee cu echipele lor de club, nu au avut niciodată bucuria de a ridica deasupra capului Balonul de Aur.

Printre cele mai sonore nume care nu au în palmares Balonul de Aur se află şi cei mai buni jucători ai lumii din toate timpurile, brazilianul Pele şi argentinianul Diego Armando Maradona. La prima vedere nu ai cum să nu rămâi uluit cum de astfel de artişti ai gazonului nu au contat nici măcar o dată în lupta pentru trofeu. Dar explicaţia e simplă, cu siguranţă ei ar fi monopolizat Balonul ani de-a rândul, însă au existat nişte bariere.

Care sunt numele cele mai mari de pe lista jucătorilor celebri care nu au câştigat Balonul de Aur

În primul rând că Balonul de Aur a fost creat în 1956 de ziaristul francez Gabriel Hanot pentru a răsplăti cel mai bun jucător european, adică de origini europene, nu care juca la un club din Europa. Şi s-a referit strict la continentul european, nu a sărit niciodată graniţa la nivel moondial. Acesta a fost primul handicap major pentru Pele. El nu era european şi nici măcar nu a jucat vreodată la un club din Europa.

În privinţa lui Diego Armando Maradona vorbim doar despre faptul că argentinianul, care a jucat la FC Barcelona, Napoli şi FC Sevilla, a jucat până în 1995, anul în care France Football, publicaţia care a dat viaţă acestui trofeu chiar din 1956, a schimbat regulamentele, devenind mult mai permisivă, în sensul în care putea câştiga Balonul de Aur şi un jucător cu origini non europene, dar care să fi jucat în sezonul ce urma să stabilească învingătorul la un club din Europa. Este evident că dacă Maradona ar fi fost în plină glorie în ultima perioadă a anilor 90 din secolul trecut el ar fi avut cel puţin un succes la Balonul de Aur.

Xavi Hernandez a terminat de trei ori pe locul 3

Sunt însă şi nume foarte cunoscute de jucători europeni sau cu vechi state de servicii pe bătrânul continent care, deşi împlineau noile criterii, niciodată nu au reuşit să iasă pe primul loc, unii dintre ei fiind de mai multe ori pe podium. Portarul italian Gianluigi Buffon, care la 40 de ani continuă să joace pentru PSG, a fost mulţi ani de-a rândul cerberul buturilor lui Juventus, însă aşa cum nu a reuşit să câştige Champions League, deşi a jucat finale, nu a triumfat nici la Balonul de Aur.

Fostul mijlocaş al dream-team-ului Barcelonei din perioada Guardiola, Xavi Hernandez, are un CV plin de trofee şi la club şi la echipa naţională, dar a terminat de trei ori pe podium pentru Balonul de Aur, în 2009, 2010 şi 2011, de fiecare dată pe locul 3. Era considerat creierul echipei, omul pe care treceau aproape invariabil toate baloanele.

Camerunezul Samuel Eto’o, singurul jucător african cu două succese în Champions League cu echipe diferite

O perioadă atacantul camerunez Samuel Eto’o a fost coleg cu Xavi Hernandez pe Camp Nou şi a câştigat alături de acesta Champions League în 2009. Apoi a plecat la Interul creat de Jose Mourinho şi un an mai târziu devenea primul jucător african cu succese cu două echipe în Champions League. Însă niciodată nu a triumfat în lupta pentru Balonul de Aur.

Legendă a clubului AC Milan, jucător de o eleganţă impresionantă pentru un apărător, Paolo Maldini a dobândit şi el în carieră cam tot ceea ce îşi putea dori un jucător: trofee interne şi pe plan mondial cu rossoneri, performanţe la echipa naţională şi a fost declarat drept unul dintre cei mai buni fundaşi din lume din toate timpurile. Dar Balonul de Aur nu a ajuns niciodată la el, aşa cum s-a întâmplat în 2006 cu Fabio Cannavaro, fundaşul lui Real Madrid şi al campioanei mondiale Italia.

