Locul din România unde pare că timpul s-a oprit în loc. Are peisaje de vis, iar turiștii care ajung aici sunt surprinși de frumusețea naturii. Acest loc are și o istorie de zeci de ani.
În Munții Apuseni, la intersecția dintre județele Alba și Cluj, și la cea dintre Șesul Craiului și Muntele Mare, se află un loc de poveste. Este vorba despre cătunul Zăpodie, un loc unde trecutul și prezentul coexistă.
În acest loc, oamenii și-au ridicat adăposturi temporare din lemn, acoperite cu paie. Aceștia le folosesc vara, atunci când urcă cu animalele la munte, unde există hrană suficientă pentru ele.
Este un loc sălbatic, iar cei care ajung în zonă sunt mirați de peisajele ireale, desprinse din trecut. Mulți dintre cei care reușesc să viziteze locul fac fotografii.
Locuitorii din Ocoliș și Poșaga obișnuiesc să vină aici în perioada sezonului estival. În urmă cu zeci de ani, au fost construite mai multe stâne și grajduri.
Pentru a ajunge aici, trebuie să parcurgi Drumul Național 75, din comuna Ocoliș, după care urmează Valea Tisei, pe o distanță de aproximativ 18 km.
Se poate ajunge la Zăpodie și din comuna Băișoara. Trebuie să urmezi traseul către Scărița Belioara, pe un traseu de 7 km. Nu există unități de cazare disponibile în Zăpodie, dar cei care vor să rămână mai mult aici pot veni cu cortul, iar experiența va fi una de neuitat.
Acest loc are o istorie veche de zeci de ani. Cu 60 de ani în urmă, aici se ascundea membrii uneia dintre cele mai puternice grupări de partizani anticomunişti. Este vorba despre gruparea care a fost condusă de Leon Şuşman.
Cei care locuiau în zonă și urcau cu animalele pe munte obișnuiau să le aducă alimente și informații în legătură cu căutările pe care Securitatea le organiza împotriva lor.
Zăpodie se află la 3 kilometri de satul Segagea, comuna Poşaga. În anii ’50, partizanii obișnuiau să se întâlnească și să conspire în casa unui localnic pe nume Vasile Crișan. Alături de ei mai erau doi preoți din sat, Simion Roșa și Grigore Jaflea.
Aceștia își construiau, pe marginea pădurilor, bordeie, în care se ascundeau de securiști. Într-un an stăteau pe dealul dinspre răsărit, iar în alt an se aflau în cel dintre apus, potrivit albapress.ro.
Ceata Șușmanilor a reușit, de multe ori, să scape de Securitate. Țăranii din zonă le atribuiau puteri miraculoase “cetașilor” și își amintesc de “haiducii anticomuniști” chiar și în ziua de astăzi.
Aceștia obișnuiau să facă dreptate prin pedepsirea primarilor și a abuzurilor milițienilor. Mai mult, băteau membrii de partid, care obligau țăranii să predea cotele.
Când nu reușeau să se impună cu metodele pașnice, cei din grupare atacau magazinele cu alimente ale Armatei, magazinele din sat și pe unii ciobani.
În final, partizanii au fost prinși și uciși de comuniști. După aceea, comuniștii au decis, ca pedeapsă pentru că i-au ajutat pe partizani, depoartarea a 70% din populația satului Segagea în Bărăgan.
Cei mai mulți s-au întors acasă, după mai mulți ani. Unii dintre ei au murit, iar alții au fost uciși în timpul anchetelor și torturilor. Mulți bărbați și tineri au fost condamnați pentru tăinuire. Au primit pedepse între 7 și 10 ani de închisoare.