Locul în care oamenii beau apă de ploaie și nu au toalete sau canalizare. Se află lângă coasta de nord a Columbiei, făcând parte din Arhipelagul San Bernardo. Vorbim de Santa Cruz del Islote, așa cum este cunoscută insula dens populată.
Se întinde pe o suprafață de aproximativ 12.000 de metri pătrați, având astfel mărimea cât două terenuri de fotbal. Santa Cruz del Islote este cea mai populată insulă din lume, notează Insider.
Surprinzător este faptul că insula nu a fost locuită până acum 150 de ani. În acea perioadă, era „vizitată” de pescari, care de multe ori rămâneau aici pentru a se odihni sau pentru a se refugia în timpul furtunilor. De altfel, atunci insula era și mai mică, fiind descrisă drept bucată de piatră, care nu ajungea nici măcar la dimensiunea unui teren de fotbal.
În timp, oamenii au ajuns să îndrăgească această insulă micuță, în care nu existau țânțari, spre deosebire de insulele învecinate înconjurate de mangrove. A început să fie locuită, fiind construite case.
Mai apoi, oamenii au extins-o, utilizând ce au găsit în ocean, precum trunchiuri de copaci, scoici sau nisip. În urmă cu șase ani, în 2017, 47 de familii locuiau în Santa Cruz del Islote. În plus, insula avea 97 de case.
La ora actuală, nu se știe exact populația insulei. Unele date arată că circa 1.200 de oameni ar locui aici, în timp ce din alte estimări recente reiese că ar fi aproximativ 500 de locuitori permanenți.
În orice caz, populația din Santa Cruz del Islote este de patru ori mai densă decât cea din Manhattan, New York. Sursa citată menționează că aproximativ 65% dintre persoanele de aici au vârste sub 18 ani.
Însă, locuitorii insulei nu au un trai foarte bun, deoarece aici nu există toalete sau canalizare. Oamenii sunt nevoiți să strângă apa de la ploaie pentru propriul consum și să transporte gunoaiele pe insulele din împrejurimi.
De asemenea, ei primesc apă, alimente și alte produse necesare de pe celelalte insule. Mai mult, în Santa Cruz del Islote nu există un cimitir, așa că cei care mor sunt îngropați pe alte insule.
Pe insulă sunt instalate două panouri solare. Însă, în trecut, localnicii aveau electricitate doar seara, cu ajutorul unui generator care funcționa cu motorină. Elevii pot face doar zece clase aici, fiind o singură școală. Cei care își continuă studiile, fac naveta zilnic pe celelalte insule.
Cei mai mulți dintre cetățeni își câștigă existena din pescuit. De altfel, insula a devenit o destinație turistică, însă vizitatorii nu pot sta aici din cauza locurilor puține de cazare.
Locuitorii se confruntă și cu alte probleme, deoarece profitul din pescuit este tot mai mic, având în vedere schimbările climatice și a obiceiurilor de pescuit nesustenabile. Totodată, locuitorii nu au niciun drept asupra insulei.
Mai multe grupuri, precum și guvernul din Cartagena și-ar dori ca insula să nu mai existe. Însă, sunt și oameni care sprijină comunitatea de aici, prin crearea unor noi surse de venit. „Sunt oameni ai mării. Ei sunt printre acei foarte puțini columbieni ai mării pe care îi avem. Ar trebui să li se permită să trăiască pe mare”, a declarat anntropologul Lavinia Fiori, conform Insider.