Digisport.ro

Mihai Neșu, adevărul despre divorț: ”Ei nu i-a plăcut niciodată”. S-a spus că soția l-a părăsit după accidentul teribil

Legende ale lui Real Madrid ignorate la Balonul de Aur

Venind ceva mai în urmă, în tunelul timpului, alte două nume imense la vremea respectivă, care ar fi meritat măcar o dată, cu prisosinţă, această satisfacţie, sunt cele ale căpitanului Angliei de la titlul mondial din 1966, Bobby Moore şi cel al fantasticului atacant ungur, devenit apoi spaniol, Ferenc Puskas, care a marcat o căruţă de goluri la Real Madrid, însă l-a văzut pe colegul său Alfredo di Stefano încoronat de două ori, şi el fiind spaniol prin adopţiune, pentru că de obârşie era argentinian.

Raul Gonzalez a fost ani de-a rândul un simbol pe Santiago Bernabeu, ajutând la câştigarea a şase titluri şi a trei Champions League. În lupta pentru Balonul de Aur o singură dată a fost aproape de fericire, în 2001, când a terminat pe locul doi, după Michael Owen, trei ani mai târziu cei doi devenind colegi la Real Madrid şi având multe reuşite împreună.

Iniesta, secundul lui Messi în anul în care golul lui a făcut Spania campioană mondială

Un alt spaniol cu iz de legendă a fost metronomul Barcelonei şi al naţionalei iberice, Andres Iniesta. În 2010, după ce a marcat pentru Spania golul de titlul mondial în finala cu Olanda, avea să iasă al doilea, iar în 2012 pe locul trei, în urma lui Messi şi a lui Cristiano Ronaldo. La Barcelona a jucat o perioadă din cariera sa şi francezul Thierry Henry, care însă cei mai mulţi ani i-a petrecut în tricoul lui Arsenal Londra. A ieşit al doilea în 2003 şi al treilea în 2006.

Ani de-a rândul Thierry Henry a fost coechipier pe vechiul Highbury cu olandezul Dennis Bergkamp, cel care se temea de călătoriile cu avionul, dar care era un jucător ofensiv de mare valoare. Olandezul a ieşit al treilea în 1992 şi al doilea în 1993, însă nu mai sus niciodată. Un alt batav care a terminat de două ori pe locul trei, în 1988 şi 1989 a fost mijlocaşul la închiderea al lui AC Milan, Frank Rijkaard.

Jurgen Klinsmann, primul jucător învins de Weah după noua regulă din 1995

Franco Baresi a fost şi el un fundaş central de mare clasă, care a jucat foarte mulţi ani la AC Milan, deşi venise la trial, când era copil, însoţit de fratele său Giuseppe la marea rivală Inter. Însă Giuseppe a fost acceptat, Franco nu, fiind considerat slab şi mic de statură. Baresi, unul dintre cei doi care au ratat la loviturile de departajare în finala CM 1994, împotriva Braziliei, celălalt fiind Roberto Baggio, a fost al doilea în 1989, după coechiperul său de club, Marco van Basten.

Şi germanul Jurgen Klinsmann, un atacant care a marcat multe goluri pentru Bayern Munchen şi pentru naţionala Germaniei, a fost aproape de fericire, în 1995. Atunci a pierdut trofeul în faţa lui George Weah, atacantul lui AC Milan. A fost prima ediţie când jucători de origini non europene, dar care evoluau pe continent au devenit eligibili la trofeu şi liberianul a şi devenit primul învingător după noua regulă.

Del Piero şi Ibrahimovic, doi dintre cei mai nedreptăţiţi jucători la Balonul de Aur

Pe lista celor care nu au în cariera lor nici un succes la Balonul de Aur figurează şi două nume absolut incredibile, pentru care nu există nici o explicaţie logică de a nu fi câştigat măcar o dată trofeul. Este vorba de cel mai bun jucător al lui Juventus de la Michel Platini încoace, Alessandro Del Piero. Fotbalist ca Del Piero este greu să mai vezi. Golurile sale, vestitele parabole, loviturile libere parcă puse cu mâna.

Şi este vorba de inegalabilul atacant suedez Zlatan Ibrahimovic, un jucător care şochează în orice moment nu doar cu reuşitele sale de generic, multe dintre ele unice şi prin procedeele folosite, dar şi cu toate declaraţiile sale ieşite din comun, care fac din suedezul crescut în ghetourile din Malmo un personaj absolut unic din toate punctele de vedere.