Într-o societate a consumului excesiv cererea e satisfăcută de cele mai multe ori cu mari rabaturi făcute de la calitate. Astfel gustul alimentelor din copilărie este acum cu totul altul, iar asta este o realitate şi doar în puţine locuri din ţară mai întâlnim acea aromă de autenticitate.
Există un om care nu a ţinut pasul cu schimbarea vremurilor, ci s-a oprit ca să conserve şi să prezerve soiurile tradiţionale de fructe şi legume, concentrându-le într-un soi de Arcă a Lui Noe. El este cel care a pus bazele Băncii de Resurse Genetice Vegetale.
Costel Vânătoru are grijă de zeci de ani ca legumele românești să nu piară şi coordonează o întreagă echipă de cercetători, care are în inventar peste 20.000 de genotipuri de plante.
În acelaşi timp, el atrage atenţia cu tristeţe asupra produselor din pieţele româneşti. “Ceea ce cultivăm în sere şi solarii – seminţele sunt peste 95% din import. Valoarea resurselor importate echivalează cu PIB alocat pentru Apărare şi în fiecare primavară pleacă din România sume foarte mari pe seminţele pe care le aducem din import”, a spus acesta, pentru observatornews.ro.
Multe dintre seminţele care se regăsesc în institutul de la Buzău nu se mai găsesc astăzi în pieţe sau în magazine, după 1989 România pierzând peste 2.000 de specii de foarte mare calitate. Asta în special din cauză că terenurile staţiunilor legumicole s-au vândut la bucată, iar în locul lor au apărut vile şi alte contrucţii.
“Aşa am pierdut, de exemplu, pătlăgelele numite Danubiana. Le-am găsit la banca de gene în Germania şi în America.
Pepenele de Lovrin l-am găsit în China. Din el au obţinut sute de creaţii biologice. Au mers până la obţinerea soiurilor fără sămânţă, folosind genetica românească, luată din România”, a mai declarat Costel Vânătoru.
O altă româncă aflată în căutarea gustului pierdut este Dana. Sau, cum este ea cunoscută pe plaiule transilvănene unde trăieşte, Dana Cârciumăreasa.
Chef Elena Daniela Graura este unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în gastronomie din România și păstrătoare de reţete, pe care le reinterpretează şi le dă înapoi lumii. “Gustul e cel care face diferenţa, gustul este patrimoniu”, consideră ea.